Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Dihania (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

Habar nu aveam noi cum de ne pomenisem cu ea! Cert e c?, ne convenea sau nu, urma s?-i fim discipoli m?car un an,... cine ?tie... poate doi? La matematic?. Pfu! F?r? doar ?i poate, tovar??a Elena trebuie c? ie?ise dintr-un laborator plin cu substan?e aseptice, prelungindu-?i neobr?zat consecin?ele cel pu?in în vecin?tatea imediat?. Acolo, departe, în lumea aceea, fusese foarte probabil cobaiul unor min?i draconice care împinseser? consecin?ele experimentului dincolo de orice cap?t. Indubitabil o a?ezaser? la orizontal?. Îi insinuaser? dependen?a maxim?. Spaima c?-n veci singur? nu ar fi putut marca „primul pas”. Fusese blocat?. A?a cum ape?i pe un buton cu (in)eficien?? maxim? în realitate. Orice ai face, nu mai g?se?ti drumul înapoi. Drumul c?tre tine. De parc? n-ar fi fost de ajuns! Îi luaser? m?runtaiele. I le se d?duser?. Cu sare. Cu ap? fiart?. Îi l?saser? un timp... de medita?ie?! ... de c?in???! ?i ea, pobre diabla, se autosugestionase! Avusese tupeul s?-?i spun?: Va fi bine! Va fi bine! Dar ei i-au luat somnul. În loc i-au pus ?olul soios, habitat al supliciului. Un munte de interoga?ii! ?i puncte... puncte... puncte minuscule... nesfâr?ite. Ploaie de ace otr?vite. Nevrozate, insectele îi intraser? în sânge. ?i în cuvinte îi. Orice enun? începea de-atunci cu NU! Sfâr?ea. Vezi tu, de-aia cântase cucuveaua nenorocit?! ?i ea trudise s?-?i reconstituie puzzle-ul chipului. Nu îndeplinise vreun ritual anume. Continuase s? se caute în cioburile ingrate. Curat? fatalitate! Doar destin?! Deci, îi luaser? somnul. În nop?i f?r? de grani?e, concepute anume conform principiului expansiunii în orb, nu ?tia exact care este, care mai era diferen?a dintre ea ?i o ecua?ie. S-a identificat treptat cu o necunoscut?. Cu NECUNOSCUTA! Iubitele ei, cifrele, ele însele p?reau a nu se sinchisi prea mult în a-?i da r?ul obol la tr?dare. Doi venea dup? ?apte. Sc?zute, numerele se f?ceau cocoloa?e uria?e, nel?sându-se abordate nici m?car printr-o metafor?.

O f?râm? de ?ans?, de nu va fi fost cel mai pur ghinion, o readusese pe Elena în lumea mult prea obi?nuit?. A oamenilor buc?la?i mirosind a ceap? ?i a salam românesc. A pâine neagr? de cas?. Lumea copiilor rurali din Câmpia Burnazului, aclimatiza?i – bat-o Dumnezeu s-o bat?! – cu primara de matematic?! Cu indulgen?e multiple din partea înv???torului devenit, printr-o minune sau printr-o întâmplare neînsemnat?, „de-al casei”. C? la ora de matematic? se trezea câte o bunic?, pe care to?i o crezuser? cu pluta dus?, venind cu pâine pufoas?, din care, mirosind, f?ceam lucruri minunate... A coborât. Nesfâr?it de lung?. De cioturoas?. O specie negricioas? stranie-stranie. Numai piele ?i os! Doar ochii, numai ochii p?strau înc? un dram dintr-o lucire omeneasc?! Cine s-o reconstituie?!

„Termin? vorba, b?iete!” – auzisem ?i eu în rând cu restul clasei. Am fost sigur? c? este vorba despre mine, când locul lui „b?iete” a fost luat de „fat?”! M-am ascuns cât am putut. Punându-mi silen?ios mâinile la spate. Aranjându-mi exemplar în minte benti?a. ?i ro?ul cravatei. Statutul de pionier al patriei. Nici nu b?gasem de seam? smiorc?ielile lui R?murel, mucos neputincios frecându-?i palmele inflamate. Sub loviturile riglei cu grada?ii. Atunci frigul a început s? urce... s? urce... s? urce... s? nu se mai opreasc?

Fusese ?i ea cândva om. În afara eprubetei. ?i poftise la cire?e. ?i la pâine pufoas? poftise. Nu o deranjase c? frunza era prea frunz?, c? p?mântul prea p?mânt... Pusese..., p?strase cifrele în ordinea lor adev?rat?. ?tiuse ce înseamn? a se cuveni s? te bucuri. Dar DRAGOSTEA! Lipsita asta de scrupule! Pe din?untru o mâncase. Treptat ?i pe dinafar?. Mai exact, lipsa ei. Îi luase somnul. Îi pusese în loc un ?ol, habitat al supliciului. O pocnise la orizontal?. Îi scosese m?runtaiele. Le d?duse cu sare. Cu ap? fiart?... Dihania dracului!

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro