Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Damblaua (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

Câteodat? cu greu î?i reprima impulsul de a se încuia în dormitorul mic. Oriunde în alt? parte, unde s? fi avut minima certitudine c? nu va p?trunde el. Ar fi c?utat-o. A c?utat-o. La început, gre?os de tandru. De neputincios. Asemenea unui orb. Unui invalid. Incurabilul dependent experimentând nebunia de dragul ei, numai al ei! ?i ar fi strigat-o. A strigat-o. Ea ?i-ar fi în?bu?it (Ea ?i-a în?bu?it!) orice imbold de a-i r?spunde. Camuflat?, ?i-ar fi despicat cosi?a în patru. Ohohoo..., ca de atâtea alte ori, ar fi separat grâul de neghin?, caprele de oi. Ar fi intrat în joc, Domnul s-o ierte, n-ar fi jucat pân? la cap?t! Într-un sfâr?it, incapabil s? se instituie, ar fi conchis: Dumnezeu nu bate cu ciomagul! Nu, nici cu bâta! ?i, da, Dumnezeu nu pl?te?te sâmb?ta!, iar Pe cine vrea s? piard?, Domnul îi ia min?ile! Eii! Doar ?i-ar fi ?inut r?suflarea. ?i-a ?inut-o. ?i-ar fi ?ters orice amprent?. A încercat. S-ar fi dat cu invizibil. Cât n-a trudit?! S? ias? din realitate! S? ias?-s? ias?!

Treceau ere bune de t?cere. Noduros, trupul lui se l?sa invadat. Binevoitor, mai degrab? încremenit de spaim?, asista la propria disolu?ie, în tain? f?cându-i universului oferte care mai de care. Ca de obicei, ?uieratul locomotivei cu aburi despica satul pe din dou?. Atunci primea ?i el un ghiont binef?c?tor, subit amintindu-?i c? o strigase pe ea. O veselie diabolic? îi cuprindea fa?a ?i gândul c? ea ar putea exista în acel moment superlativ de femeie, superlativ de pa?nic?, de supus?, de pild? în râna vreunui povârni? cu g?rg?ri?e ?i libelule, îi excita barbar sim?urile. Dar dac? ea ar fi disp?rut f?r? de urme?! Cuvintele i se f?râmi?au în bolboroseal? onomatopeic?, slujind magistral scenariilor apocaliptice. Îl apuca un soi de sughi?. Î?i lua p?l?ria. Da cu ea. Una câte una î?i lep?da ?oalele. Nu se lep?da! Se înf??i?a în costumul primordial. R?cnea a cântat. Se pierdea într-o fluier?tur? dezmembrat? de dup? deal. Acolo z?cea. S?pt?mâni în ?ir. Cu metabolismul dat la minimum, într-o hibernare dr?ceasc?. Îl trezea de regul? cronc?nitul vreunui corb sau naivitatea vreunei scufi?e-ro?ii, mai niciodat? fript? cu ciorb?, ca s? sufle ?i-n iaurt. Cu alte cuvinte, era de-a dreptul norocos, mai întotdeauna g?sind suficient? motiva?ie, cât s? deschid? pe sfert o privire acoperit? cu licheni ?i 4 excremente de fluture. A?a c? da s? ridice o mân?. Un picior. Ignora eventuale surp?ri telurico-celeste. Gâfâia. Burduh?nos, î?i scotea pântecele dintr-un gorgan. Înjura de vecin?t??i. De sfin?i, dumnezei, pa?te, draci. Î?i f?cea repede cruce uria??. Nu apuca niciodat? s? în?eleag?. Locul duduia. Încrâncenat, semicon?tient, î?i recupera p?l?ria dintr-o gaur? de ?arpe. Mergea pe 7 c?r?ri, în felul lui savurând varietatea ca mijloc de eradicare a plictisului. În pieptul anonim ceva da s? ard? mai dihai ca focul. Instinctual î?i redobândea dramul de ru?ine (cel pu?in a?a se autoiluziona). F?cea pe dracu-n patru ?i-?i acoperea, fie ?i par?ial, goliciunea. Ceva-ceva ardea-ardea.

Drumurile s-au strâns brusc într-unul singur.

Tot printr-o fluier?tur?, el a f?cut cale-ntoars?, ca ?i cum s-ar fi întors din mor?i. O s? se schimbe! Îi va spune asta în fa?a iconostasului cu sfin?i blegi ?i absolut de treab?. Un pop? darnic, aproape hedonist, o s? alunge demonii cu un descântec, cine ?tie?, poate chiar cu o rug?ciune. Mai mult ca sigur, ea o s?-l primeasc?! Pentru a câta oar??!

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro