Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Martira (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

Îl primise înapoi. Nu ca pe fiu risipitor. Nici ca pe miracol. Foarte probabil, dintr-un imbold. Al disper?rii f?r? de grani?e. În singur?tate cosmic? sau... casnic?, î?i identificase adamul. Într-o melodie de duzin?. A Direc?iei 5. Am ?tiut c? e?ti tu, am ?tiut ?tiut ?tiut.... El era alesul! S-o contrazic? naibii cineva! Sau... s? n-o contrazic?! Ei! ?i ce dac? î?i c?lcase în picioare demnitatea?! Oricând ?i-ar fi c?lcat-o! Nu conta cât de mult ar fi umilit-o. El era dumnezeul ei. Laic. Murdar. Nenorocit. Ca un câine! Adonis-ul de o frumuse?e cotropitoare în desfrânare. Cultural. Genial. În nep?sare manipulare degradare. În bolnava, pervertitoarea l?comie de a gusta din atât de multele fructe prohibite... Nu se putea dezice de precursorii lui, vajnici violatori ai rusoaicelor, într-un precar instinct de r?zbunare. Pe bol?evici. Muma voastr? de poponari! ?i-apoi, b?i-Doamne, totul se învârtea în jurul... Parol! S?-l contrazic?, dracului, cineva! S? nu îndr?zneasc?!

Întins? la nivelul c?lc?turii aristocrate, îi linsese înc?l??rile. Îîîîîîmmmm de firm?! Î?i lipise piept te?it de gambe îngâmfate. Agonizase! Se extaziase! În zadar testase el discre?ia ca form? de manifestare a agas?rii. Fals nobil ce se g?sea! O stinsese. Pe izb?vitoare. Ca de muc de ?igar? se debarasase. Ea î?i continuase lobby-ul. F?când uz de un întreg arsenal, r?suflat naibii de la baba Eva încoace.

–Vianooor! – le?inase tâmpa în mai multe rânduri. Trecuser? peste ea de toate. G?ina?uri. Vome. Spasmele indiscretului p?mântului. Le caca de ses propres progenituri. Vianoor! Înghi?ise ea l?turile destinului. C?scând gura cât o pr?pastie. Se târâse se târâse se târâse. C??ea credincioas? ce se g?sea pân? la moarte ?i dincolo de. Îl p?trunsese în ochii-i tulburi. Ochi de demon par?iv slujindu-l, de gura lumii, pe Dumnezeu!

În atrocitatea suferin?ei, chipul ei – ?i a?a scofâlcit de la mama natur?,... mai probabil de la m?-sa – suportase restrângeri succesive. R?m?sese gaura aia imens? dintr-o cândva-mutr?, dezvelind într-un rânjet gemetele speciei hibride, cu brio sc?pând încerc?rilor taxonomice ale teribili?tilor speciali?ti în.

Îl luase. Îl adunase. De prin intimit??ile publice ale altor cucoane. Îl sp?lase. Cu s?pun de cas? îl. Cu propriul scuipat. Îl înf??ase în frunze succesive de brusture. În pulpele ei costelive. Între. Sub scrâ?netul din?ilor hipertrofia?i. Îi cântase: Vianor-Vianor, e?ti al meu! Al meeeeu! R?gu?it. Pe vocea a nu ?tiu câta. ?inându-i hangul o harpie cu ochi bulbuca?i. Din leafa ei cump?rase 2 bilete. Tur. În loca?ie exotic?. El nu se putuse dezice. De voca?ia de hedonist.

Acolo au r?mas. Nici dracu? de ei n-a mai auzit.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro