Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ca un m?r, ca un p?r, ca un fir de trandafir... (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

A?a o pomenise. A?a ?i-o aminte?te, de?i n-ar putea b?ga nimeni mâna în foc c? imagina?ia ori trecerea vreunui timp nu vor fi deformat, fie ?i par?ial, realitatea.

Cineva o îmbr?ca dis-de-diminea??. Îi d?dea drumul pe uli??. Spectacolul începea! Iar Victori?a, nici gând s? se team?!

...aproape-o-femeie. Una împodobit?. Ca o sorcov?. O sorcov? mai mare, c?ptu?it? cu suflet! Suficient de colorat? ?i vie, încât s?-?i sar? în ochi. Constant policrom? (într-o lume uni atât de serioas?), cât s?-?i defineasc? inconfundabil stilul. Asta, spre binele ei, care trebuie s? fi cochetat tainic ?i deloc vanitos/primejdios cu gândul de a fi vedet?,... fie ?i pe plan local. Chiar era una!

De departe îi ghiceai imaturitatea colosal?. Scindarea între lumea de aici ?i o alta, ale c?rei grani?e cu greu le-ai fi putut trasa obiectiv: Victori?a exista cumva ÎNTRE. De aceea poate, senza?ia de vertij în preajma ei, ezitarea, întrebarea ce-?i sta pe limb? ?i ratarea acesteia, pentru c?, în momentul în care te hot?rai în sfâr?it s-o articulezi, cealalt? se f?cea nev?zut?! S? fi fost n?luc??!

Victori?a nu se sup?ra niciodat?. O fi avut niscaiva nervi de o?el, o filosofie aparte, una hard, în toat? simplitatea ei monumental??! ...sau nu ar?ta,... nu ?tia s? arate?! Nu ridica tonul. Doar câteodat? privea mai insistent în curtea aproapelui. A?a... într-o tentativ? estetic?. Pentru c? ea avea nevoie – chit c? nu ?tiuse vreodat? s-o exprime în cuvinte (... ?i cum s? exprimi o stare absolut inefabil??!) – de acest mod de interac?iune.

Nu nutrea mari preten?ii. ?i, totu?i, nu se sfia s?-?i etaleze vestimenta?ia, mai ales atunci când SE ÎNNOIA. Volens nolens, interlocutorul ceda priorit??ilor momentului, îmbog??indu-?i bagajul experien?ial-afectiv cu detalii legate de locul timpul starea et cetera care înlesniser? achizi?ionarea pieselor respective. Haine ieftine, multe primite de poman?, dar a?a de mult crescute în ochii duhovnicului f?r? de voie, prin m?iestria nevinovat? a Coloratei, ea îns??i înnobilat? ?i frumos derealizat? prin propria imagina?ie, atât de pu?in omeneasc?! Uite, de pild?, bluza asta i-o adusese un Domn de la ora?... Cum..., i-o d?duse... pur ?i simplu?! De ce o alesese tocmai pe ea?! Modestia o împiedica desigur s? dezvolte confesiunea pân? la cap?t. ?i Victori?a î?i pleca ochii, cu albastrul lor cu tot. Trecea la punctul urm?tor. Nu f?cea niciun efort s?-?i ascund? mâna dreapt? boant?, ca de mamo?, în care putea ?ine, cel mult, iluzia unei garofi?e. Dar ea o purta cu atâta fermitate, în timp ce dep?na liturghii ?i pomelnice, c? ar fi convins de contrariu pe oricine! A?a era via?a! A?a fusese mereu! A?a avea s?! Iar moartea, practic, nu exista. Sau, m? rog, era ea ceva-ceva..., dar nu cine-?tie-ce, încât... ?tia îns? c? în diminea?a aia (de vineri, de...) se cuvenea s? fii „la fa?a locului”, s? nu dai bir cu fugi?ii! A?a la nuntire, a?a la îngrop?ciune!

Nu cunoscuse b?rbat. Nu se lamentase. Feri-te-ar Sfântul, nu incriminase vreodat? vreun Dumnezeu! Cu inima larg? primise destinul înflorat-policrom. Se mul?umise. Mul?umise. Nu-?i amintea s? aib? o zi precis? de na?tere. Jelea f?r? pref?c?torie, f?r? ranchiun?, f?r? dezn?dejde. A?a cum neranchiunos-nedezn?d?jduit-adev?rat chiuia la toate nun?ile, de?i pe a ei nu o tr?ise vreodat?... În pragul casei minuscule, trupul firav, altoit din sideful viselor neprih?nite, primea neobosit ropotele de via?? ale crinilor ?i ale daliilor.

S-a furi?at într-o zi un pic mai altfel. Erau Sânzienele. Se dezl?n?uiser? vajnic puhoaiele dinspre dealuri. Chioar?, o bab? întrez?rise. Volbur?. Coroni??. Dr?gaic?. Î?i f?cuse cruce. Un perete întreg purtase negru-contra-alb. La scurt? vreme, cana cu ap?, legat? la unul din stâlpii prispei, primise tremurând prinosul virgin al florilor de iasomie. Adâncul vasului a r?mas s? p?streze chipul în veci crescut pân? la r?utate al Victori?ei, care, cu voca?ie de mamo?, continuase, foarte probabil neputându-se dezice de numele ce-i fusese h?r?zit.


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro