Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Povestiri cu tâlc de copil

de Camelia Opri?a

Când nu m? atingea nicio privire, de?iram visul ?i nu ?tiam cât de mult m? pierdusem în interiorul lui. Îmi cre?teau aripi de fiecare dat?.
Am nevoie de acest lucru din când în când, s?-mi scutur inima de micile necazuri ale vie?ii.
Via?a nu a fost aruncat? la întâmplare pe p?mânt, e singurul paradis pe care-l cunosc pân? acum.
Universul meu a început de la floarea c?reia îi port numele; mi-l d?duse mama la na?tere, ?i de atunci s-a prins de mine visul.
***
Iasomia privea t?cut? fl?c?rile din gura sobei. Umbrele focului urcar? în mijlocul tavanului câteva p?s?ri cu aripi lungi de soare despre care nu ?tia nimic: î?i împreunau zborul pân? str?pungeau întunericul din toate col?urile od?ii.
Ochii copilei str?luceau ca dou? flori de iasomie ?i dincolo de ei visul curgea ca un fir de ap? limpede în vârtejul furtunii, c?ci timpul însu?i este o furtun? în inima orologiului ?i nimeni nu va îndr?zni s?-i ?in? pe loc nici m?car un minutar.
Dar visul opre?te timpul, îl poate z?vorî în interiorul copacului b?trân unde spiridu?ii împletesc de zor florile pentru urm?toarea prim?var? din anotimpurile p?mântului.
Str?lucirea vremii se reg?se?te în inimile florilor Sufletele lor sunt aproape perfecte, cioplite parc? din stelele n?sc?toare de îngeri.
Bucuriile m?runte ale omului vin din sinceritatea florilor. ?i copiii sunt sinceri pentru c? sunt îngeri pân? la prima dezam?gire a vie?ii.
Atâtea gânduri fr?mântau mintea copilei, c? nici nu mai urm?rea firul pove?tii citite de mama sa din cartea îng?lbenit? de timp.
Unde era pagin? lips?, acolo era câte o floare presat? din copil?ria mamei.
O trezi parc? mireasma gutuilor în?irate la fereastr? de c?tre buni care-i spusese odat? c? gutuile îi vor lumina z?pezile ?i visele la miezul nop?ii când luna va dormi într-o p?tur? de nori pân? la venirea luceaf?rului de diminea??.
Gândul c? peste noapte gutuile vor lumina pân? dincolo de col?urile necunoscute ale visului o lini?ti. Înseamn? c? din ce va cre?te noaptea, stejarul b?trân de la geam va str?luci ca un rai nou-nou?, dominat de lumina pietrelor pre?ioase de ghea?? ?i florile sunt mai albe decât toate aripile îngerilor la un loc.

?i iat? copila împletind cu migal? floare dupa floare în interiorul copacului, al?turi de spiridu?i care fuseser? ?i ei cândva oameni pe suprafa?a p?mântului; aveau trupuri ?i aripi de floare aleas? cu grij?, s? poat? zbura pe vreme de ar?i?? ?i pe timp de furtun? oriunde era nevoie de flori pentru a lumina p?mântul.
Îi spuser? Iasomiei c? într-o zi va r?mâne aici cu ei, c? sunt multe de f?cut, c? prim?veri vor fi atâta vreme cât oamenii vor crede în povestirile cu tâlc de copil.
Cred c? atunci am s? fiu atât de fericit?, când mama va fi cu adev?rat lumina din inima lumii, o fereastr? mare - mare, în?irat? cu gutui - î?i zise copila.
Nu mai citi, mam?, zise ea cu glas tare !
Nu vezi cum ninge cu flori din carte ?!
S? ascult?m ninsoarea florilor uscate, mam?, c? lemnul aprig trosne?te în vatra sobei !
Bine, Iasomie, bine... iart?-m?, s-a prins de mine visul...
S-a prins de mine visul, c-am fost ?i eu copil ca tine.
***
Uneori înv???m din trecut cum s? fim copii.

?apte u?i cu tot atâtea praguri de amintiri r?scolitoare m? despart de lumea înconjur?toare.

din cartea Cuvântul deschide gândul omului – Editura Sfântul Ierarh Nicolae – 2019

Camelia Opri?a (cameliacami) | Scriitori Români

motto: Tot ceea ce scriu apar?ine oamenilor, eu sunt doar curatorul

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro