Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Când Regizorul strig?...

de Daniela Luminita Teleoaca

Lumea c?p?tase brusc o consisten?? dureroas?. ?i câinele alb, cu blana mi?oas?, care ie?ise ireal pe o poart? ca sc?pat dintr-o hrub?, în plin? strad?... nu conta c? o ma?in? avea s?-?i împotmoleasc? ro?ile în el... câinele ?sta era CÂINELE MEU, de?i nu-mi aminteam eu s?-l fi mângâiat vreodat?, nici atât s?-l fi v?zut. ?i drumul într-un miez atât de aproape de noapte, când eu am ie?it de mult din realitate... Sunt, f?r? îndoial?, în visul cuiva.... în co?marul lui... în frica lui... de via??... de cap?tul ei?? Sunt cu bra?ele prinse. Ca o ?col?ri??. Cu mâinile la spate. Îmi simt p?rul somat s? se adune înghesuit în spicul a dou? cozi sub?iate. ?i sufletul în plasa unui p?ianjen. DRUMUL NU ESTE AL MEU. CÂINELE, SIGUR DA! Un taximetrist tâmp nu contene?te s? cread? c? m-ar putea interesa, fie ?i prin reducere la absurd, deraierile lui... Tac! Înc? o groap? în asfalt. Junghiul intercostal. Pu?ina lumin?. ?i lumea asta îmb?ls?mat? de dup? m??ti hidoase din plastic ca de dup? gratii. Nu mai ascult muzic? revolu?ionar?. În c??ti se adun? frigul. Starea aia când vrei s? ?i se cânte de leag?n. ?i-?i faci din durere o blan? groas?. Ca ?i cum te-ai înveli cu o pisic? s?lbatic?, devenit? brusc partea necondi?ionat? din tine. Tastez ceva care s-ar putea solda cu schimbarea peisajului. A priorit??ilor. A vremii. Florile de corcodu? continu? s? creasc? fantomatic pe deasupra z?rilor. Locul ?la din care încerc s?-mi desprind privirea pentru a vedea cu adev?rat mai departe. Teii s-au s?lb?ticit ?i ei. Parc-ar fi jum?t??i suspendate de oameni. Gleznele înc?tu?ate în p?durea de mangrove... Pun într-un tablou multele fantasmagorii. Aici chiar ?i partea cea mai grotesc? a existen?ei ar putea trece drept genial?. Nu ?tiu... nu mai ?tiu s? m? opresc la un detaliu, care ar fi el acela... S? îl disec în continuitatea lui, unica apt? s? te pun? la ad?post. De tine. De restul. De mine! O u?oar? grea?? îmi prelunge?te umbrele degetelor sl?b?nogite. În noaptea asta în care vreau s? cred c?, DA, merg printr-un anotimp care se va desprinde, la un moment dat, din masa amorf?, a?a cum o celul? î?i ?ip? dreptul la delimitare. La via??! N-am mai iubit de mult. Nu ?tiu dac? simt vreo lips?. Înclin s? cred c? în ultima vreme m-am putut obi?nui cu de toate. CHIAR ?I CU STAREA DE INANI?IE MORTAL?, ÎN ABSEN?A CUVINTELOR ALTFEL ARTICULATE. Mi-a r?mas, totu?i, o und? simpatic? de în?elepciune. Poate c? acolo depaaaaaarte de tooot Cineva chiar ?ine la mine. Poate m? ?tie pe dinafar?, a?a cum eu nu reu?esc întotdeauna s? o fac. ?i tot dau... tot dau cu mâini invizibile dup? BUCATA AIA DE DRAGOSTE PENTRU LUME... Nu g?sesc nimic, dar DINCOLO DE MINE CEVA SE PROPAG?. O mater dolorosa dumnezee care, în infinitatea grijilor ei, nu m? uit? nici pe mine... Atunci câinele alb-mi?os iese nesfâr?it pe o poart? ?i toate scenariile ro?ilor împotmolite într-un petic-de-carne-cu-via?? se opresc subit când, animat de afec?iune, Regizorul strig?: Nu poate fi decât lumin?! G?sesc deodat? sens în toate inep?iile divagate de un taximetrist cotropit de masc?. Care nu face diferen?a între subiect ?i predicat. Crede c? tot ce zboar?... Îl aprob violent-empatic. Ascult muzic? revolu?ionar?. Acolo, depaaarte, fructele ro?ii ale corcodu?ilor des?lb?tici?i îmi fac loc s? v?d pîn? la mine... O bucurie catifelat? îmi divinizeaz? degetele, gesturile lor, frica. Exist!

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro