Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Camera „de sus” a Bunicii (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

S-a mai p?strat o vreme. Suficient – cred eu – cât s?-i pun? pe fug? pe to?i cârcota?ii. Asta pentru c? – zic? oricine ce-ar zice! – când povestea a fost, în ruptul capului nu are cum s? s? ?tearg? urmele ei! ?i nu ?tiu exact cine m? alesese pe mine drept martor! Unul care nu luase vreodat? cuvintele în derâdere! Uite, pune mâna, s? vezi cum mai arde, cum mai ?ip?, cum de bucurie se clatin?! A?a m-am trezit. Pe nemâncatelea. Pe neb?utelea. Pe neîmbr?catelea. Tras? de un col? de ceva care continuase cu hot?râre în str?fundul meu. Un biet firicel str?veziu neavând dubii asupra obâr?iei... Hei, tu! ?i de atunci treaz? am r?mas. Ma?ina de cusut era de bun? seam? fermecat?. Altfel de unde bretelele fantastice care îmi înnodaser? umerii în aripi, la purtarea rochi?ei roz cu mormoloace înverzite?! Ca s? nu mai aducem vorba de fundi?e! M? pr?p?deam, mereu dup? ele m? pr?p?disem! ?i-apoi, vorba fie între noi, le puteai purta chiar ?i înnodate, tot cotropitor de minunate erau! C? doar m? f?ceau feti?? în toat? puterea cuvântului! La Bunica acolo era a?a de r?coare. Orice pârjol trecea! Nu ?tiu, s? fi fost de la mireasma vag? de naftalin?-cu-iasomie sau de la cus?tura stranie a iilor cu uit?tur? de ciut??! Una ? din borangic pur. Alta, cu garofi?e ro?ii ?i sclipitori fluturi. M-am repezit la asta din urm?: Sora era cam mic?: n-ar fi putut protesta prea mult! Habar nu aveam eu c? borangicul (eheheeii, venit de departe, tocmai din turcescul bürüncük!) era „firul dep?nat de pe gogo?ile op?rite ale viermilor de m?tase”! Mult? vreme n-aveam s? ?tiu! Am fost sigur? c? sunt cea mai aleas?! A-lea-sa! Dar fiecare întâmplare cu în?elesurile ei! Vezi ?i patul albastru al trandafirilor proasp?t strân?i din gr?dini?a cu vedere la ?osea. Intra?i în materia textil? ca ?i cum dintotdeauna ar fi fost de-ai ei! Acolo î?i ?inea Bunica ?i toate ve?mintele „de sus”! ?oalele c?l?toriei aceleia. Cu exactitate matematic? orânduite, re?eta perfect? pentru intimidare. De bun? seam? trebuia s?-?i iei la revedere impecabil! Cu mai mult? sau mai pu?in? triste?e. Obligatoriu dichisit, ferchezuit, prob? clar? c? nu în p?mânt aveai tu s? te opre?ti. De aceea poate dârele nesfâr?ite de lumin? zburdalnic?, ce cobora prin tavanul cu bârne, acostând bezna supatului. Miliardele ei de boabe ?i f?râme ce intempestiv prindeau via??. ?i-atunci oglinda se însufle?ea! Se auzea clinchetul nenum?ratelor ceainice înflorate – hobby autentic de Bunic? adev?rat?! ?i rândunicile oblojeau – pentru a câta oar??! – golul de la spatele casei, mai ales din inima omului. Dantelate, perdelu?e minuscule purtau n?stru?nicele crengu?e de m?r ?i taina florii ce inten?ionat întârzia s? apar?. Glasul meu r?mas în plin? copil?rie! Bunica era mic?-mic?. Tocmai bun? s-o iau în bra?ele mele de feti?? uria??..., exact a?a cum ea m? ?inuse... S?-i spun, în limba aceea numai de noi ?tiut?, cum Frumuse?ea niciunde mai bine ca la Ea Acas? nu se p?strase!

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro