Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Pe contrasens (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

Via?a se scurge ca o dâr? alb?, când frapant discontinu?, când aparent omogen?. Durerea nu are acoperire. Imunitatea se cap?t? din mers, chit c? ea echivaleaz?, m?car uneori, str?zii cu direc?ie unic?, amneziei. A?a se face c? oglinda devine refractar? la tine. [Sau tu e?ti nestatornicul?! De nu cumva… destinul…?!]. Te îndopi cu tablete mentolate – iluzii-cu-arom?. Adulmeci polisemii. ?ii ?tacheta cât po?i de sus [crezi tu!]! Nu, nu se moare! Într-un fel se înainteaz?! Via?a este o obliga?ie de care musai trebuie s? te achi?i. Contextual vei ?ti nu doar s? supravie?uie?ti. Sensul, de bun? seam?, l-au creat… nu oamenii! Nimeni nu pune întreb?ri. Cât ai zice pe?te, împrejur se dezl?n?uie sim?uri aparent monosemantice. Pe centura lumii cineva sparge pepeni ro?ii. Z?pada se împr??tie în canicul?, intr? în vini?oare latent vocalice. Câteva boabe ro?ietice-alb?strui de strugure v?ratic confer? semnifica?ie ampl? usc?ciunii acoperi?urilor. O pisic? se sub?iaz? v?zând cu ochii. Nu cunoa?te conceptul de „plicitis”, nici atât de „moarte”. I se ur??te de moarte! Ochii ei tri?ti înc? sfâ?ie câte un suflet… de copil,... de poet. De la tine-femeie pân? la m?slinul tenace: geam translucid prietenos: vr?biile s-au certat de diminea??: a r?mas cum a decis Puiul! Viitorul se m?soar? în privirile uimite ale de-abia-ie?i?ilor-din-increat. Î?i aminte?ti de iubire! Cuvânt „ru?inos” când erai mult-prea-mic?. Simulai o surzenie. Simulezi o uitare. ?tiai c? o s?-?i vin? de hac! Bunica vorbea încet cu Bunicul. Pres?deau fasole cu vrej uria?. Încol?cit? în jurul inimii, planta eradica hectare întregi de inutilitate. Crea, fie ?i pentru moment, senza?ia necesarului. Merele invadau prispa. Prin fa?a inocen?ei se perindau n?r?va?e care de foc. Ploaia î?i f?cuse un obicei din a c?dea peste gra?ioase p?pu?i de porumb, peste copii fantastici… Scriam în eter, colonizam spa?ii. Vidul lor cu sediul fix în pieptul f?râmi?at al adultului. Recunosc?tori ?i frico?i, ei se înclinau. Îmb?iau prunci în raze de înger. Mor?ii pe sine se d?deau…

*
Cuvertura se umfl? la r?stimpuri inegale. Un ?uierat ca de p?dure întoars? dilat? golul. Despuiate, iele obraznice ies la sc?ldat. E o jale! Ba nu! O lips?! Atâta vreme cât durerea nu mai poate fi con?tientizat?! Copacului i se m?resc ochii. Nimeni n-ar avea curajul s? dea la o parte ?olul! S-o potoli de la o vreme! Urmeaz? agonia a?tept?rii. Organice, hoardele execut? lipsa de vigilen?? a omului. În aceast? desfiin?are a grani?elor p?mântul duhne?te. Pâinea [… noastr? cea de toate zilele?!] Îng?zit, albul face turul de for?? al neputin?ei. Al tr?d?rii. Formule chimice de ultim? or? iau în posesie geometrii precare. Gr?mada se tot adun?. Carne la p?trat. Carne la cub. Carne la carne. Substan?a gelatinoas? lipe?te pleoap? de pleoap?. Om de om. Om de zid. Geam?tul fiarei întinde tentacule. Vecin?t??ile se ascund. Viermuial?. Reprezenta?ie-n grup. R?sufl?ri hidoase î?i revendic? por?ia de om. Coada namilei pocne?te. Pl?cerea este = cu moartea. Servil, întunericul cre?te cre?te trupuri. Cu sim?uri atrofiate, în?f?cat de timp, aluneci… Aproximativ-masculin, deposedat. Anticosmosul î?i proclam? anomiile. Dintr-un morman trântit, în rând cu fecalele timpului, ciumat?, privirea împro?c? sodome… Nu te dai în l?turi!


??
Literele mele se înclin?. Se coloreaz?. Trec în anonimat. R?bufnesc în ultim? instan?? pe colina de dincolo de vremuri. Acolo unde numai sufletul purificat este îndrept??it s? r?mân?. S? fie.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro