Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Calul alb

de Cr?ciuna? Silviu

Calul alb î?i tremura pielea în b?taia vântului. Era miezul unei zile pierdute în de?ertul încins sub un cer invizibil. La orizont, un glob uria? st?tea s? se pr?v?leasc? peste mun?ii de nisip. Firicele de aur dansau prin aerul fierbinte reconfigurând coamele ascu?ite. Aici, sub galbenul nisipului atârnând nep?s?tor peste lume, umbra se n??tea ?i murea cu repeziciunea fulgerelor. Din când în când, pumnul se încle?ta încercând, parc?, s? lipeasc? boabele de nisip, dar acestea curgeau printre degete ca ni?te râuri. Undeva, nu departe, aerul sorbea r?coarea unei oaze nem?rginite. Ramurile palmierilor t?iau linii crude în atmosfera înc?rcat? cu praful galben care s?lta neîncetat dinspre ?i înspre cer. Coroanele se înclinau maiestuos, formând cercuri concentrice care aruncau umbre t?cute deasupra lacului. Lini?tite, apele încercau s? ?in? ritmul secundelor aruncând unde juc?u?e pe care tremurau pete de umbre. Un tablou ag??at de un cui în care culorile cerului î?i disputau cu frenezie fundalul. În prim plan, nisipul ?i oaza î?i etalau adâncimile dezvelind mereu noi detalii, spre bucuria privirii. Iar calul alb, înro?it de reflexiile razelor ce plecau din linia orizontului, continua s? loveasc? nisipul cu copitele sale de parc? ar fi dorit s? alunge din tablou fantasma z?d?rniciei întruchipat? de acel pumn care strângea perpetuu nisipul care se înc?p??âna s? revin? mereu, reîntregind galbenul fierbinte. Capul se leg?na în ritmul mersului, aburi fierbin?i ?â?neau cu putere din n?rile nefiresc de curate. Ochii p?reau a fi dou? sfere fosforescente a?ezate sub o frunte înalt? acoperit? cu un breton de sub care ap?rea o pat? alb? înscris? într-o form? geometric? perfect?. Deasupra gâtului, coama se leg?na peste trupul alb. Picioarele zburau sub burta masiv? formând încre?ituri deasupra ?oldurilor, iar coada biciuia cu putere aerul îmbibat de praful ro?iatic. Urmele se n??teau ?i mureau, dar calea era mereu aceea?i, marcat? de amintiri, ascuns? sub stratul de galben care cl?dea capcanele timpului trecut. Mintea reg?sea fiecare pas parcurs de la na?tere, iar acum nu f?cea decât s? sincronizeze locurile ?i timpurile.
Strada urca agale spre Pia?a Mare. Pa?ii mici încununau centimetrii cu r?bdarea unei r?sufl?ri gr?bite. Mâinile c?zute de-a lungul corpului îngreunau mersul în loc s?-l ajute, dar picioarele se înc?p??ânau s?-?i satisfac? dorul de umblet. Era sfâr?itul s?pt?mânii ?i mintea era programat? s? p?trund? acolo, chiar în inima ora?ului, l?sându-se dus? de jocul copiilor în lumi care se stingeau în vatra vie?ii. Acolo, scânteile aruncate de râsete stridente ?i necizelate de cump?tarea vârstei, amestecate cu melodia viguroas? lansat? în mijlocul mul?imii de dib?cia nedisimulat? a unui cvartet, acolo doar, se revigorau t?ciunii reaprinzând culoarea tr?irilor. Un tân?r u?or trecut de vârsta adolescen?ei î?i leg?na corpul, urm?rind urcu?ul ?i coborâ?ul notelor din partitura aflat? în fa?a sa. Corzile viorii tremurau ascult?toare. Sincron, o mân? dezgolit?, arcuit? pe arcu?, î?i rev?rsa dragostea primenit? de sunetul muzicii asupra întregii lumi. Al?turi, o viol?, mângâiat? de o tân?r? luminat? de un zâmbet ce p?rea uitat pe un chip angelic, frângea aerul cald al cet??ii în r?sufl?ri p?tima?e. Peste trilul de sunete înm?nuncheate într-o fr??ie a iubirii, un bra? hot?rât zidea prin corzile violoncelului un postament al muzicii. Un fulger se ab?tu asupra cvartetului, trimi?ând chipurile într-o memorie setoas? de culori. Câteva bancnote suspendate nu vor mai ajunge în cutia viorii. În ochii fl?mânzi de via??, cei patru instrumenti?ti vor s?l??lui f?r? vârst?.
Un balansoar încremenit a?tepta zadarnic în mijlocul camerei. Prin geamul p?tat de umbrele aruncate de un nuc b?trân, lumina încerca s? citeasc? dintr-o carte uitat? deschis? la ultima pagin?. O ultim? pagin? ce nu va mai fi citit?. Nisipul clepsidrei, alimentat? de râurile ce plecau printre degetele care continuau s? produc? zvâcniri în ritmul unei inimi neobosite, luneca f?r? încetare spre margini inexistente. Peretele alb a?tepta ?i el, privind din spatele tabloului. Tremura sub tropotul calului alb care continua s? alerge ar?tând timpului drumul spre eternitate.

Cr?ciuna? Silviu (SilMar) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro