proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Se trezise în toiul întunericului. Cuvertura îi alunecase la picioarele patului. Geamul, r?m?s deschis în plin octombrie, l?sa und? verde absolut? tuturor manifest?rilor din afar?. [Nu ?tia dac? de afar? venea cald sau frig… sau de la sine?!] Un gugu?tiuc uitat de timp continua s? împr??tie f?r? mil? memorii afective. Nu conta dac? un cineva, mult prea sensibil sau mult prea artist, avea s? se apropie de o fereastr?. Avea s? sar?. Confundând golul cu acea contopire cu infinitul. C? o doamn? în vârst? – care desigur cochetase îndeajuns cu mâr??viile vremii, cât s? nu se mai moar? de fric? – avea s? adune o mân?, un picior, un suflet în form? de cire? crescând în cre?tet cu început de z?pad?. C? ei avea s?-i ?in? hangul ?âncul de la 7, intrat pe retina cerebral-sentimental? a comunit??ii drept redutabilul number one în a efectua mut?ri în realitate ca pe tabla de ?ah. Desigur, el î?i ascundea a?ii în mâneci divine, din care, pe nesimi?ite, mai scotea capul câte un spiridu?. Nu de alta! Doar s? ia o gur? de aer lumesc, s? nu piard? habitudinile locului. ?i tuf?nica î?i f?cuse de cap. D?duse buzna peste trupul gol, mai ales peste în?iruirea aceea alandala de st?ri, reproducând în miniatur? angoasa cosmic?, în ultim? instan?? spaima alb? a Dumnezeului speriat de propria crea?ie. În somn, mimica ei se schimonosise. Probabil, din cauza sinuzitei cronice acutizate subit – se consolase ea oarecum într-un prag de ziu?, ca-ntr-un prag de moarte. Î?i v?zuse mai apoi de ale sale. Legat? la ceaf?, se trezise în fosta gr?din? de zarzavaturi. Pusese într-o parte ardeii mici-pric?ji?i, în alta – specimele mai de soi, ca ?i cum ar fi desp?r?it grâul de neghin?, caprele de oi sau… invers… nu poate spune exact. Se uitase dup? o urm? de el… Doar p?mântul scormonit de pluguri con?tiincioase, cu sentimentul toamnei, îi r?spunsese. În felul s?u. O coropo?ni?? cu pântecele umflat traversase aria exact pe centrul bur?ii ei. ?i pe ea o apucaser? chinuri ale facerii. Acea întoarcere la origini. Descul?? alergase, cu p?rul r?v??it ?i ochi c?utându-?i orbite. Se privise într-un ciob verde. Cearc?nele o împingeau în str?buni. De bun? seam?, dorul ei n?prasnic de trecut, paseismul înn?scut nef?când mai niciodat? cas? prea bun? cu stridenta contemporaneitate. Brusc î?i amintise c? uitase s?-?i ia siropul de p?tlagin?. ?i pastilele pentru gât. În grab? fripsese la propriu o tulpin? renegat? de regina nop?ii. 39,7! Temperatura ei pe p?mântul urgisit de brum? ?i de ochii insidio?i ai coropi?ni?elor-tuf?nice. Pierduse sentimentul priorit??ilor clipei. Cedase ispitei de a se consacra ei înse?i. Transform?rilor induse foarte probabil de gripa nesuferit? care o ?intuise mai multe zile pe un pat ca o închisoare. Desigur, n-ar fi fost prima dat? [nici ultima?!]. ?i, totu?i, parc? mai era ceva! N-a avut timp s? aprofundeze. A v?zut doar cum o insect? uria?? cu cle?te gigantesc îi curma leg?tura cu prezentul. O înnoda ireversibil înapoi.

Îmb?trânise!