Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cenu??reasa

de Petru Dinc?


A fost odat? un om bogat, a c?rui so?ie s-a îmboln?vit. Iar când a sim?it c? sfâr?itul îi e aproape, aceasta ?i-a chemat la pat unica ei fiic? ?i i-a zis:
– Copilul meu drag, tu s? r?mâi mereu credincioas? ?i bun?, c?ci astfel ?i Dumnezeu va fi al?turi de tine, iar eu te voi veghea întotdeauna din cer ?i voi fi în preajma ta! ?i zicând aceste cuvinte, a închis ochii ?i a murit.

Fata mergea în fiecare zi la mormântul mamei sale ?i o plângea, r?mânând tot timpul credincioas? ?i bun?. Când a venit iarna, z?pada a acoperit mormântul cu o maram? alb?, iar la sosirea prim?verii, când soarele str?lucitor a topit p?tura groas? de nea, tat?l ei î?i lu? o alt? so?ie.

Aceast? femeie ?i-a adus în cas? cele dou? fete, care erau frumoase, dar foarte rele la suflet. Pentru s?rmana fat? vitreg?, au început de atunci zile foarte grele.
– Gâsca asta proast? s? stea cu noi în camer?? au spus ele. Cine vrea s? m?nânce trebuie s? munceasc?! La buc?t?rie cu servitoarea asta!

I-au luat hainele ei cele frumoase, au îmbr?cat-o cu o rochie cenu?ie ?i veche ?i i-au dat s? încal?e ni?te sabo?i de lemn.
– Uit?-te la prin?esa asta mândr? ce frumos e g?tit?! râser? ele ?i o trimiser? la buc?t?rie.

Acolo trebuia s? munceasc? din greu de diminea?a pân? seara, s? se trezeasc? devreme, s? aduc? ap?, s? aprind? focul, s? g?teasc? ?i s? spele rufele ?i vasele. Mai mult, cele dou? fete f?ceau tot ce le st?tea în putin?? s?-i fac? via?a grea ?i s? o ia în râs, aruncându-i lintea în cenu??, pe care ea trebuia apoi s? o adune bob cu bob.
Seara, obosit? de munc?, nu avea un pat unde s? se odihneasc?, astfel încât se culca în cenu??, lâng? sob?, iar pentru c? era mereu murdar? ?i plin? de cenu??, o numir? Cenu??reasa.

Într-o zi, tat?l ei trebuia s? mearg? la târg ?i, înainte de a pleca, le-a întrebat pe cele dou? fete vitrege ce doresc s? le aduc? de acolo.
– Haine frumoase, a r?spuns una.
– Perle ?i pietre pre?ioase, r?spunse cealalt?.
– Dar tu, Cenu??reaso, ce dore?ti s?-?i aduc? a întrebat el.
– Prima crengu?? care se va lovi de p?l?ria ta, când te întorci acas?, tat?, s-o rupi ?i s? mi-o aduci!

Tat?l a cump?rat haine frumoase, perle ?i pietre pre?ioase pentru fetele vitrege, iar la întoarcere, trecând printr-un desi? înverzit, o r?muric? de alun s-a atins de p?l?ria lui ?i i-a dat-o jos. Atunci ?i-a amintit de rug?mintea Cnu??resei, a rupt crengu?a ?i a luat-o cu el.
Ajuns acas?, el le d?du fetelor tot ce-?i doriser?, iar Cenu??resei, r?murica de alun. Ea i-a mul?umit ?i s-a dus apoi la mormântul mamei sale, a r?s?dit crengu?a în p?mânt ?i a plâns atât de mult, încât lacrimile au picurat pe ea ?i au udat-o. Iar crengu?a crescu în curând ?i se f?cu un cop?cel frumos. De trei ori pe zi se ducea Cenu??reasa s? plâng? ?i s? se roage la mormântul mamei ei, ?i de fiecare dat?, o p?s?ric? alb? venea ?i se a?eza pe crengile alunului; iar atunci când fata dorea ceva, pas?rea îi aducea cele dorite ?i le l?sa s? cad? jos lâng? ea.

?i s-a întâmplat ca regele s? dea o petrecere care urma s? ?in? trei zile ?i la care erau invitate toate fetele frumoase din regat, pentru ca fiul lui s?-?i aleag? o mireas?. Cele dou? surori vitrege, când au auzit c? fuseser? invitate ?i ele, nu mai puteau de bucurie ?i, chemând-o pe Cenu??reasa, i-au zis:
– Piapt?n?-ne p?rul, lustruie?te-ne pantofii ?i încheie-ne cataramele, pentru c? mergem la petrecere la castelul regelui!

Cenu??reasa s-a supus, dar a plâns, pentru c? i-ar fi pl?cut ?i ei s? mearg? la dans ?i a rugat-o pe mama vitreg? s-o lase ?i pe ea.
– Cenu??reaso, e?ti plin? de praf ?i de murd?rie ?i vrei s? mergi la petrecere?! N-ai rochii, nici înc?l??minte, ?i vrei s? dansezi?
Dar pentru c? fata insista cu rug?min?ile ei, mama vitreg? îi zise:
– Uite, am v?rsat un castron de linte în cenu??. Dac? în dou? ore alegi lintea din cenu??, vei merge cu noi!

Fata a ie?it atunci în gr?din? pe u?a din dos ?i a început s? strige:
– Blânde porumbi?e, iubite turturele, ?i voi, p?s?ri ale cerului, veni?i toate s?-mi ajuta?i s? alegem lintea:

Cele bune, în ulcic?,
Cele rele-n gu?a mic?!

Atunci au intrat, pe fereastra buc?t?riei, dou? porumbi?e albe, urmate de turturelele iubitoare ?i, în cele din urm?, toate p?s?rile cerului au coborât ?i s-au a?ezat în jurul cenu?ii. Iar porumbi?ele au început s? dea din c?p?oare ?i s? culeag?: pic, pic, pic, apoi au început ?i p?s?rile celelalte s? ciuguleasc?: pic, pic, pic, pân? ce au ales toate boabele bune ?i le-au adunat în castron. Nu trecuse nicio or? de când începuser?, ?i ele terminaser? tot ce aveau de f?cut, apoi au zburat pe fereastr? afar?.

Fata i-a dus atunci, bucuroas?, mamei vitrege castronul plin, crezând c? o s?-i permit? s? mearg? ?i ea la petrecere. Îns? aceasta i-a zis:
– Nu, Cenu??reaso, tu nu po?i merge, pentru c? nu ai haine frumoase ?i nu ?tii s? dansezi! N-o s? reu?e?ti decât s? te faci de râs!
Dar pentru c? fata plângea, i-a spus:
– Ei, uite, dac? într-o or?, reu?e?ti s? alegi dou? castroane de linte din cenu??, î?i promit c? te iau ?i pe tine!
Dar, în sinea ei, gândea: „Sunt sigur? c? n-o s? reu?easc? s? fac? asta niciodat?!”

Dup? ce mama vitreg? a r?sturnat cele dou? castroane de linte în cenu??, fata ie?i din nou în gr?din? ?i strig?:
– Blânde porumbi?e, iubite turturele, ?i voi, p?s?ri ale cerului, veni?i toate s?-mi ajuta?i s? alegem lintea din cenu??!
Imediat intrar?, pe fereastra buc?t?riei, cele dou? porumbi?e albe, urmate de turturelele iubitoare, iar apoi de toate p?s?rile cerului, care au coborât ?i s-au gr?m?dit în jurul cenu?ii. ?i porumbi?ele au început s? dea din c?p?oare ?i s? culeag?: pic, pic, pic. Apoi au început ?i celelalte p?s?ri s? ciuguleasc?: pic, pic, pic, pân? au adunat toate boabele bune în castroane. ?i în mai pu?in de o jum?tate de or?, p?s?relele terminar? de ales lintea ?i zburar? pe fereastr? afar?.

Fata a dus castroanele mamei vitrege, bucurându-se c? acum va putea merge ?i ea la petrecere. Dar aceasta i-a zis:
– Cenu??reaso, degeaba insi?ti! N-o s? po?i s? mergi cu noi, pentru c? nu ai rochii ?i nici nu ?tii s? dansezi! O s? ne facem de râs cu tine!
?i, întorcându-i spatele, plec? la petrecere cu cele dou? fete mândre ale sale.

R?mas? singur? acas?, Cenu??reasa a mers la mormântul mamei ei, sub alun, ?i l-a rugat:

– Drag alun, scump alun,
Scutur?, te rog, fii bun,
Peste mine – drag alint,
Strai de aur ?i argint!

Atunci p?s?rica cea alb?, care se afla în alun, îi arunc? o frumoas? rochie, ?esut? toat? din argint ?i din aur, ?i o pereche de pantofi minuna?i, broda?i cu argint ?i m?tase.

Cenu??reasa se îmbr?c? repede ?i plec? la petrecere. Mama vitreg? ?i fetele ei nu putur? s-o recunoasc?, zicându-?i c? trebuie s? fie vreo prin?es? de pe meleaguri str?ine, într-atât ar?ta de frumoas? îmbr?cat? în rochia ei din argint ?i din aur. La Cenu??reas? nu se gândir? nici m?car o clip?, pe ea o credeau lâng? vatr? acas?, alegând lintea din cenu??.

Cum a v?zut-o pe fat?, fiul regelui îi ie?i înainte, o lu? de mân? ?i începu s? danseze cu ea. ?i nu a mai dansat cu nicio alt? fat? cât a durat petrecerea. O ?inea mereu de mân?, iar dac? se apropia cineva s-o invite la dans, îi spunea:
– Nu poate, pentru c? danseaz? numai cu mine!
Cei doi au dansat a?a pân? seara, când fata dori s? mearg? acas?. Atunci prin?ul i-a zis:
– Merg ?i eu cu tine, te voi înso?i! El dorea, de fapt, s? afle a cui este fata.

Ea îi sc?p? îns? printre degete ?i, ajungând acas?, se ascunse în porumbar. Fiul regelui a?tept? pân? sosi tat?l, st?pânul casei, ?i îi spuse acestuia c? fata str?in?, cu care el dansase tot timpul, se ascunsese în porumbar. B?trânul gândi: „Te pomene?ti c? o fi Cenu??reasa!”
Au fost aduse un topor ?i o cazma, cu care au stricat porumbarul, dar nu au g?sit pe nimeni în?untru. Când au intrat în cas?, Cenu??reasa st?tea, ca de obicei, în cenu??, îmbr?cat? în hainele ei ponosite. Înc?perea era luminat? doar de lic?rirea slab? a unui opai?.
Fata se strecurase sprinten? din porumbarul din spatele casei, alergase la alun, î?i dezbr?case hainele cele frumoase ?i le a?ezase pe mormânt. Pas?rea venise ?i le luase, iar Cenu??reasa se îmbr?case din nou cu hainele ei obi?nuite ?i se a?ezase în cenu??, lâng? vatr?.

A doua zi, când petrecerea începu din nou, iar p?rin?ii ?i surorile vitrege plecar? de acas?, Cenu??reasa se duse iar la alun ?i îi zise:

– Drag alun, scump alun,
Scutur?, te rog, fii bun,
Peste mine – drag alint,
Strai de aur ?i argint!

P?s?rica îi arunc?, de data aceasta, o rochie ?i mai frumoas? decât cea din ziua dintâi. Iar când fata ap?ru la petrecere cu aceast? rochie, toat? lumea fu de-a dreptul uimit? de frumuse?ea ei nemaiîntâlnit?. Fiul regelui, care o a?teptase cu mare ner?bdare, a luat-o de mân? ?i a dansat tot timpul numai cu ea. Când venir? al?ii s? o invite, el le spunea:
– Nu poate, danseaz? numai cu mine!

Când a venit seara, fata dori s? mearg? acas?, iar fiul regelui o înso?i îndeaproape, vrând s? vad? unde se duce. Dar ea reu?i ?i de data aceasta s?-i scape ?i, ajungând acas?, intr? în gr?din?. Aici se afla un p?r mare ?i frumos, înc?rcat de pere minunate. Fata se c???r? printre crengile lui, sprinten? ca o veveri??, iar prin?ul o pierdu complet din ochi. A?tept? din nou pân? veni tat?l, ?i-i zise:
– Fata cea str?in? mi-a sc?pat iar, ?i eu cred c? s-a ascuns în ramurile acestui p?r.

B?trânul gândi din nou: „S? fie oare Cenu??reasa?” ?i ceru un topor cu care t?ie pomul, dar nu g?si pe nimeni. Iar când au intrat în buc?t?rie, Cenu??reasa st?tea, ca de obicei, în cenu??, deoarece ea coborâse repede din copac, dusese ve?mintele cele frumoase p?s?rii, la alun, apoi se îmbr?case cu hainele ei ponosite.

În cea de-a treia zi, dup? ce p?rin?ii ?i surorile vitrege plecar? iar, Cenu??reasa s-a dus din nou la mormântul mamei sale ?i i-a zis alunului:

– Drag alun, scump alun,
Scutur?, te rog, fii bun,
Peste mine – drag alint,
Strai de aur ?i argint!

De data aceasta, p?s?rica i-a aruncat o rochie at?t de splendid? ?i de str?lucitoare, cum nu se mai afla alta pe lume, iar pantofii erau cu totul ?i cu totul din aur. Când ap?ru la petrecere în aceast? rochie, to?i cei de fa?? r?maser? f?r? cuvinte, atât erau de uimi?i.

Fiul de rege dans? din nou numai cu ea, iar atunci când vreunul venea s? o invite, zicea:
– Nu se poate, danseaz? numai cu mine!
Când s-a l?sat seara, fata a vrut iar s? plece, iar fiul regelui dori s? o înso?easc?, dar ea i-a disp?rut pe nesim?ite din ochi. Îns? prin?ul pusese la cale un vicle?ug, poruncind ca treptele s? fie unse, din vreme, cu smoal?. Astfel c?, atunci când Cenu??reasa coborî în fug? treptele, pantoful stâng i-a r?mas prins în smoal?. Fiul regelui îl lu?, iar în palma lui se afla acum un pantof mic ?i delicat, f?cut în întregime din aur.

A doua zi s-a dus la tat?l fetelor ?i i-a zis:
– Fata pe al c?rei picior se va potrivi pantoful acesta de aur, numai aceea va fi so?ia mea!

Cele dou? fiice ale mamei vitrege se bucurar?, pentru c? aveau picioare mici ?i frumoase. Cea mai mare a intrat în camer? cu pantoful ?i a vrut s?-l încerce, având-o pe mama sa al?turi. Dar degetul mare nu intra în pantof, care era prea mic pentru ea. Mama ei i-a întins atunci un cu?it ?i i-a zis:
– Taie-?i degetul de la picior, pentru c? dac? o s? fii regin?, n-o s? mai trebuiasc? s? mergi pe jos!
Fata ?i-a t?iat degetul, a înc?l?at cu greutate pantoful ?i, abia st?pânindu-?i durerea, s-a prezentat fiului regelui; iar acesta, urcând-o pe cal, lâng? el, porni cu ea spre cas?, socotind-o mireasa lui.

Dar când trecur? pe lâng? mormânt, acolo se aflau cele dou? porumbi?e albe, care strigar? dintre crengile alunului:

– Vai, pantofu-i foarte mic
?i pe fat? r?u o strânge,
Iar în el e numai sânge,
Care curge: pic, pic, pic!
Nu-i aceasta-a ta mireas?,
Ea, cu drag, te-a?teapt?-acas?!

Atunci tân?rul prin? se uit? la piciorul ei ?i v?zu sângele care curgea din el continuu. Întorcând calul, a mers cu fata înapoi la p?rin?ii ei, spunându-le c? nu era mireasa potrivit? ?i c? ar trebui s? încerce ?i cealalt? fat? pantoful. Aceasta intr? ?i ea în camera ei ?i încerc? s?-l încal?e, dar, de?i vârful piciorului îi intr? de minune în pantof, cu c?lcâiul nu se mai întâmpl? la fel. Mama i-a întins atunci un cu?it, spunându-i:
– Taie-?i o bucat? din c?lcâi, pentru c? atunci când o s? fii regin?, n-o s? mai trebuiasc? s? mergi pe jos!
Iar fata a f?cut ce i-a spus mama sa, a înc?l?at ce greutate pantoful ?i, strângând din din?i, s-a înf??i?at prin?ului. Acesta a luat-o pe cal, ca mireas?, ?i a plecat cu ea.

Dar când au trecut pe lâng? mormânt, cele dou? porumbi?e din alun au început din nou s? strige:

– Vai, pantofu-i foarte mic
?i pe fat? r?u o strânge,
Iar în el e numai sânge,
Care curge: pic, pic, pic!
Nu-i aceasta-a ta mireas?,
Ea, cu drag, te-a?teapt?-acas?!

Fiul regelui se uit? atunci la piciorul ei ?i v?zu cum sângele curgea din el ?i îi înro?ise ciorapul alb, pân? sus. El întoarse calul ?i o duse pe falsa mireas? înapoi acas?.
– Nici aceasta nu este cea potrivit?, îi spuse el tat?lui, nu mai ai alt? fiic??
– Nu, a r?spuns acesta; adic? mai am una, de la nevasta dintâi, o biat? Cenu??reas?, dar, cu siguran??, nu poate fi ea mireasa.

Fiul regelui a cerut atunci s?-i fie adus?, dar mama vitreg? a spus:
– Nu, nu se poate, e mult prea murdar?! Nu se cuvine s? se prezinte a?a!
Dar tân?rul prin? ?inu neap?rat s-o vad?, astfel încât trebui chemat? Cenu??reasa. Aceasta a avut îns? grij? s?-?i spele fa?a ?i mâinile, ?i se duse apoi s? se închine înaintea fiului regelui, care îi întinse pantoful de aur, s?-l încerce. Ea s-a a?ezat pe un scaun, ?i-a scos din picior sabotul greu de lemn ?i a înc?l?at micul pantof de aur, care i se potrivi ca o m?nu??. Când fata se ridic? în picioare, iar tân?rul prin? îi v?zu chipul, el o recunoscu îndat? pe frumoasa cu care dansase atât de mult la petrecere ?i strig?:
– Asta e adev?rata mireas?!

Mama vitreg? ?i cele dou? fiice erau însp?imântate ?i se albir? la fa?? de ciud? ?i de mânie. Dar prin?ul a luat-o pe fat? pe cal ?i a plecat împreun? cu ea. Iar când au trecut pe lâng? alun, cele dou? porumbi?e ca z?pada de albe strigar? bucuroase:

– Da, pantofu-i foarte mic,
Dar pe ea deloc n-o strânge,
Iar în el nu-i pic de sânge,
Po?i privi, n-a curs nimic!
Ea-i mireasa-adev?rat?,
Cea atât de mult visat?!

?i dup? ce spuser? aceste cuvinte, amândou? au venit ?i s-au a?ezat pe umerii Cenu??resei, una la dreapta ?i alta la stânga, ?i au r?mas acolo tot timpul s?rb?toririi nun?ii.

Iar la nunta fiului regelui cu Cenu??reasa, au venit ?i surorile ei vitrege, pentru a lua parte la fericirea celor doi miri. ?i în timp ce tinerii c?s?tori?i de îndreptau spre biseric?, sora cea mare st?tea la dreapta, iar cea mic?, la stânga mirilor. Iar în acest moment, cele dou? porumbi?e le-au ciugulit câte un ochi celor dou? surori. ?i astfel au fost ele pedepsite pentru r?utatea ?i nemernicia lor.

Petru Dinc? (donaris) | Scriitori Români

motto: Cea mai mare enigm? a lumii este îns??i existen?a ei. ,,Prima floare înflorit? pe Terra a fost o invita?ie la un cântec înc? nen?scut' - (Rabindranath Tagore)

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro