Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

În miezul problemei

de Daniela Luminita Teleoaca

În lipsa vigilen?ei, a for?ei, în ultim? instan?? a credin?ei, tr?darea va func?iona conform principiului domino-ului, instaurând acel lan? al sl?biciunilor, ce-l va situa pe om iremediabil în subumanitate. Tr?dat, el va deveni tr?d?torul-?i-jum?tate. Un pierdut. Tr?dat, Dumnezeu a ?tiut s? iubeasc? în continuare, s? ierte. Nu suntem Dumnezeu, nu vom fi niciodat?. A încerca s?-i sem?n?m ar putea reprezenta îns? primul pas c?tre ie?irea din moarte.


Îmi spui c? s-a frecat una de tine. În tramvaiul 32. Ori e?ti prost, ori prea sigur de tine. Ori prost. Acela?i vehicul lamentabil în care, eventual salutar, v?zuse?i, ca-ntr-o himer?, o FAT? DE O FRUMUSE?E ANTIC?: aia eram EU! Nu te observasem. Poate s? m? fi c?lcat pe-un picior, s? fi prins niscaiva mu?te, s? te fi dat cu capu-?i de ceva..., ?i tot nu te-a? fi remarcat. Cu felul t?u de a exista invizibil. ?i, totu?i, habar nu am cum nu te scot pe primul geam, m?car pe urm?torul, cu mâna mea de fier bine conservat? în aceea?i m?nu?? de catifea. Mije?ti ochii. E?ti un mijit ?i jumate: nu cred s? fi v?zut un mijit mai reu?it ca tine! ?i eu, care ?in constant ochii largi deschi?i! Nu ai tu cum s? m? cuno?ti, e cale luuuung? pân? la mine: c?-?i convine sau nu, e?ti, mereu vei fi la discre?ia mea, asta în pofida tuturor scenariilor, a eviden?elor. ?i nu pentru c? ?i-a? fi dumnezee, c? a? ?ine mor?i?, mi-a? face un centru de interes din tine: pur ?i simplu, lucrurile sunt sau nu! Printr-o complicitate a Destinului, printr-o Soart?. De altfel ? în?eleg mai ales de la o vreme –, înv?? temeinic de la tine: nu dau gre?: v?d exact cum stau lucrurile, de?i, din afar?, m?car unii ar fi convin?i c? nu fac decât s? îngro? incomensurabilul ?ir al aerienelor. A?i!!! Ador focul, menirea lui purificatoare. ?i arde-al dracului: nu te pune, totu?i, cu mine!

O „doamn?” trecut? de prima tinere?e te f?cuse p?rta??. Nu vreunei euharistii. Numai posteriorului ei c?zut. ?â?elor de?elate. Resim?ind, cel mai probabil, un orgasm pe m?sur?. Chicotise nenorocita, pe moarte cu o secund? înainte crezându-se! Se hr?nise vreo 2-3 zile cu atingerea din tine mijit?. Î?i mângâiase?i, pesemne, masculul feroce ce-?i cre?tea vertiginos în vine. PE FATA CU ZÂMBET DE PRIM?VAR? UNDE O TRIMISESE?I? S?-?i fi stimulat doctorul în -escu vanit??ile, prostia de?art??! Dar, bine, asta era un detaliu al trecutului.. ?i poate c? omul ?la chiar m? iubise, desigur în felul lui..., doctoricesc. Îl iertasem de mai mult? vreme. S? nu pierdem, deci, esen?ialul!

În mod cert ?arpele î?i s?pase v?g?un? în miocardul t?u. Acolo î?i concepea progeniturile. Cu aceea?i sfin?enie întoars?, total lipsit de scrupule, le înv??a târâi?ul, omul cu dou? fe?e, prinderea cleiului de lumin?, întunericul... Am resim?it subit plânsul ?la ce se coborâse în mine atunci când te cunoscusem: de unde naiba te ?tiam, ce r?m?sese neterminat, chiar trebuia s-o lu?m de la cap?t?! Cu ce avea s? se soldeze întâmplarea asta? Cum ne vom fi reg?sit altundeva?! ....ap?i dac? asta era iubirea....................................................................................

Îmi strig în adâncul meu: Nu sunt! Nu voi fi niciodat? asemenea ?ie, nici (multor) altor confra?i de-ai t?i! Umpl?torilor de lume! ?i, totu?i, nu pot s? nu m? întreb: cât de... sexy mai este o femeie care simte / gânde?te astfel?! Ca de obicei, îmi asum totul.


*umpl?tor (învechit, regional, despre boli) contagios”.


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro