proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Înc? de la cinci ani, de?i nu ?tiam ce înseamn?, c?utam libertatea! Dac? f?ceam o pozn?, ca s? nu m? bat? mama, m? ascundeam în cel mai îndep?rtat col?, sub pat. Patul nostru era foarte mare, cu stinghii ?i t?blii din lemn, în care dormeau cinci in?i, de-a latul, mama, tata, eu, soru-mea Tatiana ?i nenea Auric?. Ceilal?i fra?i ?i surori erau pleca?i în toat? lumea. De ce dormeam a?a, claie peste gr?mad?? Ne luaser? totul din cas?, ba mai mult, fuseser? rechizi?ionate ?i trei camere, c? tata era chiabur ?i nu reu?ise s?-?i pl?teasc? d?rile. Primarul, pe care oamenii din sat îl numeau Buliba?a, ne instalase sus, a?a numeam noi corpul de cl?dire luat, pe secretarul comunal, era din alt? localitate! Iarna eu îi c?ram lemnele cu bra?ul, îi aprindeam focul, aveam grij? s?-l între?in pân? se înc?lzeau bine pere?ii.
De?i atmosfera era sumbr?, m? bucuram de frumuse?ea vie?ii, h?l?duiam prin p?duri, mergeam cu Ion, fiul Buliba?ei la pescuit, pe râul Arge?el, prindeam sturzii cu ligheanul ?i boabe de porumb legate de o a??, strângeam alune ?i nuci toamna, pân? d?dea z?pada.
Domnul înv???tor Emilian Constantinescu, vecinul nostru, l-a pus pe Ion în banc?, al?turi de mine, s?-l ajut s? citeasc?, s? socoteasc?. La început nu m-a deranjat, dar când începea frigul, îi curgeau lumân?rile din nas pe b?rbie, apoi pe piept, c? mi se f?cea scârb?. Era cam bolând bietul b?iat, dar p?rea de treab?, îmi întindea felia lui de pâine uns? cu unt ?i magiun pe care n-o mâncam, i-o d?deam lui Ciob?nic?. Venea cu basca plin? de g?ina? ?i to?i copiii î?i b?teau joc de el. Uneori îi luam ap?rarea, poate de aceea nu ie?ea din vorba mea, iar eu îl chinuiam cât puteam. Îl luam în p?dure cu mine, ?i deodat? strigam: ”stai, dup? fagul ?la e ascuns Dracul, vine s? te ia, ascunde-teee”! Urla de spaim? ?i fugea mâncând p?mântul! Eu, în spatele lui, nu mai puteam de râs.
Într-o sear? de august îi spun: ”Hai Ioane la râu s? prindem pe?te. Te despoi ?i stai pe burt? în ap?, da nu cumva s? te mi?ti, pu?ica ta e pe post de râm? ?i când te gâdil? îmi dai de veste ?i eu ha?, am prins ?tiuca. A stat Ion în ap?, s-a întunecat, au ap?rut stelele pe cer. Dârdâia ca apucat de streche ?i striga din când în când: ”mi-e frig”! Îl certam c? sperie pe?tele. ”Fii cuminte, cum vrei s? prindem cleanul cel mare?”...El continua s? dârdâie. Am ajuns acas? pe la miezul nop?ii, mama ap?ruse pe prundul gârlei cu un felinar ?i striga cât putea: ”Niculeee” ... Prin cote?ul g?inilor m-am urcat în podul cu fân, m-am îngropat acolo ?i foarte repede am adormit. To?i ai casei m-au c?utat, nenea Auric? a trecut de câteva ori pe lâng? mine, n-a avut nicio ?ans? s? m? g?seasc?... Mama m? ruga: ”ie?i de pe unde te-ai ascuns, n-o s?-?i fac nimic, te îmboln?ve?ti ?i mori, nu m? mai chinui ?i tu, destul m? chinue al?ii”.
Nu m-am îmboln?vit, n-am murit, doar c? ?i azi am astfel de apuc?turi!!!
Tr?iesc la ?ar? ?i m? minunez când v?d graurii care fac acroba?ii întunecând cerul, admir zborul p?s?rilor c?l?toare în unghi ascu?it ?i mai ales, m? înduio?eaz? cei doi câini, Japonic?, un Labrador negru ca pana corbului ?i Lup?i, un ?oricar maro. Sunt foarte gelo?i pe mângâierile mele. Japonic?, mai puternic, îl ?ine la respect pe Lup?i, degeaba îi dau drumul noaptea, r?mâne în cote?, de fric?. So?iei i s-a f?cut mil? de el ?i tocmai în mijlocul zilei l-a dezlegat. Eu, grijuliu s? nu intre cineva în curte ?i s? d?m de necaz, strig:
-Hai Lup?ic?, hai la tata, ziua trebuie s? stai în lan?, se poate …? S-a apropiat de cu?c? ?i când s?-i pun cureaua de gât, mi-a str?puns podul palmei. Am fost a?a de surprins c? n-am apucat s? reac?ionez. Lup?i s-a retras în cote?, strategic, în col?ul cel mai îndep?rtat ?i s-a f?cut covrig. Mie îmi curgea sângele de parc? a? fi fost înjunghiat. To?i ai casei mi-au dat sfaturi, le era grij? c? Lup?i a turbat, uneori, pentru a gusta din libertate, so?ia îl ducea de zgard? pe deal ?i acolo îi da drumul. ”Probabil a întâlnit vreo vulpe turbat? ?i … am dat de necaz” spunea ea. Câinele nu voia s? mai ias? din cote?, se sim?ea vinovat, ne amenin?a, scotea ni?te mârâieli, î?i rânjea col?ii c? ne-am gândit s? chem?m veterinarul s?-l omoare!!!
Cât prive?te rana mea, am urmat tratamentul empiric, bitter, sp?larea r?nii cu iod, propolis, bandaj cu miere ?i foaie de varz? pisat?, toate leacurile le-am aplicat, dar mâna mi-a amor?it, noaptea nu puteam s? mai dorm de durere, iar când desf?ceam bandajul ?i m? uitam la ran? m? apuca le?inul de la burt?. Soacr?-mea, de 92 de ani, s-a trezit din letargie, de mai multe zile z?cea bolnav?, r?cise ?i tu?ea pân? se îneca.
-Du-te maic? ?i f? injec?ie, nu l?sa infec?ia s? intre în tot corpul. Ce-o s? se întâmple cu biata mea fat?? Cum r?mâneam insensibil la sfatul ei, se adresa autoritar, so?iei
- Cheam? salvarea, nu te mai codi!
- L?sa?i-m?, dac? din asta mi se va trage, nu e nimeni de vin?! Am obosit pe lumea asta! Dincolo, poate o fi mai bine! So?ia, palid?, i-au dat lacrimile. ?tia c? dac? nu vreau ceva sunt mai r?u decât un catâr. Se sim?ea vinovat? c? d?duse drumul câinelui de?i o rugasem s? nu fac? asta.
A mers la farmacie, a cump?rat medicamentele recomandate, îmi schimba pansamentul în mod regulat ?i se ruga de mine:
- Înc? mai suntem în termen, n-au trecut 72 de ore de la mu?c?tur?. Eu nimica!
- Doar ?tii, b?iatul lui R?zvan Theodorescu,( fostul ministru al Culturii) a fost mu?cat de ?arpe. A crezut c? nu e grav, n-a mers la medic ?i a murit în chinuri groaznice. Insisten?ele ei au r?mas f?r? ecou, n-a reu?it s? m? conving?. În a patra zi a ap?rut o schimbare în comportamentul meu. M? întreba so?ia:
- Cum î?i mai este?
- Bine! Ham, ham! Hârrr!
- Doamne, Nicu?or, ai febr??!!
- Hârr! Ham, ham! M-am repezit simulând c? vreau s-o mu?c. ?i-a f?cut semnul crucii, biata de ea s-a speriat îngrozitor. În a cincea zi ne-a vizitat familia Enache, Florin v?rul ei primar ?i so?ia lui, Mariana. Sunt foarte prieteno?i, de câte ori vin pe la noi ne aduc câte-un dar.
- ?i-am adus suc de mere, de la tine din Mu?cel, scrie pe cutie, Vulture?ti!
- Mul?umesc! Hârrr! Ham, ham! Ham!
- Ce-ai p??it Nicu?or, s-a întâmplat ceva?!!
Îmi desfac bandajul ?i le ar?t buba neagr? care supureaz?.
- Aoleu, ce ai p??it?!
- L-a mu?cat Lup?i, eu sunt de vin?, i-am dat drumul în timpul zilei. A?a îmi pare de r?u! L-am rugat s? mergem la doctor ?i n-a vrut.
În timp ce to?i ai casei stau de vorb? îngrijora?i de starea mea, iau o hârtie ?i notez ceva. În mare grab? i-o dau lui Florin. Printre ei, mârâi.
- Hai, cite?te, îi zic.
Florin î?i drege glasul:
- Merge în fiecare duminic? la biseric?, degeaba, n-are credin??, doar un rânjet sinistru. Î?i duce mâna la piept mimând o înalt? sim?ire, degeaba, n-are inim?, doar ...Hau, hau hauuu... îl întrerup eu.
Mariana îi ?opte?te ceva so?iei, am auzit foarte bine ce i-a spus, c? de când am început s? latru, mi s-a ascu?it ?i auzul, ca la câine.
-Sun? drag? la 112, s? vin? s?-l ia, reprezint? un pericol real, ce te faci dac? te mu?c??!
-Hau, hau, hauuu! Ies în fug? din camer? ?i m? ascund pe hol, sub un ?ifonier vechi. Stau câteva clipe acolo ?i consider c? ascunz?toarea nu e prea sigur?. Alerg în magazie unde, printre vechituri de tot felul mi-am g?sit un culcu? pe cinste. De-aici n-au cum s? m? scoat?! În dep?rtare se aud sirenele salv?rii, ale pompierilor, iar eu, sub ni?te har?abale, mârâi lini?tit.
În sfâr?it, mi-am câ?tigat libertatea! Fiindc? am turbat pot s? le spun celor din jur ?i celor de la putere, ce gândesc! Au folosit crima în scopuri politice în 1989, la mineriade, au dat ordin s? nu fie g?si?i supravie?uitorii când Iovan s-a pr?bu?it cu avionul în mun?i. Trebuia creat? o emo?ie colectiv?! Ca ?i cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, au preg?tit crima de la Colectiv ca s? par? un accident! Iar justi?ia, în mâna celor f?r? Dumnezeu, îi g?se?te pe criminali, nevinova?i!


P.S.

Mul?umesc doamnei Alexandra T?tar pentru sugestii.