Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Grig sau r?bdarea ?ipând (8)

de Victoria Bujoreanu

Era cu o zi înainte de Întâi Mai – Ziua interna?ional? a muncii. Medicul ?erban Caragea era pu?in stresat de modul în care vor fi privi?i p?rin?ii s?i, ce urmau s? soseasc? în capital?, de viitoarea lui so?ie ?i de p?rin?ii acesteia. La interven?ia chirurgical? din ziua respectiv?, la care Mia participase ca asistent?, ?erban aproape c? fusese înlocuit în timpul opera?iei de c?tre fat?. Aceasta intervenise prompt, într-o situa?ie în care lui i se p?rea f?r? ie?ire, salvând astfel via?a pacientului.
Doctorul Caragea apreciase înc? de la început aptitudinile medicale ale fetei, dar acum fusese uimit. Doar la profesorul Muller v?zuse o asemenea dexteritate ?i prezen?? de spirit. Privind la norii ce se succedau în zare, se gândea c? asistenta îl va da de gol pe sec?ie c? nu a ?tiut cum s? procedeze, totu?i Mia nu p?rea o bârfitoare. Oricum se gândi c? ar fi bine s? fie un pic mai amabil cu ea. O pl?cuse la început dar, de când p?trunsese în lumea bun? a capitalei prin intermediul Magdei, Mia i se p?ru insignifiant?, o am?rât? de asistent? care st?tea ca ?i el cu chirie. Magda avea studii superioare, un tat? bine plasat, cu ma?in?, apartament mare în centul Bucure?tiului, rela?ii prin intermediul c?rora îi facilitase chiar ?i accesul ca lector universitar pe lâng? profesorul Muller.
Tura era pe sfâr?ite, se apropia ora dou?. Mia venise s? lase fi?ele de observa?ie ?i tratament ale pacien?ilor. ?erban în încercarea de a fi amabil, o întreb?:
- Domni?oara Argintaru ai sus?inut examen la medicin? anul trecut ?
Aceasta, mirat? de întrebare, r?spunse dup? un timp :
- Nu m? atrage medicina!
- Atunci de ce ai f?cut ?coala sanitar??
- Mama a insistat! Murmur? ea u?or întristat? probabil de rememorarea unor evenimente nepl?cute.
- Dar ?ie ce ?i-ar fi pl?cut s? devii? Continu? doctorul gândindu-se c? Mia nu vrea s? recunoasc? e?ecul de la examen.
- Profesor de limba german? ! R?spunse fata vesel? f?r? s? stea pe gânduri.
- ?i nu ai reu?it?
- Pentru limba german? se face o grup? odat? la trei ani, iar eu nu am ?tiut, abia la anul se mai face una.
- Dar am v?zut c? studiai ni?te manuale de limba francez?, insist? acesta, zâmbind, cu toate c? pe hol se auzea agita?ia de la schimbul de tur?.
Fata nu mai apuc? s? r?spund? deoarece în cadrul u?ii ap?ru Grig voios. Acesta când o v?zu pe asistent? zâmbind, în cabinetul lui ?erban, ridic? sprâncenele a mirare apoi începu cu un ton glume? :
- Domni?oar?, doctorul Caragea e ca ?i luat, nu-?i mai pierde vremea !
Nu terminase de vorbit când privirea i se întunecase deja. „Venise la ?erban ?i d?duse peste Mia”. Cu toat? încercarea de a fi impasibil nu se putu ab?ine s? nu î?i interogheze colegul:
- ?i tu ce faci domnule vr?je?ti cu dou?? Vezi c? te a?teapt? Magda la poart?! Se mai uit? odat? curios la Mia, care pusese privirea în p?mânt, apoi plec?. Îi st?rui o vreme în memorie, imaginea celor doi zâmbind, ?tia c? ?erban nu prea zâmbea asistentelor. Grig se gândea chiar s?-i spun? Magdei, dar se ab?inu, în definitiv, erau doar ni?te zâmbete. Poate avea el un sim? al propriet??ii foarte dezvoltat, în ceea ce prive?te partenera. Ce-l interesa pe el ? Îi mergea bine cu Corina. Dac? ?erban se descurc?, bravo lui !

De câteva zile, Grig fredona toate cântecele vesele pe care le cuno?tea, ba chiar scoase ?i vioara din cutie ?i î?i mai exersa talentul. Nu-i spusese mamei lui c? s-a împ?cat cu Corina dar î?i f?cea planuri s? i-o prezinte. Dorea s? mai a?tepte o lun?-dou? pentru a fi sigur de sentimentele fetei. Era lini?tit în privin?a lui Artur. Corina p?rea decis?. Nici la Sinaia, la tanti Olga, nu mai merse cu ea, nici garsonier? nu-i mai închirie, nici cadouri nu-i mai f?cu. Dorea s? fie sigur c?-l place pe el, nu avantajele materiale ce i le putea oferi. Pentru partidele de amor mergeau la hotel.
Despre împ?carea celor doi nu aflase nimeni. Vlad era cu gândul la deta?area pe care urma s? o fac? în curând la Constan?a precum ?i la fetele pe care o s? le întâlneasc? pe litoral, iar Magda fusese preocupat? s?-l determine pe ?erban s? o cear? în c?s?torie.
Niculina St?ncescu era mul?umit? c? b?iatul ei e fericit, se bucura c? în sfâr?it o s? fie soacr?. Î?i închipuia c? viitoarea nor? o s? fie asistenta pe care Grig o curta de atâta timp. Aflase de la ?eful spitalului, cu care ?inea leg?tura, c? fiul ei înc? duce flori fetei, chiar dac? mai rar. ?tia c?, b?rba?ii, dup? ce ob?in ce doresc, devin mai indolen?i. Nu ?tia c? fiul ei se împ?case cu Corina, iar florile le oferea pentru imagine tuturor asistentelor de la chirurgie.

Festivit??ile de Întâi Mai trecuser? de o s?pt?mân?. Vlad trebuia s? înceap? tura de noapte. Era aproape ora 22 dar el mai avea pân? s? intre pe poarta spitalului. Falit ca de obicei se gândea s?-l prind? pe Grig s?-i cear? ni?te bani. ?tia c? acesta trebuie s? ias? din tur? ?i nu dorea s?-l piard?. Când ajunse în fa?a cl?dirii, întreb? portarul dac? a plecat Grig.
- De un sfert de ceas a plecat domn’ doctor St?ncescu! cu Pobeda ! r?spunse nea Ionic?.
- Grig merge numai cu taxiul ?i eu sânt lefter! morm?i Vlad sup?rat. Intr? în spital
gândindu-se de la cine s? se împrumute. Grig era singurul care-i d?dea bani f?r? s?-i cear? înapoi, ?i îl ratase. Trecu pe la ortopedie dar medicului respectiv îi era deja dator a?a c? se strecur? discret. Urc? la primul etaj cu gândul c? îl va g?si pe ?erban. Pe holuri era lini?te, se f?cuse deja schimbul de ture. A doua zi era duminic? ?i el nu avea nici un ban! În cabinetul de la chirurgie nu era nimeni, probabil ?erban întârzia ?i el. Trecu sup?rat mai departe. Ajuns spre cap?tul holului o z?ri pe Mia, în cabinetul asistentelor, singur?.
Fata când îl v?zu, începu s? radieze de fericire, închipuindu-?i c? venise special s? o vad? pe ea. Doctorul cunoscându-?i capacitatea de seduc?ie, ?i amintindu-?i c? Grig îl persiflase în urm? cu opt luni c? Mia nu a venit la întâlnire, î?i încerc? norocul.
- Singuric?, singuric? ? întreb? el
- E sâmb?t? seara ?i e mai liber! r?spunse aceasta surâzând.
- Dar în via?a particular?…tot singur?!? continu? Vlad apropiindu-se de ea cu gândul c? poate în amor se alege cu ceva dac? la bani nu a avut noroc. Fata zâmbi. El interpretându-i zâmbetul drept un r?spuns afirmativ, întinse încet mâna spre mijlocul ei apoi, mângâindu-i talia, începu s? o s?rute. Dup? câteva secunde trupurile celor doi p?reau s? se contopeasc?. Când v?zu c? Mia nu se opune, cu o mân? continu? s? o mângâie, iar cu cealalt? î?i desf?cu imediat pantalonii.
Sim?indu-i inten?ia, fata se zb?tu s? se desprind? din strânsoare, fapt ce îl excit? ?i mai tare. Cu cât Mia încerca s? scape din bra?ele lui cu atât Vlad insista mai mult. Nici când doctorul reu?i s? îi ridice halatul, în dorin?a de a o penetra, asistenta nu ?ip? dup? ajutor. Spera c? se va elibera singur? dar, în acela?i timp, îi era ?i ru?ine c? s-a ajuns la a?a ceva! În zbaterea ei sim?i, totu?i, cum corpul e pe cale s? cedeze! S?rut?rile ?i mângâierile doctorului parc? o hipnotizau! Îi anihilau orice instinct! Creierul îi dicta s? se elibereze dar inima îi zvâcnea de fericire! Cele dou? organe îi trimeteau impulsuri contradictorii! Într-un final inima p?rea s? înving? creierul! Nu mai era sigur? c? vrea s? scape din îmbr??i?area lui! Dorin?a de a se elibera începea s? se disipeze! O fericire imens? parc? o mole?ea! Încetase orice zbatere…când, zorn?itul unui nasture pe podeaua de ciment a cabinetului, îi reconect? inima cu creierul, reamintindu-i de blestemul familiei! Blestem în care nu crezuse niciodat? dar care acum se putea perpetua! Înc? o dat?! Într-o frac?iune de secund? îi trecur? prin minte numele tuturor str?bunelor ?i al fetelor din satul ei în?elate de b?ie?i, nume cu care maic?-sa o b?tuse la cap ani de-a rândul! Degetele de la mâna ei stâng? alunecar? pe fa?a lui Vlad ra?chetându-i cu unghiile pielea obrazul. O f?cuse pentru a-l opri ?i a r?zbuna toate adolescentele credule!?
(…)
Mia care, la plecarea lui Vlad, r?m?sese ca o floare ofilit? ce î?i d? ultima suflare pentru c? nu a fost udat? de mult? vreme, p?rând c? peretele de care era rezemat? reprezenta singurul lucru care o ?ine în picioare, începu încet-încet s?-?i revin?. Deschise fereastra inspirând cu nesa? aerul r?coros al serii de mai. O n?p?di ini?ial un sentiment de ru?ine ce se amestec? apoi cu unul de ciud? c? se l?sase s?rutat?. Nu se gândise totu?i c? doctorul Radaicovici va îndr?zni atât de mult; toat? lumea îl considera „un b?iat bun, dar f?r? noroc”. Bine c? nu se întâmplase nimic! Chiar dac? era cât pe ce…! Oare dac? nu ar fi de?teptat-o zgomotul nasturelui c?zut, finalul ar fi fost altul?! Se luptase cu Vlad dar ?i cu propriile-i sentimente! Ar fi vrut…?i totu?i n-ar fi vrut! (…)
O apucase tremuratul de la aerul rece ce inundase înc?perea, când a venit medicul de gard?, ?erban Caragea, pentru a-i l?sa schemele de tratament ale bolnavilor.
Acesta, cu toat? bun?voin?a pe care ?tia c? i-o datoreaz? în urma interven?iei din urm? cu o s?pt?mân?, dup? ce o m?sur? cu privirea, o apostrof?:
- Domni?oar? ce-i cu ?inuta dumitale ? Unde î?i este ultimul nasture de la halat ? Aici este o institu?ie public?, se cere o minim? decen?? !
Fata, de tulburat? ce era, nu îndr?zni s? spun? nimic. ?i-apoi ce s? spun?!? Ea-i zâmbise lui Vlad! ?i, când lucrurile luaser? o turnur? nedorit?, nici nu strigase dup? ajutor!

Ajuns la etajul al II-lea, la cabinetul de la interne, unde lucra, ?i v?zându-?i în oglind? zgârieturile, Vlad exclam?:
- A naibii diavoli?? ! ?i nici nu i-am f?cut nimic ! Apoi se puse s?-?i panseze obrazul. Era data de ?apte mai, peste dou? zile era planificat s? mearg? în schimb de experien??, la Constan?a, pentru trei luni. Cu toat? usturimea ce o sim?ea, se consola totu?i cu gândul c? m?car nu o s? fie necesar s? dea explica?ii tuturor cuno?tin?elor în leg?tur? cu obrazul lui care, sigur avea nevoie de circa 20 de zile, pentru a se vindeca complet. La Constan?a nu-l cuno?tea nimeni!
Când sosi asistenta lui de tur?, îl întreb? mirat?:
- Vai domn' doctor ! dar ce a?i p??it ?
- M-a lovit o creang? rupt? de vânt, azi în timpul vijeliei! Sub pansament nu se vedeau urmele de unghii ?i, motiva?ia era bun?, în ziua respectiv? chiar fusese o vijelie grozav?.
Spre diminea??, dup? ce rezolvaser? urgen?ele ap?rute, asistenta amabil?, se oferi s?-i refac? pansamentul, dar medicul Vlad Radaicovici, refuz?, motivând c?-i gr?bit. Plec? cu o or? mai devreme s?-l prind? pe Grig acas? pentru a lua ni?te bani de la el, în vederea plec?rii la Constan?a. Nu-i povesti nimic din întâmplarea cu Mia pentru a nu se face de râs dar ?i de team? s? nu-l supere. Nu era l?murit în privin?a rela?iei prietenului s?u cu asistenta de la chirurgie. Scuza pentru obrazul pansat fu aceia?i pe care o spusese ?i asistentei lui.

Victoria Bujoreanu (Bujoreanu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro