Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Întâlnirea (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

Atâta vreme cât îl a?teptam pe Mo? Cr?ciun era bine. Era, poate, unica noastr? stare adev?rat?. Aduna?i în formula perfect?. F?r? fisuri. F?r? sentimentul absen?ei. Într-o plenitudine aparte în care, ajun?i pe culmile împ?c?rii sau ale sensului, nu aveam s? ne întreb?m câtu?i de pu?in: ce-o s? urmeze? În niciun caz s? conchidem: cap?tul c?l?toriei. În mod cert avea s? ning?. Globurile aveau s? emit?. Începeam s? credem. Ne priveam chipurile. Aceea?i copil?rie! Mersul lent al timpului pe o ?osea paralel?. Str?inul acela simpatic c?ruia îi f?ceam din când în când cu mâna f?r? s?-l suspect?m. Adulmecam. Era bine! Era a?a cum trebuia s? fie! ?i sufletul fusese conceput s? g?zduiasc? fericiri f?r? margini!

A?teptarea noastr? de acum era f?cut? din toate a?tept?rile anterioare, din toate cele care aveau s? vin?,... mai multe, ... mai pu?ine. Era f?cut? mai ales din a?tept?rile acelea infinit de tainice în care toate senza?iile erau la fel de virgine ca prima oar?. În vremea aia în care, punându-?i mâinile pâlnie la urechi, oricât te-ai fi str?duit, nu reu?eai s? sim?i vreun cap?t. Oftai potolit, ca un copil ce erai, adic? etern. Asta era unica realitate! Ce s?-?i mai ba?i capul?! ?i, totu?i, te rugai-te rugai, D?, Doamne, ca ziua asta în care eu cobor cu bunica un drum aproximativ abrupt, un drum aproximativ de ?ar?, într-o diminea?? târzie de iarn?, exact prin locurile astea de unde se simte cel mai bine mireasma tuf?nicii f?r? prea mult? dram? prinse în chingile z?pezii...

... dou? vecine mai îndep?rtate î?i deschiseser? larg por?ile. Purtau, ca ?i bunica, ilice cro?etate în cas?. Cojoace cu blan? pe din?untru. Aproape sigur aveau ele acolo pe undeva ni?te bomboane colorate, 2-3 cui?oare, turt? dulce! Ne-au ar?tat dovleacul uria?. L-am în?f?cat cu toate mâinile.

... ziua asta în care coco?ii nu-?i g?sesc lini?tea pân? nu dau de veste cu mult dincolo de ogr?zile minuscule,... în ceruri, ?i curtea bunicii r?sun?????...
... bunica face j?r?gai... un ochi pe dos, altul pe fa??... Ningeee! A?az? m?iastr? crengu?e de brad. Un Iosif ?i o Marie contempl?. Prietenii mei secre?i, dintotdeauna. Drumul în vârful picioarelor – ssssst! s? nu-L trezesc pe Copil! – prin cosmosul nesfâr?it al icoanei acoperind mai tot peretele dinspre r?s?rit. Drumul meu hot?rât, ghidat? de ecoul prelung al rug?ciunilor din inim? de bunic? rupte.

?Mai bag? un lemn!
?i bunicul se conformeaz?. Pâinea e din ce în ce mai cald?. Mai bun?.

Ziua asta... zilele astea... în care suport Ignatul, atrocit??ile lui, c?ci ?tiu de la o vreme: a?a se cuvine. Îmi acop?r, pentru început ochii. Jum?tate din inim?. Gata! A trecut! Lini?te. O z?pad? ceva mai colorat? ?i aburul sufletului ridicându-se eliberat din b?t?tur?.

Purt?m zâmbet. Bunicul promite prioritate la plimbarea cu sania. Colindele unor copii necunoscu?i m? cheam? la geamul m?runt ce d? înspre poart?. Îi v?d. Nu ?i ei pe mine.

?tiu sigur ziua asta în care sunt bun? cum poate nu voi mai fi vreodat?. Chiar dac? gerul îmi lipe?te dureros n?rile ?i ghea?a îmi pune la încercare centrul echilibrului. Al certitudinii. Sunt bun?!


D?, Doamne, ziua asta s? nu sfâr?easc? vreodat?!


*
Subit, ca vorbite între ele, ceasurile începuser? s? bat? repede-repede. Sub ochii no?tri se f?cea trecerea. F?r? s? ne d?m seama. Ie?eam pe nesim?ite din a?teptare. Întâlnirea se petrecea f?r? de ?tire. A doua zi ne trezeam... a?teptând... altfel. Degeaba îl descriau bunicii de-a fir a p?r pe Mo? Cr?ciun,... cizmele lui negre cu puf pe margini ?i ciucuri... Desaga cu juc?rii, dulciurile, râsul de se zguduia lumea. Ne ar?tau chiar ?i, vajnice, urmele-i în ograd?. Printre ierburi ?i priviri congelate. Încercau din r?sputeri ?i ei s? cread?...


O triste?e aparte ne lua în posesie sufletele ce st?tuser? s? izbucneasc?. Starea aia care, în copil?rie, trecea într-o zi-dou?. Cu o sanie. O p?pu??. Câ?iva zurg?l?i. Care, mai târziu, nu avea s? mai treac?.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro