Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cheia Magica

de Carmen Vin?an

Tân?rul uria? tocmai ie?i din scorbura întunecat? a copacului. Lumina soarelui îl f?cu s? închid? pentru o clip? ochii. R?mase nemi?cat ciulind urechile. Lini?tea din jur nu p?rea deranjat? de cântecelul murmurat al fetei care î?i ?inea fa?a lipit? de trunchiul gros. F?cu câ?iva pa?i proptindu-se în fa?a ei, cu mâinile încruci?ate la piept.
-Ce faci aici? o întreb? sup?rat privind-o cum zgârie coaja trunchiului cu un briceag ascu?it.
Fata tres?ri. P?rul lung ca spicul i se leg?na încoace ?i în colo în adierea delicat? a vântului zbârlindu-i câte o ?uvi?? în cre?tetul capului. Razele de soare se jucau printre crengile aplecate poposind uneori peste obrazul trandafiriul ?i pistruiat. Se întreba de unde ap?ruse, a?a, dintr-odat?. R?suci iute capul în direc?ia casei de pe deal sperând s? o vad? pe sora ei mai mare în curte, îns? nu z?ri pe nimeni. Uria?ul îi surprinse pentru o clip? privirea tem?toare. Fire?te, acum regreta c? poposise de diminea??, aici. Pe când î?i memora poezia tîr?îindu-?i pa?ii printre pietrele drumului c?tre ?coal? se gândise la cea mai deas? umbr? din ?inut. Avea nevoie de singur?tate, se s?turase de teme ?i de cursuri.
-M? joc...?...?...îl po?i întreba pe Denis, vine acu?i! îi r?spunse iute cu o minciun? l?sând capul în jos zgârm?nind cu c?lcâiul ghetelor în p?mântul b?t?torit, lâng? o r?d?cin? împletit?.
-Denis? B?iatul acela cu p?rul ca ?epile ariciului care face g?l?gie cât o sut? de tobe? o întreb? dând din cap neîncrez?tor, uria?ul.
-Este prietenul meu, st? acolo, în vale, lâng? casa aceea cu hornul negru. O vezi?
Adeline îi ar?t? cu degetul ar?t?tor în acea direc?ie tr?gând cu coada ochiului la chipul palid al uria?ului. Dar tu, cine e?ti? Nu te cunosc!
-Desigur c? nu m? cuno?ti, r?spunse acesta cu blânde?e vârându-?i mâinile scheletice în buzunarul pantalonilor largi. M? cheam? Tompom ?i sunt prietenul lui! zise ridicând capul c?tre coroana pân? la cer. Noi îl numim Copacul În?elept. M-a rugat s? g?sesc Cheia Magic?, altfel se va pr?bu?i curând. Se usuc?, vezi? Frunzele lui sunt ca ni?te lacrimi, se risipesc pe jos ?i se preling în ?an? odat? cu ploaia, crengile se sf?râm? ?i cad la p?mânt lâng? r?d?cina asta frânt? în buc??i, iar trunchiul se înconvoaie din ce în ce mai mult spre p?mânt, împr?fo?at. M-am gândit c? poate m? vei putea ajuta tu!
-Eu? se mir? punându-?i un deget pe frunte, gânditoare. Desigur! replic? dintr-odat? hot?rât?.
-D?-mi mâna ta, Adelina! zise Tompom bucuros întinzându-i palma mare. Vom c?uta împreun?!
Fata ridic? din sprâncene uimit? pentru c? uria?ul îi cuno?tea numele, dar nu d?du prea mult? importan?? acestui fapt ?i îl apuc? de un col? al bluzei de pânz? urmându-l prin tunelul din scorbur?. Crengile uscate trosneau sub ghetele lor ?i, cu cât înaintau, Adelina sim?i o adiere de vânt r?coroas? care i se strecura prin rochi?a sub?ire mi?când-o dintr-o parte în alta deasupra genunchilor mici ?i rotunzi pân? ce vântul se înte?i atât de tare încât fata închise ochii ?i îl strânse mai tare pe tân?rul uria?.
La cap?tul cel?lalt ie?ir? într-o poieni??. Vremea nu p?rea tocmai prietenoas?. O ploaie rece de var? îi udar? din cap pân? în picioare. Pân? ce traversar? micul pod peste Iazul celor ?apte Ceruri care se învolbura sub rafalele furioase ale vântului, Adelina regret? c? îl urmase pe Tompom, dar el o trase dup? el pe c?rarea ud? printre copacii care î?i aplecau crengile în toate direc?iile pân? ce ajunser? în fa?a unei case construit? din lemn ?i piatr? de râu. Casa era sus?inut? de trunchiuri groase de copac. La ferestre se rev?rsau peste zidurile albe zeci de flori ag???toare. Arbori înflori?i ?i flori de toate soiurile umpleau gr?dina continuându-se pân? dincolo de drumul pavat cu pietre. Adelina zâmbi la gândul c? Tompom este pasionat de plante, la fel ca ea. Deasupra acoperi?ului ro?u se afla o pancard? pe care scria:” Casa Lunii”.
-Casa Lunii? îl întreb? curioas?.
-Intr?! o invit? el înainte de a p??i peste prag. Nop?ile cu lun? plin? mi le petrec sub cerul înstelat, se dest?inui el în timp ce se apropiar? de focul care î?i ridica limbile ro?iatice pân? la tavanul albastru ca cerul a?ezat în mijlocul s?lii uria?e. Covorul vegetal r?zbea triumf?tor printre dalele de piatr?, iar zidurile erau ?i ele îmbr?cate în flori. Sute de ghivece colorate cu iasomie, trandafiri ?i puie?i fructiferi umpleau locul. A?eaz?-te aici, este mai cald! îi oferi el un scaun acoperit cu un pled, mai aproape de c?ldura focului. El se a?ez? pe o buturug? r?sturnat?. S? nu-?i faci griji, furtuna va trece curând! Se porne?te numai când regina noastr? este furioas?. Probabil c? ast?zi a fost vizitat? de Regina Vânturilor de Vest. Locuie?te acolo sus, în Castelul Pietrelor Col?uroase, spuse ar?tându-i cu mâna c?tre fereastra deschis? privind dincolo de ea, înspre vârful unui munte stâncos ascuns printre nori.
-O regin??
Copila era fascinat?.
-Se nume?te Crinul Z?pezilor ?i este foarte frumoas?. Dac? o prive?ti mai bine se aseam?n? cu Cr?iasa Z?pezilor din pove?tile voastre. B?nuiesc c? ai citit cartea, nu-i a?a?
Adelina nu deschisese niciodat? o carte de pove?ti, pentru c? nu-i pl?cea s? citeasc?.
- Nu, nu am citit-o! r?spunse l?sându-?i privirea ru?inat? în p?mânt. Ur?sc c?r?ile! zise dintr-odat? strângându-?i pumnii furioas?.
-Îmi pare r?u s? aud asta. Nu m? vei putea ajuta s? g?sesc Cheia Magic?. Copacul În?elept se v? pr?bu?i, iar eu nu voi putea s? mai ies niciodat? în lumea voastr?, spuse cu triste?e. Regina m? va alunga din ?inut. ?tii unde m? va trimite? Tocmai pe Insula Triste?ii, lâng? Stânca de Ghea??. Cei care au ajuns acolo au murit de frig ?i singur?tate...?i nu îmi permite s? iau nimic cu mine. Cine va avea grij? de c?r?ile mele? Nu pot tr?i f?r? s? citesc.
-Tu cite?ti? întreb? fata uluit?.
-Sigur c? da, în fiecare zi. Copacul În?elept este înv???torul meu, îmi pune multe întreb?ri la fiecare sfâr?it de s?pt?mân?. Dac? nu ?tiu s? r?spund, m? atinge cu crengile peste umeri, astfel ?tiu c? trebuie s? înv?? mai cu sârg.
-Unde sunt c?r?ile tale?
Adelina î?i roti ochii în jurul ei, curioas?.
-Le p?strez în Stânca Valorilor. Uria?ilor li se d? voie s?-?i depoziteze acolo tot ce consider? c? au mai de pre?.
-Ave?i ?i bijuterii? Sau poate aur? întreb? ea entuziasmat?.
-Desigur c? avem.
-M? po?i duce acolo...?
Fata î?i dorea s? ia câteva pentru mama ?i sora ei.
-S? mergem!
Stânca Valorilor nu era departe de locuin?a uria?ului. C?rarea tapetat? cu pietre col?uroase îi conduse prin Valea Celor O Mie de Flori, urcar? cele Dou? Sute de Trepte, pân? ce ajunser? în fa?a unei cl?diri construit? sub o stânc?, cu mult mai impozant? decât ?i-o închipuise Adelina.
Îi întâmpinar? forfota tinerilor uria?i. Cântecele lor vesele o încântar? pe fat?. A?eza?i pe mai multe compartimente desp?r?ite de paravane colorate, unii a?ezau c?r?ile în rafturi, al?ii adunau în cuburi de lemn diferite obiecte etichetându-le pe fiecare în parte, al?ii transportau cutiile colorate în care se aflau bijuteriile, iar al?ii notau pe o tabl? toate obiectele depozitate. To?i purtau pantaloni de culoarea m?rii, tunici albe cu gulere rulate în jurul gâtului ?i ?epci colorate. Fiecare avea câte un num?r deasupra vizierii.
Tompom îi salut? cu o înclinare a capului în timp ce o gr?bea s? ajung? în partea opus? a s?lii unde se aflau rafturile cu car?i pentru copii, ordonate ca ni?te sold??ei la parad?. Scotoci printre volume mi?cându-?i caraghios buzele groase ?u?otind titlurile ?i autorii. Dup? un timp chipul i se lumin? într-un zâmbet larg. Extrase câteva pe care le întinse fetei. Lu? ?i el câteva în bra?e, apoi o îndemn? s? urce sc?rile spiralate de piatr?.
-Vreau s? plec acas?! spuse pe un ton de r?sf??, Adelina.
Nu reu?ise s? ia nimic de acolo, ce rost mai avea s? r?mân? în aceste locuri?
-Ai spus c? m? vei ajuta! replic? nelini?tit Tompom trecându-?i mâna printre firele de p?r negru ca abanosul c?zute pe frunte. Ce voi face eu cu înv???torul meu?
-Bine, nu st?m mult, de acord? accept? fata îng?duitoare.
-Promit! replic? iute uria?ul când p??ir? pe holul lung cu podea de piatr?. Se oprir? înaintea unei înc?peri f?r? u??. Câteva ghivece cu bonsai înflori?i îi a?teptau în înc?perea far? mobil?.
-S? ne a?ez?m!
Tompom î?i încruci?? picioarele sub el pe covorul de culoarea ierbii. Lu? de jos tava cu cele dou? ce?ti din care se ridicau aburii fierbin?i ?i aroma?i ai ceaiului întinzându-i o can?.
Fata sorbi cu zgomot din lichidul pl?cut, apoi lu? o carte ?i citi titlul cu glas tare. Deschise prima pagin? cu mâinile tremurânde. Era pentru prima dat? când ?inea în palmele mici ?i delicate o carte diferit? de cele de la ?coal?. Oft? ?i începu s? citeasc?. Literele îi alunecau sub privirile curioase. Trecur? câteva ore pân? ce întoarse ?i ultima fil?, apoi oft? adânc. Tompom ridic? întreb?tor din sprâncenele groase. Adelina d?du din cap negativ; nu g?sise nimic. Uria?ul îi mai întinse o carte, ?i înc? una... pân? ce soarele coborâse dincolo de marginea lumii.
-A venit timpul s? m? duc acas?! zise dezam?git?, dar î?i promit c? voi veni în fiecare zi.
?i se ?inu de cuvânt.
Între timp Copacul În?elept se usc? ?i mai mult, frunzele p?r?sir? coroana, coaja trunchiului se rupse, iar Adelina abia se mai târa prin scorbura care o strivea pe fiecare zi ce trecea... pân? când... într-o zi...
-Am g?sit! exclam? fata, triumf?tor.
Tompom îngr?m?di iute c?r?ile într-o cutie. Î?i r?suci trupul masiv surprinzând privirea albastr? a fetei luminat? de bucurie.
-?tiam c? m? vei ajuta! Mul?umesc! zise uria?ul cu recuno?tin??.
Adelina plec? acas?. Scotoci printre lucrurile tat?lui ei pân? ce adunase toate uneltele de gr?din?rit. Îngriji copacul a?a cum citise în carte. Cu timpul acesta se întrem? ?i deveni puternic oferindu-i umbr? în zilele toride de var? ?i ad?post sub coroana lui, în zilele ploioase. Tompom deveni cel mai bun prieten al ei. Denis nu se mai comporta ca un ?ânc g?l?gios.
Copacul În?elept mai exist? ?i ast?zi. Este falnic ?i bogat în frunze. Adelina dezvolt? un interes deosebit pentru ?tiin?ele naturale ?i deveni unul din marii speciali?ti în domeniul botanicii, iar ideile ei servir? în beneficiul omenirii. G?sise Cheia Magic? cu care deschise u?a înv???turii, prin studiu intens. Asta le ceruse Copacul În?elept ?i ea reu?ise!

Carmen Vin?an (Camy Traitly) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro