Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Nu

de Daniela Luminita Teleoaca

Nu avusesem noi vreo ploaie de var?. Nu ne aminteam, nici aduna?i laolalt?, în unul ?i acela?i întreg, albe s? ne fi luminat t?lpile, în rând cu pietrele arsele, albia râului, chipurile. Pe?ti?ori argintii nu trecuser? printre, gârbove, degetele noastre: o clip? nu fusesem copiii care s? ia în serios jocul, ochii s? ?i-i cufunde în cle?tarul adâncului f?r? de vreo orbire anume s? se team?. Nu-mi aruncase?i tu globuri de sticl? pe nume s? m? chemi, pe mine cea adev?rat?, nu aia de toat? lumea, cic?, ?tiut?. Acoperi?ul casei mele nu r?sunase de ghiocei! Nici de r?s?rirea intempestiv? a vreunui fagure. Nu-mi aranjase?i tu vreo ?uvi??. N-o l?sase?i s? se pr?vale. Lâng? fântâna cu ape fermecate. Respira?ia s?-mi mângâie, ovalul pe lume ivindu-se dintre col?uri zgrun?uroase. Frumos de nebun nu alergase?i tu s?-mi prinzi ploaia în ciuturi, acolo s?-mi pui visurile, în timp ce eu,... eu a? fi fost singura, cea mai aleas? dintre paparude!

... trecuser? vapora?e... în hârtia lor multicolor-translucid? prinzând aripile fluturilor, de nu vor fi fost oameni... Mâna noastr? comun? nu se ar?tase. Ploile r?mâneau undeva în amontele omului mare. Acolo trebuie c? era o stavil?, un soi de gorgan. Cel mai probabil, uria?ul bolnav, târâindu-?i via?a ca pe o corvoad?: ve?mintele î?i erau ponosite: de atâta secet?: nu ie?eai în b?taia timpului, moartea ochilor s? ?i-o stoarc?, în loc s?-?i pun? pietricele albe de râu, din ele, printr-o minune, vederea s? se limpezeaz? ?i minunea asta s? se cheme




DRAGOSTE.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro