proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

V? spuneam, cu alt prilej, c? dou? au fost momentele în via?a mea care m-au f?cut s? tr?iesc cu mare intensitate sentimente contradictorii, la o prim? vedere aproape incompatibile. Bucurie n?valnic?, exploziv? ?i o triste?e nem?rginit?. Nici nu ?tiu care era dominanta dintre aceste st?ri. Cineva mi-a m?rturisit c? o bucurie prea mare provoac? durere. La mine nu era durere, doar triste?e, ca un sfâr?it de lume la care asistam neputincios.
Dar s? v? spun prima poveste...
M? ata?asem de o fat? care nu îmi fusese destinat? mie. Bunica mea, Maria, Mari?a cum îi spuneau oamenii din sat, se tr?gea din Lere?ti, poate cea mai frumoas? comun? din Arge?, în apropiere de Câmpulung Muscel. Venise din Ardeal, cu toate rudele, în urma persecu?iilor maghiare. B?rba?ii din acea comunitate erau dârji, înal?i ca brazii ?i vis?tori precum copiii. Dup? o vreme maica a plecat din Lere?ti, s-a stabilit la Gorgani, lâng? Pite?ti, apoi la Priboieni ?i-n cele din urm? la Vulture?ti, al?turi de mama. A?a am cunoscut-o, harnic?, niciodat? nu se plângea, iar eu eram feble?ea ei, nu m? scotea din „Nicu??, vino la maica s?-?i dau pis?tal?” (nuc? pisat? amestecat? cu zah?r pudr?).
Din p?cate, când eram în clasa a V-a, la început de toamn?, a paralizat de sup?rare, îi confiscaser? gr?dina cu pomi din Vr?ne?ti ?i a murit (vezi „Într-o sâmb?t? noaptea”). Pentru mine, durerea era atât de mare c? nu îmi reveneam. A?a s-a hot?rât tanti Fira, sora maichii, prezent? la înmormântare, s? m? ia câteva zile la ea, în Lere?ti. Acolo am ascultat prima oar? un aparat de radio, avea o cas? mare, cu etaj, gen vil?, iar gr?dina ei se termina în apele învolburate ale Râului Târgului.
Ea nu avusese copii, o înfiase pe Gina ?i, la rândul ei, aceasta o adoptase pe L?cr?mioara. L?cr?mioara era cu doi ani mai mic? decât mine, avea o lumin? în ochi, era foarte vesel? ?i astfel, pentru o vreme, am mai uitat de moartea maichii. În sfâr?it, am plecat din Lere?ti cu amintiri de neuitat dar nu m-am mai întâlnit cu veri?oara mea prin alian?? pân? la o nunt?, în Câmpulung, într-o toamn?. Eu eram în anul trei de facultate iar ea în ultimul an de liceu. Nu ?tiu dac? azi a? mai proceda la fel, atunci respectam ni?te norme morale, bariere de netrecut pentru mine. L?cr?mioara se copsese, era un trandafir care abia se desface, un m?r ionatan din care voiam s? mu?c, emana un miros de zmeur? ?i fragi! Mama ?i tanti Gina ne priveau încântate, puseser? la cale ca un frate de-al meu, mai mare, s? intre în gospod?ria lui tanti Fira, ?i cum acesta renun?ase, avea alte planuri decât însur?toarea, speran?a lor, mai vie ca oricând, se îndrepta c?tre mine, nu voiau s? fie înstr?inat? frumuse?ea de vil?. Când dansam cu ea îmi venea s-o fur, s? fugim în lume dar nu mai puteam de ru?ine c? oamenii ne priveau zâmbind ?i, când se oprea muzica, a?teptam o vreme nep?s?tor, pu?in încovoiat. Am mai r?mas câteva zile în Câmpulung ?i, dup? amiaza, ne plimbam pe bulevardul Pardon, ?inându-ne de mân?. Vorbeam mai mult eu ceea ce m-a f?cut s? cred c? ori era prea timid? ori inteligen?a nu era atuul ei principal. Chiar m-am gândit c? nu ne potrivim, sinceritatea ei se manifesta prea direct, prea senzual. Când ne-am desp?r?it i-am promis c? revelionul îl vom face împreun?.
Pe 31 decembrie la ora zece eram în Gara de Nord. Mi-a fost imposibil s? urc în tren. Oamenii atârnau pe sc?ri ciorchine, intrau în vagoane pe ferestre. La fel ?i la ora 16. Abia la ora opt ?i jum?tate, seara, am reu?it s? iau trenul. Am ajuns în Pite?ti aproape de miezul nop?ii, n-aveam nicio leg?tur? spre Câmpulung sau Coliba?i la ora aceea. Inten?ionam s? pornesc pe jos la Vulture?ti, (30 de KM) dar în cele din urm? am mers la sor?- mea, nici ea nu era acas?, probabil f?cea revelionul la prieteni sau cine ?tie pe unde. Am revenit în gar? în sala de a?teptare. Oamenii erau lungi?i care pe canapele, care pe jos, o mizerie de nedescris, un miros greu suportabil. Am mo??it pe un col? de canapea. Diminea?a am avut de ales între a merge la p?rin?i sau la Lere?ti, sim?eam nevoia s? m? dezvinov??esc. În cele din urm? am ajuns spre sear? la Lere?ti. Tanti Fira mi-a spus c? L?cr?mioara s-a închis în camera de la etaj înc? de asear? ?i tot timpul a plâns. Am b?tut la u??, am început o spovedanie, a?teptam s? pronun?e un singur cuvânt. Nu mi-a deschis u?a! Am plecat de acolo pe doi ianuarie bulversat dar ?i cu oarecare u?urare. M-am întors în Bucure?ti ?i via?a de acolo, înc?rcat? de griji, m-a acaparat iar??i.
În var?, dup? practica de o lun? la Centrala termoelectric? Paro?eni, de lâng? Petro?ani, am f?cut o mic? halt? în Vulture?ti, la p?rin?i, înainte de a merge la Eforie Nord. Îmi d?dusem, la mare, întâlnire cu o cheln?ri?? pe care o cucerisem la Petro?ani. Atunci mi-a spus mama ce s-a întâmplat cu L?cr?mioara. A mers la Câmpulung s? m? a?tepte la tren, erau doar dou? curse de la Pite?ti. Cum n-am ap?rut nici la prima, nici la a doua curs?, a intrat s? bea o cafea, înghe?ase a?teptându-m?. Când a ie?it din cofet?rie, în drum spre autogar?, cinci b?ie?i au tras-o într-un gang întunecos ?i au violat-o. N-a ?tiut nimeni pân? când, la ?apte luni, a n?scut o feti??...
M-a oripilat întâmplarea, revolta mea era pe m?sur?, dar nu o mai reg?seam printre gândurile mele. M? a?teptau valurile m?rii ?i visam la pl?ceri interzise! Am plecat la Bucure?ti ?i de acolo, cu un tren de noapte, am c?l?torit în picioare pân? la Eforie Nord. Am uitat s? v? spun c? aveam ?i eu bilet la Costie?ti, dup? 20 august, primit de la facultate. Îmi f?cusem calculul c? toat? luna m? voi pr?ji la soare, voi înota în valuri ?i m? voi iubi cu m?moasa de cheln?ri?? care îmi promisese c? va suporta ea toate cheltuielile!!! Am mers direct pe plaj?, m-am întins pe un prosop ?i am dormit câteva ore. Noroc c? eram bronzat din Parâng, altminteri cred c? soarele m-ar fi ars de tot. În sfâr?it, la ora 18 aveam întâlnire cu “ generoasa mea dragoste”, stabilisem toate detaliile înc? din Petro?ani. Frem?tam de ner?bdare, am a?teptat o or?, dou?, n-a venit. Punctul de întâlnire era fixat, po?ta din Eforie! Seara am g?sit o camer? de închiriat ?i-a doua zi am colindat plaja în lung ?i în lat încercând s? ghicesc, printre sutele de trupuri albe sau bronzate, pe aceea pentru care venisem. Trei zile m-am plimbat pe falez? ?i n-am dat de ea. Tot felul de gânduri m-au n?p?dit atunci. Oare s-o fi combinat cu altul? Sau doamne fere?te, s? nu fi p??it ceva asem?n?tor L?cr?mioarei! Dar cheln?ri?a era o fat? versat?, fusese m?ritat? ?i divor?ase... St?rile mele alternau, mi-era mil? de L?cr?mioara, mi-era mil? de mine, îmi spuneam cât pot s? fiu de prost s? am încredere într-o cheln?ri?? seduc?toare, apoi m-apuca furia, pe fete, pe via??, pe toat? lumea. Cum nu mai aveam bani, m-am întors la Bucure?ti ?i ?ti?i cum e, la tinere?e, apar alte oportunit??i. Abia în vara urm?toare am aflat ve?ti despre absen?a inexplicabil? pentru mine a focoasei prietene. Mama îmi ascunsese cele dou? scrisori ?i o telegram? expediate de ea din Eforie, abia a?tepta s? m? vad?, se cazase ?i îmi d?duse adresa de la hotel. M-am sup?rat eu pe mama, dar ce mai conta? I-am scris fetei la Petro?ani, mi-a r?spuns la fel de dr?g?stos, dar rela?ia noastr? se r?cise, nu ne-am mai v?zut niciodat?.
Dup? ce mi-a trecut necazul, mama m-a chemat s? stea de vorb? cu mine. Dup? ce i-am mai povestit despre fetele cu care m? mai întâlnesc, m-a întrebat scurt:
-M??, tu îl cuno?ti pe Gicu din Mâzgana?
-Da, am fost colegi de clas?, era foarte slab la înv???tur?, doar Ion, fiul Buliba?ei, al fostului primar, îl întrecea în prostie.
-Las? asta, spune-mi ,cum era la suflet?
-Nu ?tiu mam?, mi se p?rea cam n?t?r?u, a fost mai precoce decât ceilal?i copii, ne ar?ta foarte seme?, c? lui i-a crescut p?rul ... De ce te intereseaz??
-Tr?ie?te cu a lui P?tra?cu, a r?mas v?duv? cu ?ase copii, cred c? e un om cumsecade dac? are grij? de atâ?ia micu?i.
-Bine, dar tot nu în?eleg, de ce te preocup? via?a lui?
-Gina, veri?oar?-mea, m-a rugat s?-i g?sesc un om de treab? s? aib? grij? de dou? suflete, L?cr?mioara se tope?te de la o zi la alta.
Parc? mi-a ars inima cu fierul ro?u când am auzit. “Ia uite cine o s? intre în gospod?ria lui tanti Fira! Un neispr?vit, un coate goale, un prostovan!”
-Nu-l recomanda mam?! Mai bine s? r?mân? L?cr?mioara singur? decât cu Gicu, nu ?tiu de ce, n-am încredere în el, ?tii cum se spune, decât cu un prost la câ?tig mai bine cu un de?tept la pagub?!
Mi-era ciud? pe Gicu, m? gândeam cu nostalgie la biata fat?, dar nu m? încumetam s? reiau rela?ia cu ea. Analizam situa?ia doar din punct de vedere social, material. ?i-apoi îi g?seam ?i ei o vin?, de ce nu mi-a deschis u?a atunci? Poate se crea o leg?tur? sufleteasc? între noi, poate ne împrieteneam, mai ales c? manifest compasiune fa?? de cei în suferin??. Am oftat, faptul era consumat, ce mai puteam face? Din ce îmi povestea mama, frumuse?ea ei devenise o amintire.
Tanti Gina a crezut c? o s?-i fac? bine c?s?toria cu Gicu. S-au luat cu acte în regul? dar f?r? nunt? ?i cununie religioas?.
Câteva luni Gicu a fost cel mai de treab? om, le aducea de toate acas?, o alinta pe aia mic?, se purta frumos cu L?cr?mioara, cu mama ei Gina, cu tanti Fira care trecuse bine de 80 de ani. Lucra la fabrica de autoturisme din Coliba?i, pleca diminea?a la patru ?i se întorcea seara dup? opt. Probabil oboseala, b?utura pe tren, bârfa colegilor, l-au f?cut din om, neom. Nimic nu-l mai mul?umea. “Asta e mâncare? Firea-?i ale dracului de curve, tu ?i maic?-ta, dou? para?ute, sta?i toat? ziua degeaba. Nici o ciorb? ca lumea nu sunte?i în stare s?-mi face?i!” ?i arunca farfuria aburind? în capul L?cr?mioarei. Dup? nici doi ani de la c?s?torie, tanti Gina, de sup?rare, s-a pr?p?dit. Apoi, la nici o lun? ?i tanti Fira. Dup? înmormântare mama a stat de vorb? cu Gicu.
- M? b?iete, te-am b?gat într-o gospod?rie de oameni cumsecade ?i tu ce ai f?cut?
-Bre, m? la?i? ?tii matale ce face L?cr?mioara în lipsa mea? Mi-a spus unul ?i altul c? se destr?b?leaz? cu to?i prin Câmpulung. Am ?inut la ea, dar e o putoare, nici curat pe acas? nu mai face! Au mai trecut câ?iva ani ?i a murit ?i L?cr?mioara. Feti?a ei era în clasa a patra. La o jum?tate de an dup? moartea mamei sale a disp?rut de acas?. Nimeni nu a mai g?sit-o pân? azi.
Cu vreo doi ani înainte de a muri, mama m-a rugat s-o duc cu ma?ina la Lere?ti. A mers ?i fratele meu cu noi. Era o zi de toamn? senin?, plin? de pace, p?durile se coloraser? în fel ?i chip, lini?tea era total?, o frumuse?e neverosimil?, prevestitoare a unei tragedii, sim?eam eu. La tanti Fira poarta era încuiat?. Ne-a spus un vecin c? Gicu nu mai are serviciu, ?i uneori, noaptea , îl aude urlând prin cas?. Umbl? în zdren?e ?i de mil?, oamenii îi mai dau ceva de poman?.
Am plecat de acolo t?cu?i. Nici pe drum n-am vorbit despre soarta, de neîn?eles, a acelei familii. M? gândeam la ce îmi spusese odat? un om de ?tiin??. Destinul este scris în ADN-ul fiec?ruia, în spirala spermatozoidului. ?i totu?i alta ar fi fost via?a acelei biete fete dac? a? fi putut s? iau trenul, dac? mama nu s-ar fi l?sat în?elat? de aparen?e, dac? L?cr?mioara ar fi avut puterea s? treac? peste nenorocire, dac?, dac?, dac?,...O vreme m-am sim?it vinovat, apoi am con?tientizat c?, de fapt, nu m-a? fi însurat cu ea chiar dac? nu i s-ar fi întâmplat tragedia. Pentru c? o frumuse?e trainic? vine din interior, nu e de ajuns un ambalaj f?r? cusur ... Via?a m-a înv??at c?, atunci când e?ti lovit de o nenorocire, prima reac?ie este de revolt?, apoi de autoînvinov??ire ?i în final urmeaz? iertarea, iertarea ta, de c?tre tine însu?i. Probabil, L?cr?mioara nu s-a iertat niciodat?... Cine poate s? ?tie?