Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Grig sau r?bdarea ?ipând (6)

de Victoria Bujoreanu

Grig aflase de curând, de la mătu?a Olga, originea familiei sale. Îl încânta mult ascenden?a nobiliară a bunicului patern. Chiar dacă genealogia nu mai valora nimic după instaurarea noului regim, ba chiar putea să-i facă rău, orgoliul era mare. Când era copil îi admirase mereu pe vizitatorii de rang înalt ai mătu?ii Olga, cu toate că în prima parte a adolescen?ei sentimentele deveniseră total opuse. După 1945 regimul se schimbase ?i o bună parte din ei părăsiseră ?ara. Acum se acuza singur de ipocrizie dar curiozitatea îl măcina.
Nu se mai omora cu învă?atul dar practica pe care o făcea ca extern îl ajuta enorm. Oricum comuni?tii stabiliseră regula ca to?i absolven?ii de medicină să profeseze în primii ani în provincie pentru a avea ?i ?ăranii servicii sanitare de calitate doar ei erau talpa ?ării. Pe atunci România era încă o ?ară predominant agrară.
(…)
În 1954, anul în care Grig a terminat facultatea, mai mul?i medici au fost aresta?i. În primăvara aceluia?i an Lucre?iu Pătră?canu, fost membru de frunte al Partidului Comunist fusese executat, la Jilava, chiar de cei din rândurile cărora făcuse parte. La circa o lună, monseniorul Ghica murise ?i el în aceea?i închisoare. Evenimentele respective îl bulversaseră pe Grig. Trecuseră aproape 10 ani de la schimbarea regimului ?i persecu?iile politice nu mai încetau.
(…)
Erau câteva posturi scoase la concurs în capitală dar el nu ar fi reu?it să ob?ină unul nici dacă ar fi fost mai silitor, nu era un geniu.
Nici la interven?ia maică-si, care avea destule cuno?tin?e printre doctorii afla?i pe val, nu apelă. Îl anun?ase din timp că nu-l va ajuta dacă nu renun?ă la Aniu?a. Fu nevoit să ia reparti?ie în provincie. Nu era foarte supărat dar nici nu pleca cu inima deschisă.
(…)
Spera ca distan?a fa?ă de Bucure?ti să-l ajute să-?i lămurească ?i sentimentele fa?ă de Aniu?a. Avea mai bine de doi ani în care mersese aproape săptămânal la ea. Chiar ?i în luna februarie din ultimul an de facultate, când zăpada ajunsese cât tramvaiul de înaltă, reu?ise să ajungă la ea. ?i nu fusese împins doar de dorin?a sexuală ci ?i de grija fa?ă de ea ?i fa?ă de copii. Viscolul făcuse ravagii atunci. Nu avea de gând să se însoare cu ea, ?i probabil o ?inea încurcată. Se temea totu?i să nu se obi?nuiască atât de mult cu ea încât să nu mai poată renun?a. Aniu?a mai avea un an de seral ?i putea avansa în carier?.
(…)
Într-o zi, pe la sfâr?itul primăverii, în timp ce cerceta luxa?ia unui puradel al unei familii din etnia lui, părin?ii, care nu doreau nici în ruptul capului să părăsească încăperea, ?i mai ?i vorbea pe deasupra, îi atraseră lui Grig aten?ia. Începu să-?i aducă aminte cuvinte pe care le credea uitate. Când piranda i se adresă so?ului spunându-i Tache, doctorului îi trecu un fior prin ?ira spinării. Apoi, cei doi, făcură aprecieri legate de culoarea ?i spatele lui, neînchipuindu-?i că le în?elege graiul.
(…)
Dada trăia dar era aproape surdă. ?atra se înjumătă?i-se, după decretul lui Antonescu. Acum î?i făcuseră case, dar tot mai plecau vara prin lume, iarna reveneau la ba?tină. Grig aflase în sfâr?it, de ce-l păcălise Tache să intre în balt㠖 spunând că apa nu-i adâncă - când era mic. De supărare că toate pirandele îl drăgăneau, că-i frumu?el, iar Dada îl urca mereu în căru?ă, ?i nu mergea pe jos ca ceilal?i. Dar Dada ?tia că-i nepotu’ boierului, de pe urma căruia ?atra avusese beneficii substan?iale, plus că Aristide le trimetea bani de câte ori avea ocazia.
Când ajunse în casa lui Tache,văzând-o pe Dada, ?i-o reaminti imediat. Era aceia?i din copilăria lui: zbârcită, uscă?ivă, fără vârstă. Sta jos într-un col?, cu pipa în gură. Când îl văzu, se uită un timp printre gene, când la el, când la Tache. Apoi, î?i scoase pipa, o scutură, chiar dacă era goală, probabil o ?inea din obi?nuin?ă, ?i zise cu un glas stins:
- Rică, Rică ! – a?a îl alintase Dada în copilărie - nu credeam că te mai văd !
- De unde îl cuno?ti Dadă ? ?ipă Tache, atât de tare, încât, Grig tresări.
- După ochii lui Aristide, ?i după spatele tău ! răspunse aceasta.
Grig, mirat că-l recunoa?te, îngenunche lângă ea, îi sărută mâna, ?i zâmbi cu ochii aproape în lacrimi. Dada-i puse palma dreaptă pe cre?tetul capului ?i bolborosi ceva.
Tache nu se putu ab?ine ?i spuse:
- Vezi că tot pe tine te iube?te mai mult!? Pe mine nu m-a binecuvântat niciodată.
Dup? ce-?i termin? bagoslovenia, bătrâna amestecă căr?ile jerpelite ?i i le dădu să le taie, zicându-i:
- Hai să-?i ghicească Dada!
Grig, zâmbind a neîncredere dar poate ?i de spaim㠖 î?i aducea aminte ce spusese taică-su când plecase la război – ezită, nu era dispus să primească vreo prevestire proastă; vorba ceia ,,Ce nu ?tii, nu te doare’’
- Dragu Dadii, ce ?-e scris în frunte ?i-e pus, spuse aceasta sim?indu-i temerea. Hai că io mult n-o mai duc ! ?i îi mai întinse odată căr?ile, să le taie.
Mai mult de ru?ine, că stă Dada cu mâna întinsă, Grig tăie căr?ile. Aceasta le întinse pe jos, apoi îi ceru să-i vadă ?i palma dreaptă. Grig îi întinse mâna, ?i chiar dacă se gândea că sunt doar supersti?ii sta cu ochii ?intă să-i citească reac?iile de pe chip. Dada se uită o vreme ?i în căr?i ?i în palma lui, apoi spuse:
- O cumpănă mare, cât de curând, de la o damă de tobă ?i un bărbat de pică, dacă scapi de asta o duci mai mult ca mine ! ?i io-s de la războiu’ cu turcii, la Plevna, pe vremea lui Carol Întâiul ! Da vezi că pe la jumatea liniei ai o pierdere trupească, din cauza uneia de ghinda ?i pe urmă o pierdere de suflet, amândouă de la ma?ini. Grig auzind de două femei în via?a lui, deveni curios:
- Două neveste ? întrebă el.
Dada văzu că-?i mi?că buzele, dar surdă cum era se uită la Tache să-i repete ce a spus Grig.
- Pirandă, pirandă ! ?ipă acesta cât putu de tare.
Dada, se mai uită odată în căr?i, î?i scutură din reflex pipa de câteva ori, se mai uită ?i la el, apoi zise, cu glas stins:
- În fa?a lui Dumnezeu, nici una maică … da’ lângă sufletul tău una ?i bună !

Victoria Bujoreanu (Bujoreanu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro