Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cr?ciunul care nu mai venea

de Daniela Luminita Teleoaca

Toamna se prelungise pân? h?t-departe. Nu da semne c? s-ar opri. În niciun caz într-un viitor prea apropiat. Toamna se lua de la un om la altul. S? fi fost la mijloc p?catul acela?! Intraser?m cu to?ii în acea înc?pere p?ienjenoas? a timpului. Chipurile cedau încet-încet, l?sând vederii unui cosmos nealnostru ?esuturile expulzate înainte de vreme. Nu r?m?sese mai nimeni de partea cealalt?, îns?rcinat?, poate, cândva, cu dramul de comp?timire. Eram noi! Doar noi!

... umpluse prispele ?i hornurile caselor cu frunzele ei nep?s?toare, amplu fardate, de mult imunizate la ravagiile vremii. Asemenea unor b?trâni mult prea b?trâni, plictisi?i de ve?nicie, nu de-amu obi?nui?i cu de toate. Ne umpluse ochii, respira?iile... Plugurile scoteau necontenit de sub p?mânturi, aburinde înc?, cioburi colorate, vrejuri, depresii, coropi?ni?e,... mâinile în?epenite, a?a de expresive în moarte, ale unor p?pu?i odinioar? vii. Mustul se f?cuse de mult vin. În unghii se prindeau urme frenetice de tuf?nici, în aceast? rememorare – cât de util??, cât de estetic?? – a unor ritualuri eliberate în lume prin genera?ii barbare de triburi. Ermetice la lumin?, a?a de pu?in învecinate vie?ii. Pe trotuarul din fa?a por?ii noastre uria?e, dârele incrustate ale ?otronului ?i îndârjirea unei feti?e în dres albastru-deschis s?rind corzile..., care..., dehh!, ce naiba voia s? demonstreze vremii?!

Sângele menstrual se amestecase în compozi?ia mustului. De atunci viile aveau o barbarie aparte ?i drumul acela f?cut din v?i ?i din v?i, iar??i din v?i, pres?rate pe alocuri cu tufe ghimpoase p?c?lindu-l pe novice cu vreo câteva flori aduc?toare de ispit? în micimea lor ireal?... Drumul acela ? drum c?tre silueta nucului veghetor din capul podgoriei noastre, drum spre mine, drum cu spice r?mase în pragul unui vis ? devine într-un fel sau altul Drumul Golgotei. Golgota mea personal?, bine z?g?zuit? în din?ii inimii de copil, care poate prea mult? vreme a optat s? tac?!


... acum c? iernile se petreceau pe t?cute, în bruma amintirilor mult prea individuale. Într-un jind pueril care foarte probabil nu era în stare a aduce ninsoarea. Ninsorile de alt?dat?! Cei mai inspira?i trudeau s?-?i abureasc? memoria la taina fulgilor c?z?tori într-un microcosmos din sticl?. Mâinile de copil r?sturnau cu tenacitate lumea aceea minuscul? câteva frac?iuni de secund?. O puneau la loc. O f?ceau s? ning?! Mirajul dura atât cât s?-?i ia pic?tura de urât care multora le-ar fi fost fatal?... Nu se mai aduseser? brazi. Nimeni nu îndr?znise s? insiste.

Se însera cu vânt ?i ciucuri de brum?. Un fum gros ne provoca sim?urile. Realitatea. Mi-am amintit ziua în care înv??asem prima poezie cu iarna. Mi-a fost dor de f?ina cernut? de sus. De leag?nul r?mas ag??at între doi stâlpi ro?u-arginta?i. ?i de lan?urile lui înghe?ate cu promoroac?. De primele mele junghiuri mortale în inim?. Când spaima m-a încremenit în centrul ninsorii. M-a strigat mama. Am auzit... sania cu zurg?l?i, zumzetul cu via??...



Ghindoac?, Petru?a ie?ise în largul uli?ei. Cu câ?iva b?nu?i, strângându-i cu ardoare la piept, convins? c? de?ine o avere. A luat-o la dreapta. A ajuns într-un suflet. La magazinul s?tesc uitat parc? de restul! Aduseser? globuri! Globuri mari date cu fulgi imen?i de z?pad?! Uff, nu-i ajunseser? bani decât pentru unul! Nev?zut?, ne?tiut?, Petru?a b?gase în cas?, de cu vreme, o tulpin? cu 3-4 ramuri de m?turi?a Maicii Domnului. Îi a?ezase acum minun??ia aceea luminoas?, în care oricine ar fi avut ochi de v?zut ar fi z?rit Ieslea, Cetele de Îngeri, Na?terea! Din inimioara ei, str?vezie asemenea unui glob, lansase stelu?e vocale: Br?dule?, br?du? dr?gu?,/ Ninge peste tine/ Hai în casa mea/ Unde-i cald ?i bine!

Petru?a nu avusese niciodat? brad împodobit.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro