proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Ce frumos, Doamne, îmi p?rea, când îmi a?ezai chiar tu piersicile tale zemuitoare în palm?, s?rutându-mi degetele, pe fiecare, erai frumos ?i râdeam ca prostu?a, m? hlizeam de fapt la tine mândr? ?i oache??, aveam de fapt dou?zeci de ani, cu gura ?uguiat? ?i apoi întredeschis? ?i aprins?, de bujor, de c?tre tine, cu un loc cu o fântân? nou?, în minte, roua c?ldu?? ?i roz? î?i a?tepta de fapt gura ?i buzele, a?teptasem chiar eu, s?rmana, tot felul de lucruri ?i buzele tale, veneau mereu data viitoare, cumva amânat ?i mai târziu, ?tiam c? îmi d?deai de fapt piersici pline de zeam? ?i de aur pentru din?i?orii femeii, de se crâmpo?eau hainele b?rbatului ?i ale femeii lui foarte tinere ?i se murd?reau de foc ?i de funinginea trupului, era târg în s?tuc ?i era cald, ?i apoi venea frigul, apoi era cald c?tre sân, snoave despre tot felul de c?deri de-ale vie?ii-n femeie erau, o toamn? atât de mineral?, dar simpl?, alambicat? foarte, apoi vine desigur ?i iarna cea plin? de spaime, de îi cite?ti mâinile ?i pruncii pe care-i va na?te femeia, adev?rul e în piersici mov ?i în mincino?i de tot felul, ?i în vi?inul ro?u, vi?inii sunt de fapt mistui?i de invidie ?i de vr?jitorie, sunt acri, au vi?inele cam acre, în pom, iar eu sunt doar o femeie pe care s? o ?ii cu piersicile ?i cu apa din piersici, dar mai mult cu pupatul, se porniser? de fapt vecinii ei, cu toate carele afar? din sat, tata zicea c?, oarecum, carele acelea trase de vaci î?i f?ceau bine treaba, c? animalele erau tinere ?i puternice, c? bestiile cu corn r?sucit, dar blânde ca mielul, se ridicau pe picioare, dac? era nevoie, de pe p?mântul cât de n?molos, c? se sculau pur ?i simplu de pe genunchi. Din genunchi. Dup? ce c?raser? de picar?, tot ce au avut pe ei ?i în spate.

S?rmanele purtaser? c?ru?a atât cât trebuie, de se ridicau bestiile din noroi, dac? ar fi fost s? zac? cumva jos, ?i era c? înc? în grumazurile grele de la apucatul c?ru?ei z?cea sângele fiert, de fapt acelea?i animale purtaser? ni?te l?turi ?i ni?te hoarde de lemn ?i copac, iar acum erau pe genunchi de nu ar mai fi putut s? se mai scoale. Acum î?i duceau, ca mai demult, oamenii, fecioarele lor departe, la târg, s? le vând? de-a lor, cu tot cu zestre, dup? ce le jucau fl?c?ii bine-bini?or, nea Zolbar o d?dea pe fat? pe la ?ig?nci, ?i cred c? de atunci nevast?-sa începuse s? aiureze, nebuna, cred c? de atunci nu am început s? m? simt eu bine, începuser? s? m? doar? de fapt toate oasele ?i un fapt mai îngrijor?tor, ?i mandibula, s?mn, m? urâ?isem, de fapt, fa?a mi se uscase, prinsesem s? m? încre?esc la fa?? ?i îmb?trânisem brusc, în via?a aceea, pe care abia o visasem, petrecut? la sat, doar p?rul îmi r?m?sese foarte ondulat ?i mai galben decât spicul, îmi mângâia înc? în adev?r umerii de piersic? dat?-n r?scopt, s? se vând?, ?i ea, în mâna b?rbatului, pl?nuiam s? îl las pân? la mijloc, s? m? cunune, s? cad? ?uvi?ele cele mai lungi ?i mai frumoase ?i s? m? mângâie unde tunica ar atinge cordoanele strânse ?i marginea catrin?ei, catrin?a era frumoas? ?i avea cus?tur? în cruce, oricum prin fiocuri mai erau înc? bani (câ?iva), de-ai lui tata, v?zusem ?i câteva al?muri stricate ?i-mi adusesem aminte a?adar de vremurile mai pline înc? ?i mai vulpe?ti decât pa?ii femeii, cum am fost a?a, o vulpe care nu am ?tiut s? fiu, apoi lingurile p?lite, s? zac? înc? ascunse prin fiocuri, s? apuc s? îmi amestec, cu ele, b?trâne?ea viitoare, care m? cuprinse de?i eram foarte tân?r?, îmi adusesem aminte de râ?ni?a care nu fusese cur??at? dup? ce b?trâna mea mam? m?cinase ni?te piper, cu ea, amestecase, s?rmana, toate otr?vurile vie?ii în el, mi-am zis c? a?a trecuser? ?i anii mei - la naiba, m?cina?i, ca piperul ?la bun, un vârf bun de piper pe limb?, ?i nu mai ?tiam cum s? tac, ?i m-am prins atunci de a m? ridica, din mintea mea, ?i din ??r?nime, mi-am luat dup? mine via?a ?i moartea ?i m-am dus, cu ele, la fântân?, eram lene?? ?i foarte lent? ca pisica umflat? de prea mult? carne amestecat? cu zer ?i iaurt, îmb?trânisem de la atâta a?teptare, pentru c? nu cur??asem fioacele, sau la naiba cu râ?ni?a aia, ?i z?cusem, în schimb, s? a?tept s? se coac?, în pomi, din nou, piersicile, nu mi le d?duse?i, la târgul ?la, s? te ia pisica naibii dup? ea! dr?gaica!, ?i la urm?, la fântân?, am g?sit o feti?? care înc? plângea. Eram eu. Am luat-o de mân? ?i i-am dat ni?te piersici, era piersica foarte moale, r?scoapt?, le ?inusem pe toate în mân?, din alt? via??, dup? ce mi le-ai d?duse?i tu. ?i i-am spus feti?ei c? o s? o duc departe, unde nimeni nu a plâns niciodat? ?i unde nimic nu a plâns niciodat?. C? o s? mergem s? vân?m ni?te stele cu buzele, c? am apuca ni?te vat? de zah?r, de culoarea roz, a?a ca la circari, c? vom mu?ca din tot felul de tarte ?i din flori de prim?veri ca de miere, pe care o s? le chem?m ca pe stele ?i ca pe Luceferi... I-am d?ruit toate piersicile, o tart? a binelui, coapt? pe cuptiorul acela stricat ?i pe fundul cuptiorului, unde nu se vede nimic. Care coace, cuptiorul, ?i care tace. Care îndur? tot felul de spaime ?i focul. Pentru c? desigur cerul e roz ca feti?ele f?r? mam? ?i a?a ca mama f?r? feti?ele ei, ca lacrima lor, de nu se g?sesc, ?i în mine st? o ??ranc? care nu am fost decât când tu mi-ai dat ni?te piersici ?i când m-ai g?sit, de foarte tân?r?, lâng? un car în genunchi, î?i zic, s? mai trag?, naibii, bivolul r?u, ?i s? ne scoat? afar? din via?? ?i din moarte, odat?, pân? la stele. Tata spunea c? un car tras de vaci... nu mai ?tiam ce era cu ele, carele acelea, îmi înfloriser? din nou umerii ?i întinerisem, m? întorsesem de pe c?rarea plin? de stele ?i, venisem pân? la fântân?. Unde am reg?sit-o pe mama, cum apuca cump?na, vorbind despre cer. ?i i-am cerut atunci vata de zah?r ?i cerurile, pe toate. Cumva s?-în?eleg. ?tii? Prietena mea va avea dou? feti?e, c? mi-a spus ea. A?a. Iar eu eram fiica mamei mele ?i fiica unei necunoscute eram eu ?i feti?a mea, eram eu.