Acest site este un atelier literar deschis oricćrui scriitor, amator sau profesionist. Reveniži īn cāteva zile pentru mai multe informažii.

Conžinut disponibil īn format RSS/XML ŗi varianta wap

Drumul cćtre literaturć

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si īn continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinānd cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim īmpreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, īnsa cele īntālnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. Īn functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. Īn definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o īntreprind. Noi speram sa fiti īn numar cāt mai mare.

Plugarii

de valeriu danalachi



Timpuri ?i destine

Yrelav






Descrierea CIP a Camerei Na?ionale a C?r?ii din Republica Moldova.
Yrelav.
Timpuri ?i destine: Roman / Yrelav. – Chi?in?u : S. n., 2018 (F.E.-P. ”Tipografia Central?”) – 576 p.
Numele adev?rat al aut.: Danalachi Valeriu.
ISBN 978-9975-53-997-5.
821. 135. 1(478)-31
Y 83
Chi?in?u, 2018




Īn loc de prefa??


Istoriile de mai jos s-au petrecut īntr-o ??ri?oar?, abia observat? pe a lumii hart?. Īntr-o prim?var?, emigrant f?r? importan?? a poposit la ba?tin?. La intrarea īn sat, s-a oprit el lāng? un gard de c?r?mid? aliniat de-a lungul ?oselei.
Poarta acelei īngr?dituri, pentru el, era drumul mai scurt spre l?ca?ul
din care i s-au ridicat stālpii neamului. Gospod?ria nu mai avea semne ale trecutului, dar, ce mai mult conta īn mintea venitului, era c?ldura adiind pe acea frāntur? de p?mānt, de nenum?rate ori c?lcat? de a lui tat?, buni, str?buni si al?i b?rba?i din a lui vi??. De cānd se ?inea el minte p??ind al?turi, mereu se oprea ?i, de nu intra, r?scolea cu ochii acel cuib de nescrise taine copil?re?ti.
Venitul a intrat, demult nu c?lcase pe acolo. Īn fa?a casei, o
m?tu?? a lui, a?ezat? pe un scaun, se bucura de c?ldura soarelui. L-a
recunoscut. Cercetāndu-l din cap pān?-n picioare, i s-a uitat lung īn fa?? ?i a
slobozit o lacrim?.
–De ce plāngi, m?tu??? Nu e?ti bucuroas? c? m? vezi?
– Bucuroas?, nepoate, da tare mai sameni cu a no?tri... Cānd te v?d,
m? apuc? doru de dān?ii, vreu s? las p?mīntu, s? plec, s? r?mīn acolo cu dīn?ii, c?-s tare mul?i.
– Nu te gr?bi, uite ce soare avem afar?, gr?dina-i īn floare toat?, pe
dealuri cāt? iarb? verde…
– To?i spun a?a, da la atī?ia ani tr?i?i ostene?ti, te saturi de via??. Īs
b?trīn?, urīt?, nu mai simt puterea... Tinerii au treburile lor, n-au cīnd m? c?ra īn schinare... copchiii rīd c? n-am din?i… Toate au rost pe p?mīntu ista. A?tept moartea, da ea alearg? ca nebuna dup? tineri, nu m? vede.
– N-ai grij?, o s? treac?... Da, pāna una-alta, poveste?te m?tale de neamurile noastre. ?tiu c? ne tragem de departe, da a? vrea sa aflu mai mult. Cine a fost primul care a venit īncoace, de unde a venit, ce c?uta el aici?
– Istoria noastr?-i lung?, ai timp s-o ascul?i?
– Pentru a?a ceva ar fi p?cat s? m? gr?besc. ?i apoi, in afar? de matale, cine o s? ne mai spun? cine sāntem, de unde provenim...
– Drept spui, nepo?ii, str?nepo?ii trebuie s? ?tie din care vi?e o crescut – s-a pus de acord matu?a, cu ochii īn scāntei. – P?cat c? n-am īnv??at. Dac? ?tiam carte, demult l?sam dealurile ?i scriam.
– Scriu eu: hārtie, cerneal? este, dac? ceva... cump?r?m.
– De s-ar mai cump?ra ?i vremea, mai mare scumpete ca dīnsa pe fa?a p?mīntului nu s-ar g?si – a zis m?tu?a. A b?ut o gur? de ap?, ?i-a dres glasul ?i a inceput:
– Īnc? demult - demult…
Asemenea apelor curg?toare dup? o iarn? īmplinit?, alegānd calea mai scurt?, amintirile au pornit spre largul cunoa?terii.


I

CALEA MO?ILOR

Legenda


Departe de timpuri ?i meleaguri ale noastre, la cap?t de miaz?-noapte, unde-?i iau inceput apele orientale ale faimoasei Mare Nostrum, pe insule mari ?i mici īsi tr?iau traiul mii de muritori. Printre ei se bucura de via?? o mul?ime de b??tina?i din familii numeroase, īntre ele unite prin rudenii milenare. B?rba?ii se ar?tau īnal?i, usc??ivi la fa??, smoli?i, mari īn talp?, la?i īn spete. Nu erau pescari, cizmari, hamali, negustori sau c?m?tari, ci plugari īn?scu?i, n?scuti s? moar? tot plugari. Tr?iau din ce le oferea p?māntul. Solul petros nu era prea generos, dar de foame nu l?sa pe nimeni s? moar?.
Vremea trecea, neamul cre?tea, se īnmul?ea cu noi urma?i, īntre care ?i un Andreu Donaluki. Era primul in familie, dar nu ?i ultimul – dup? el veneau al?i fra?i. Odat? bun de plug, a luat el calea brazdei al?turi de tat?-s?u, care abia a?tepta un ajutor, c? slugi n-avea, nici nu-?i dorea.
B?ie?ii se ridicau: pe p?rinte-l ajutorau, īl bucurau, īl ?i īngrijorau. V?zāndu-i crescīnd repede, el tot mai tare rīvnea la p?mīnt, s?-i l?rgeasc? haturile, s? aib? ce da b?ie?ilor la timpul cuvenit, s? fac? fa?? tradi?iei ?i cerin?elor epocale.

Tinerii au muncit ani de-a rāndul pe cāmpurile p?rinte?ti, dar a venit vremea s? treac? la ale lor. Andreu era primul de īnsurat. P?rin?ii s-au apucat s?-i caute pereche – dup? m?sura de īnst?rire, cum cerea ?i obiceiul.
I-au ales o fat?: dr?gu??, din neam avut, cu p?mānturi, cas? mare, frumoas?… Īntāmplarea a fost, c? fl?c?ul deja poseda a lui dragoste, la care nu avea de gānd s? renun?e nici īnaintea lui Dumnezeu.. Neīnsemnata contradic?ie, īn scurt timp, a trecut īn drama familiei. P?rin?ii, pān? la urm?, poate c? ?i cedau cuiva, numai nu feciorului mai mare, care trebuia s? fie exemplu pentru ceilal?i, altfel s?r?cea familia. Pricina conflictului se tr?gea de la Andronida – fata nedorit?, din aristocra?i ruina?i provenit?.
Pān? la urm?, n-a cedat nici tata, nici feciorul, ?i nici mai puteau tr?i īn aceea?i cas?. Tān?rul s-a hot?rāt s? plece departe, s? uite de obid? ?i el, ?i p?rin?ii – īn favoarea voin?ei de a-?i tr?i veacul cu aleasa.
Īn ziua plec?rii, Andreu ?i-a pus desagul pe spate, a aruncat o ultim? privire fra?ii īntrista?i ?i a ie?it pe poart?. Urcānd delu?orul de lāng? cas?, auzi el un muget jalnic, apoi altul. Īncetini mersul, dar nu se opri... Mugetul se repet?: Atunci a fost, cānd mila a īnvins sup?rarea. Tān?rul s-a oprit ?i a aruncat privirea īnapoi.
O pereche de bouri īn plin? putere, gata s? r?stoarne dealuri, de dānsul īngriji?i, de mici corcoli?i... alergau tot ocolul -- coarnele īn aer fluturānd, p?māntul sub copite tremurānd...
Andreu s-a īntors: i-a pupat, i-a māngāiat, i-a l?udat cum ?tia numai el, ?i i-a calmat. Animalele l?cr?mau... – el st?tea buim?cit, ne?tiind ce s? fac?. Capul familiei, v?zānd dintr-o parte cele intāmplate, slobozind din ochii severi cāteva lacrimi era gata s? renun?e ?i la datin?, numai s?-?i ?in? feciorul mai aproape. Era tārziu, b?iatul avea īn el destul orgoliu s? nu accepte un compromis īntārziat. S? r?mān? cāt de cāt īmbunat, ?i īmp?cat īn sine, tata i-a dat fiului boii inimo?i cu c?ru?? cu tot, s?-i aib? de folos la un īnceput.

P??ind al?turi de carul cu fiare, bunuri ?i grāu la drum lung, Andreu s-a īndep?rtat. La cap?tul satului, opri boii lāng? un castel vechi, pe cale de risipire. A strigat. Poarta ?ubred? s-a deschis vrai?te cu scrā?net trist de rugin?, l?sānd-o s? treca pe frumoasa Andronida. Cavalerul a s?rutat-o, a luat-o īn bra?e cu tot cu sacul ei de mo?teniri, a a?ezat-o cu grij? īn car, apoi a urcat al?turi, i-a mai dat un s?rut ?i a īndemānat boii.
De pe insul?, tinerii au plutit cu corabia spre p?māntul mare. Pe unde se duceau, le era strāmt ?i urāt. Tot c?utānd ei un col? a lor, s-au v?zut la cap?tul de r?s?rit al ??rii, dar nici acolo nu le-a convenit. Atunci au plecat mai departe, l?sānd boii s? mearg? sub propriile sim?uri.
Ocolind mun?i, trecānd p?duri, hotare p?zite ?i nep?zite, tinerii au ajuns īn ?ara Moldovei. P?rāndu-le locul prea friguros, ?ināndu-se aproape de malurile unei ape curg?toare, ?i-au dat drumul īn jos, spre c?ldur?. Au mers ?i au tot mers, pān? s-a desprins o roat? de la car. Andreu s-a uitat – butucul de la osie era māncat, mai departe nu puteau merge. Nu s-a bucurat, nici s-a īntristat, i-a surās Andronidei, a luat-o īn bra?e, a coborāt-o din car, a s?rutat-o, apoi s-a aplecat ?i i-a rupt flori cāmpene.
Nu departe, īntr-o v?licic? ascuns?, se z?rea o mīn? de c?su?e cu gr?dini ?i p?mānturi lucrate. Īn rest, h?t īn jur p?ragin?, ?i nu se z?rea ?ipenie. Pīrloag? era ?i coasta pe care se stricase carul. Se p?rea c? dealurile celea nu avea cine le ara. Andreu s-a dat la un tufar, l-a zmuls cu tot cu r?d?cini, a adāncit māna īn gaura r?mas? ?i a scos un pumn de ??rān? jilav?, neagr? ca fundu la ciaun. Uitānd de roat?, a pus el bourii la plug, s? trag? o bazd? pe acea str?in? coast? de deal. Acolo a ?i r?mas Andreu Donaluki ?i iubita lui femeie, acolo prins-au la vi?e, acolo muguritu-le-au l?starii.. .


Plugarii

Locul de a?ezare a veni?ilor din legend? se afla īn susul stepei basarabene, numit? ?i Bugeac. Cuprins de ?eline bogate, de picior al omului nec?lcate, ?inutul pustia. Cre?tinii vecini, visīnd la a?a p?mīnturi, nu le voiau nici degeaba, c? rara popula?ie a stepei tr?ia tupilat? – nu atāt din causa turcilor. Enicerilor le venea departe, ?i Prutul adānc le a?inea calea. Tartarii erau, care mai des d?deau tīrcoale. Cīnd plugarul se bucura de bun?tatea p?mīntului muncit, atunci n?v?leau ei c?l?ri, luau ce doreau, cāt doreau, se īnc?rcau... apoi plecau. Mai erau ?i lega?i cu vizirii, p?zindu-le grani?ele din partea ru?ilor.
Marii ?i tarii Osmani īnaintau, se extindeau... sub ei lāncezeau noroade cre?tine, ?i altele picau. ?i atunci, pornit-au ortodoc?ii īmpotriva turcului, s?-?i sloboad? neamurile balcanice īngenunchiate. O armat? ruseasc?, condus? de Petru cel Mare, a pornit spre josul Dun?rii. La trecerea Prutului, ?arul a fost īntīlnit cu colac ?i sare de Dumitra?co Vod? Cantemir -–domnitor al Moldovei, r?zvr?tit īmpotriva divanului, cu boierii ?i oaste de ?ase mii fideli lupt?tori, īntre care se putea afla ?i eroul legendei. ?i dac? da, avea tot dreptul, c? otomanii demult īi ?ineau neamul din scurt.
Ru?ii au perdut b?taia cea mare, turcii fiind mai mul?i ?i tartarii alergīndu-le īn ajutor. ?arul s-a retras. Cu el a plecat ?i Voievodul cu boierii, ca apoi s? revin? cu armat? mai mare… A plecat ?i parte din o?teni, dar alta a r?mas. A r?mas ?i Andreu, c? de alfel nu mai l?sa urma?i pomeni?i īn scripturi din nordul Bugeacului.
Primul din neamu legendei a fost un b?iat cu numele-i mic necunoscut, īnregistrat īntr-o carte bisericeasc? cu anul de n?scare 1700. S-ar presupune c? anume el ar fi fost fiul veni?ilor de la greci, numit Atanase. El a avut fecior Stefan care, la rāndul lui, l-a avut pe Andrei. Īn 1795, Andrei l-a avut pe Gheorghe.
Acel Gheorghe Donaluki, la 1828, īmpreun? cu nevasta Parascovia ?i b?iat de doi ani, a plecat de la Borogani īn jos, īn alt sat chemat Rīpe?ti. Ce c?uta acolo el, ?i mul?i al?i tr?itori de S?rata, Ceadār, Enichioi, Tigheci, ?iganca... t?b?rā?i peste satul cela īntins ?i case rare? – Pricina toat? era o mare mo?ie cu p?mīnturi negre situate īn jurul īntrebatei a?ez?ri, puse īn vīnzare de un proprietar funciar v?zut doar īn saloane de Sanct-Petersburg.

Dup? cum dovedesc cronici r?s?ritene, ?i parte din apusene, crāncena b?t?lie de la St?nile?ti, ce īmplinise suta de ani la vremea descris? aici, nicidecum nu legase conflictul īntre marile imperii. Dup? mai multe r?zboaie ruso-turce desf??urate īn sec. XVIII, slavonii au prins la puteri, iar otomanii au sl?bit, cedāndu-le primilor pozi?ii politice, terestre ?i maritime.
La 1812, ca rezultat a unui r?zboi de ?ase ani, s-a īncheiat o mare īn?elegere, conform c?reia – partea Moldovei dintre rīurile Nistru ?i Prut trecea la imperiul r?s?ritean. Astfel a luat na?tere noua Basarabie, ce īn vederile noilor denmitari se īntindea mult mai la nord de ale ei limite arhaice. Noua gubernie a fost luat? īn sam? de īnal?ii mini?tri. Noile ucazuri consolidau grani?ele, autocra?ia imperial?... dar ?i īnlesneau popularea Bugeacului slobozit de sub copitele nes?tuilor nogai*, retra?i spre ale lor strīmtorate domenii.
Conform unei legi scrise pentru acea vreme, un b?rbat venit īn Bugeac (de oriunde) primea de la stat cīteva deseatine de p?rloag? arabil?, f?r? drept de vīnzare īn prima genera?ie. Acela? venetic, cump?rīnd cu o rubl? jumate deseatina de teren particular, pl?tea doar 30 de copeici, c? restul achita caznaua. Atunci au n?v?lit plugarii str?ini. Veneau de peste Nistru, de peste Prut, de dup? mun?i... de departe ?i de aproape.
Tot atunci au pornit a da t?rcoale Rīpe?tilor oameni īnteresa?i īn acaparare de p?mānt. Erau mul?i, dar cernoziom ajungea la to?i, mai ?i r?mānea. Satul de dou? m?hale, numite Butuceni ?i M?cre?ti, era situat īntre dealuri cu ima?uri ?i cīmpuri arabile. Una din coline, aflat? la r?s?rit, mult mai īnalt? ca altele, se numea Dealu Baimacliei.
Veni?ii, ca ?i al?i veni?i inaintea lor, s-au dat dup? sat, muncind gliile, s?pīnd fīntīni, ridicīnd scīrte, pere?i, livezi,vii... ?i mul?i copii. Satul s-a lungit, s-a l??it, casele i s-au īndesit, popula?ia i s-a m?rit, cu noi familii s-a īnt?rit. Īntre localii īe?i?i din butuci, m?n?ilani, hu?ani, roibi, ro?cani ?i alte vi?e adīnci, ba īntr-un cap?t de sat, ba īn altul, ap?reau negri, b?lani, androni, parfeni, malaki... lavruci, starciuci, mocani, lu?ani... – a?eza?i īn dou? noi mahale: Rusca ?i Valea L?rgii.
Gheorghe, pricopsit ?i el cu plug p?mīnt ?i animale, s-a apucat de f?cut gospod?rie īn josul satului. Timp de ani, venitul s-a pus pe picioare, ?i de neam n-a uitat. El ?i Paraschiva lui au umplut ograda cu urma?i. Aparte de feciorul mai mare Gheorghe (adus de la Borogani), i-au f?cut pe Sofrone, Axenia, Samson, Vasile, Zaharia, Teodor. De la ei s-a prins a īntinde neamul spre mahale, sate īnvecinate...
Acel Gheorghe adus copil (1826-1892), īmpreun? cu nevast?-sa Maria Petru a dat via?? lui Antonie, Andrei, Pavel ?i Simion. Teodor ?i Ioana Vasile l-au avut pe Andrei. Zaharia ?i Anastasia Ioan i-au avut pe… Aici merit? de oprit la Vasile (1836-1906), c? din toat? armata lui de fra?i, ca rudenie, el a avut cea mai direct? atribu?ie la personajele acestei povestiri.

Vasile, ca ?i fra?ii s?i, cre?tea īnalt, osos, smolit, b?rb?tos…
Ce-l deosebea de ceilal?i, era hapsānia la lucru ?i o alunic? la loc ascuns, provenit? din partea mo?ilor elini. La 16 ani era lung ca ?i taic?-s?u, dar sub?ire – īnc? nu-i venise vremea de arat. Cu plugu lor, mai mare ca a altora, numai un b?rbat format cu putere ?i greutate era īn stare s?-l ridice, s?-l ?i mīnuiasc?.
La 20 de ani īmplini?i, Vasile a cump?rat (cu īnlesnirea īmp?ratului) ?ase deseatine de p?mīnt din marea mo?ie boiereasc?, o parte a c?reia īnc? se mai vindea. El, ca ?i al?ii de veleatu lui, a fost īntre ultimii s?teni ajutora?i de cazna, fiindc? īn acel an, pe arena de b?taie a marilor puteri s-au petrecut schimb?ri radicale.

Pacea de la 1812 nu puse cap?t tendin?elor imperiale. Decenii la rānd mocnind īn sobele īnaltelor cabinete, contradic?iile ruso-turce la mijlocul veacului au adus la r?zboiul din Crimeia. Dup? ani de manevre ?i crīncene b?t?lii, pierzīnd r?zboiul, Rusia a apelat la pace. La 1856 a fost semnat tratatul de la Paris. Condi?ii politice impuse ?arului includeau ?i un punct referit la Basarabia. Conform acelui inconvenient abza?, Bugeacul iar trecea sub domina?ia Otoman?.
Satul Rāpe?ti s-a tupilat, ca ?i altele din jur, de la jumatea Boroganiului īn jos. Mo?negi ?i babe, zi ?i noapte ī?i f?ceau cruce la icoane, s? le fereasc? nepo?ii de neuitatele urgii pr?d?toare, pe ru?i lāudīndu-i īn ?oapte.
Degeaba lumea s-a speriat. Īn anul cela doar o singur? dat? s-au ar?tat turcii. N-au jefuit, n-au omorāt... doar au ad?pat caii, au cerut de mīncare ?i au plecat mai departe. Īn alt an, iar au trecut, f?r? s? d?uneze, poate mai mult s? arate cine erau st?pīnii. Tartarii n-au fost v?zu?i deloc, īnfrico?a?ii a?a ?i nu i-au mai cunoscut la fa??.
La al cincilea an de la ru?inoasa retragere a ru?ilor, turcii au disp?rut cu totul. Īn locul lor au ap?rut fra?ii de peste Prut: liberi de osmani, uni?i cu valahii īntr-o nou? regie european?, numit? Romīnia. La acea unire a fost alipit? ?i parte a sudului basarabean, nordul fiindu-i orīnduit de slujitorii ?arului.
La 24 de ani, Vasile s-a īnsurat cu Anastasia Grigore. Pricopsit cu 6 deseatine īmp?r?te?ti, ?i altele 4 mo?tenite de la tat?-s?u Gheorghe de Borogani, tān?rul ?i-a ridicat pe Valea L?rgii propria gospod?rie. Primul copil a tinerei familii a fost b?iatul Andrei, n?scut īn 1871. Dup? el au urmat trei fete, dintre care, doar pe cea mai mic?, n?scut? īn 1877 ?i numit? Natalia, a p?strat-o īnregistat? o carte bisericeasc?.

Andrei cre?tea s?n?tos, ar?tos, voinic... cum īi era ?i neamul. Tr?s?turile i se potriveau īn mare parte cu ale tatii. Un zīmbet īn?scut, ce nu-i disp?rea nici īn somn, īl f?cea blajin, atractiv, īmp?cat cu sine ?i toat? lumea. Fete mai mari īl māncau cu ochii, iar cele de sama lui, ?i mai mici, se rumeneau la obraji v?zīndu-l īn preajm?. Mai avea el ?i ceva ascuns, v?zut numai de ai casei, cīnd īnc? nu purta pantalon. Era alunica ereditat? de la tat?-s?u, cīt bobul de maz?re observat? pe buca dreapt?. Femei cu ani, z?rindu-i-o cīnd alerga pe sub mas?, se d?deau aproape, o cercetau ca raritate, f?cāndu-i ?i cruce s? n-o deoache. Dup? cum ?tiau ele, acel semn prevestea extindere de neam. Anastasia, supersti?ioas? ?i māndr? de urma?ul norocos, īl p?zea ca pe ochii din cap.
La 9 ani, Andrei a fost dat la carte. T?man atunci īn sat se deschise ?coala īncep?toare. B?iatul a īnsu?it socotirea, citirea ?i scrisul. P?rin?ii īl īns?rcinau cu lucru īntr-ales, s?-i dea importan?? intelectual?. La acea vreme, ?tiutorii de carte se num?rau pe degete... Om cu ?coal? terminat? mergea pe drum cu fruntea ridicat?. El īn familie ?inea cont de acte, documente, citea legi, ?tiri, anun?uri... tot el le ?i t?lm?cea.

La deschiderea ?colii din Rīpe?ti, sudul Basarabiei, cedat turcilor dou? decenii īn urm?, iar se afla sub flagul ?arului. Dup? r?zboiul din
Crimeia, conflictele imperiale au continuat.
Campania rus?, desf??urat? īn anii 1877-1878 īmpotriva Turciei otomane, s-a īncununat cu victorii. Ca urmare, la īntrunirea de la Berlin, convocat? imediat dup? sfīr?itul acelui scurt r?zboi, puterile europene au recunoscut noile frontiere interstatale, independen?a popoarelor balcanice, inclusiv a regatului Romīn, cīt ?i retrocedarea jude?elor basarabene Imperiului Rus. Din istorica tradi?ie – mai just p?rea, ca īntreaga Basarabie s? treac? sub coroana regal?, epoca dat? fiind bazic? īn formarea na?iunilor, dar ?arii (ca ?i regii) nu prea aveau n?ravul de a ceda cuiva (de bun? voie) capete de p?mīnturi, mai ales cī?tigate īn b?t?lii.
Respectīnd ucazuri de Peterburg, noua administra?ie a anulat tributurile osmane ?i a continuat politica de īmpropriet?rire a Bugeacului, īn baza c?reia ?i Andrei (la 20 de ani īmplini?i) a intrat īn posesia a 6 deseatine de teren arabil.
Fiicele lui Vasile ?i ale Anastasiei s-au m?ritat ?i au plecat cu traiul in sate vecine. C?s?torit cu Eugenia Filip din sat, feciorul a r?mas la casa p?rinteasc?, ca unic b?rbat mo?tenitor a familiei. Mezina Natalia, dat? dup? s?teanul Toader Iustin Bujeni??, a trecut cu traiul la el. P?rin?ii le-au dat zestre, vaci de lapte, oi, purcei... Feciorului i-au f?cut nunt? mare, de i s-a dus vestea peste dealuri.
C?snicia lui Andrei ?i a Eugeniei a durat cī?iva ani, fiind īntrerupt? de subitul deces al ei ?i a copilelor Hristina ?i Anastasia, tustrele atacate de boal? incurabil?.
Tīn?rul v?duv s-a īnchis īn sine... ?i n-a mai vrut s? ?tie de alt? c?s?torie. Anii treceau, triste?a dramei nu-l mai p?r?sea. Tri?ti īi erau ?i p?rin?ii. Care mai mult se īngrijora, era Vasile. El, mai mult ca oricine, voia m?car un urma?. Anastasia ī?i comp?timea feciorul īn t?cere, dar īntr-o zi s-a luat cu vorba ?i a ajuns la delicata situa?ie, cu lacrimi īn ochi spunīndu-i c? tare s-ar fi bucurat m?car de un nepot din partea lui.
La un an de la acea vorb? sufleteasc?, Andrei s-a cununat cu fat? din neamul Lavruc. Tīn?ra, numit? Tecla, era o blond? de statur? mijlocie, frumoas?, cu pielea alb?-alb?, p?rul lung deschis la culoare... blīnd?, nu gr?bit?, m?surat? la cuvīnt, chibzuit? mai mult decīt cerea frageda-i tinere?e. Aparte... acea natur? feminin? era dotat? cu o fertilitate de invidiat. Īn urm?torii ani i-a umplut curtea socrului cu mo?tenitori, dar el a v?zut numai unul. A decedat Vasile la 70 de ani, satisf?cut, īmplinit de via?a-i de plugar tr?it?.
Copiii lui Andrei ?i ai Teclei au fost ?apte: Grigori??, Ghini?a (Eugenia) , Nadea, Vasile, Ion, Dochia ?i Elena. La gurile de hr?nit, Andrei s-a afundat cu totul īn brazd?, nu l?sa dealul decāt noaptea sau pe ploaie.Tecla ?inea casa, masa... ?i soacra-i era īnc? tare.

La īnceputul noului veac, Rusia se afla īn prosperare. Īn avīnt era ?i Basarabia. Īn satele Bugeacului se ridicau plugarii, ferarii... morarii, ī?i cre?teau cefele dughenarii, picau īn uitare c?m?tarii. Īn rodo?ii ani, ?iraguri de caruri ?i c?ru?e cu grīne trase de boi mari ?i tari, cai, catīri īnh?ma?i perechi, ?ineau calea spre scladurile* statului. ?erbii p?mīntului se vedeau aprecia?i ?i onora?i. Pre?ul la cereale era sub strict control, ?mecherii nu aveau loc īn nego?ul cu imperiul. Rubla era rubl?, cuvīntul era cuvīnt, vara-var?, iarna-iarn?, roada-road?, b?rbatul-b?rbat, femeia-femeie… Satele se m?reau, dealurile īn jur, īmp?r?ite vīndute ?i cump?rate, se lucrau toate, str?inii nu mai aveau la ce veni.
Īn acea vreme de pace (?i tihn? prosper?) a avansat ?i Andrei. A f?cut cas? nou?, a mai cump?rat p?mīnt, a mai s?dit vie… Fiind om cu carte, politicos, credincios, cīnt?rit la minte... doi ani la rīnd a ocupat postul de starost? īn sat.
Grigori?? de mic se tr?gea la p?mīnt. Dimine?ile se ridica devreme ?i ie?ea īnaintea tat?lui, s?-i deschid? por?ile cīnd scotea carul. Īn zile cu soare, nimerea ?i el pe deal. Alunga cioroi de pe brazde, alerga īnaintea boilor... apoi ī?i g?sea loc līng? p?rinte, c?lca ap?sat al?turi, tot atingīnd cap?t de mīner a plugului. ”De-a nostru!..” – ī?i spunea Andrei, urm?rind cum īi luceau b?iatului ochii īn proasp?ta negrea??.
B?ie?a?ul, nici acas? nu-?i g?sea locul. Unde puneau cei mari mīna, acolo se b?ga ?i el. Lua toporu, hīrle?u, vaca de funie , s-o duc? la ad?pat, scotea oile din ocol… V?zīndu-l īnfipt la lucru, bunic?-sa Anastasia, odat?, l-a trimis la p?scut bobocii. N-a r?bdat pe marginea gīrlei niciun ceas. S-a īntors acas? sup?rat, a rupt varga buc??ele ?i a aruncat-o h?t, dīnd semnal c? el mai mult cu bobocii nu se duce.”Din aista b?iet a s? ias? b?rbat ca tat-so, ?i ca bunel-so” – s-a prins bunic?-sa, v?zīndu-l īnciudat ?i īnjosit. I-a povestit cazul Teclei. Au rīs amāndou?... cu p?s?ri, pe primogen, nu l-au mai īncurcat.
Auzind istoria, capul familiei s-a pus pe gīnduri. De deal, feciorul īnc? era fraged, de p?scut bobocii se ar?ta prea copt, da de-l ocupat cu ceva trebuia – s? nu piard? de mititel interesul fa?? de gospod?rire. L-a īns?rcinat s? aib? grij? de vi?ei, s? nu le lipseasc? hran?, ap? ?i aten?ie. Asta b?iatului i-a venit pe plac. Ce nu le f?cea?.. Ce nu le d?dea el viet??ilor celea de patru labe?.. – Toat? ziua le c?ra verdea?? proasp?t? din gr?din?, ap? numai de fīntīn?. Īi alinta cu ??rī?e, zah?r, lapte din pivni?? scos pe de ascuns; se c???ra īn vīrfuri de pomi... Nici surorile nu aveau parte de atītea cire?e, cīte īndopau din m?na lui alintatele juvine.

Īntr-o zi, Tecla a adus acasa un nepot al ei: b?ie?el m?runt sl?bu?, cu ni?te ochi mari sc?p?r?tori alergīnd f?r? īncetineal? col?urile podului. R?mas f?r? mam?, copilul a fost luat īn grija m?tu?ii, s? tr?iasc? īmpreun? cu veri ?i veri?oare. Pu?tiul, chemat Vasilic?, nu era ca al?ii de sama lui. Nu st?tea locului o clip?: s?rea, se trīntea la podea, se tupila, se tīra pe brīnci, pe spate, pe o coast?, pe alta... Copiii din familie st?teau numai cu dīnsul, īl apucau de mīini, de picioare... Necazul era c? el nu prea se l?sa atins – īncle?ta barba, strīngea pumnii, striga, se īndīrjea... se ?i b?tea. Unul Grigori?? avea trecere la el. Īl punea dup? ceaf? ?i-l c?ra in toat? ograda, īn gr?din?, in ocol, īl scotea ?i la drum, īl urca ?i-n pod. Odat?, era gata s?-l suie ?i pe cas?... nu-i ajungeau mīini ?? se aga?e de creast?. O s?pt?mīn? īntreag? l-a ar?tat īn mahale, s? vad? ?i ele de care neam avea el.
Vremea īnainta, pentru cine zbura, pentru cine abia se mi?ca, fiind vorba ?i de Grigori??, care nu mai avea rābdare s? creasc? mare. Īn favoarea nesupusei grabe, īn urm?torii ani b?iatul s-a aruncat īn sus tare, a prins la mu?chi, s-a schimbat la mers, la chip ?i la c?t?tur?. S-a f?cut serios la privire, din zīmbetu-i copil?resc n-a r?mas decāt o urm? abia observat? pe fa?a maturizat?. Tat?-s?u prindea la putere, cīnd īl vedea īn?l?at ?i īnc? nu pān? la urm?.
Odat?, dup? ploaie lung? de toamn?, urmat? de zile cu soare, o postat? de p?mīnt (pe toloac?) s-a cerut r?sturnat?. Andrei a īnjugat boii, a ridicat cu fecioru plugul īn car ?i īmpeun? au plecat la arat. Pe deal, cānd s? coboare plugul, pe p?rinte l-a apucat o junghietur? īntr-o coast?, c? nu putea nici r?sufla. S-a l?sat pe vine ?i a stat a?a, dar durerea nu-i trecea. Acela, junghi nu era, trebuia de plecat acas?. Īn loc s? īntoarc? boii, Grigori?? a luat plugul īn bra?e ?i l-a dat jos, dintr-o singur? s?ltare. Taic?-s?u n-a zis nimic, doar s-a suit īn car, s-a īntins pe o parte, s? vad? ce se īntāmpl? mai departe.
B?iatul a desprins oi?tea de la car, cu tot cu boii īnjuga?i, ?i a prins plugul de ea. Apoi a r?suflecat mīnecele, ?i-a f?cut cruce, a scuipat īn palme, le-a l?sat s?-i cad? u?or pe mīnerele plugului ?i a īndemnat ajutorii – cu o ?oapt? cunoscut? numai de el ?i ei. Boii s-au urnit. Plugul greu, ap?sat ?i de greutatea plugarului, s-a īnfipt u?or cu t?i?ul ?i s-a dus adīnc īn p?mīnt. O fā?ie neagr? īngust? a desp?r?it marginea drumului de cīmpul de b?tae. Dupa prima roat? a pornit a doua, apoi a treia, ?i tot a?a… Andrei se uita din car ?i-?i rīdea sub n?ri. Se uitau la Grigore ?i oameni de la drum, īns? el nu vedea pe nimeni. Pe la mijlocul ogorului, plugarul a oprit animalele, a slobozit mīnerele, s-a l?sat pe genunchi, a luat din brazd? ??rīn? puhav? (cīt īi īnc?pu īn palme), a mirosit-o, a strīns-o la piept ?i apoi a aruncat-o īn aer cu toat? puterea. Īngenunchiatul nu era deloc nebun, ci doar un nou serv a hr?nitorului p?mīnt. Era un īnceput de secol, īn care munca pe propriul ogor f?cea omul v?zut, onorat, mīndru de sine ?i de ale sale īnf?ptuiri.
Cu aratul, munca pe deal nu se termina. P?mīntul īntors se cerea ?i boronit, sem?nat, p?zit de buruiene... Numai iarna cu om?tul mare īi d?dea r?gaz plugarului, dar nici atunci nu dormita prea mult la cald. Mereu ī?i g?sea ceva de lucru pe afar?. Ba īndep?rta troiene de pere?ii casei, ba despica lemne de foc, un cap?t de gard dregea, o scīndur? la poart? schimba, ba mur?turi ?i vin din butoaie gusta... Apoi, ?i animalele trebuiau hr?nite, ad?pate, īngrijite, poate ?i ceva r?sf??ate, c? mīncarea īn cas? din pod nu pica, ca mura-n gur? nu c?dea.
Pe cīnd slugarii p?mīntului ī?i c?utau de treburi, in apus au pornit bubuituri. S-a īnceput r?zboiul īntāi mondial, īn care Basarabia lupta de partea ?arului. Valul mobiliz?rii a atins ?i satul. Andrei, la anii lui, nu mai servea ca bun de soldat, iar feciorul mai mare īnc? era b?ie?andru. Carne de tun ?i f?r? ei a fost adunat? destul?. Vagoane de recru?i, īntre care ?i tineri din sat, luau calea asfin?itului. B?rba?i din mahale au r?mas pe cīmpul de b?taie, iar din cei īntorsi rar care a mai ?inum coarnele plugului.
Spre sfīr?itul r?zboiul au pornit alte belele, mai demult mocnind sub izbīnzile imperiale. Se auzea c? la Petrograd solda?ii ?i marinarii au r?sturnat ?arul ?i au luat puterea. Mai tārziu, o alt? mare revolt?, numit? socialist?, ini?iat? cu o tragere de tun īn acela?i Petrograd, a r?sunat peste m?ri ?i oceane, chemīnd lumile s?race la reīmp?r?ire.
De ecourile Aurorei* a fost atins? ?i smerita Basarabie, de?i proletarii nu-i erau atāt de numero?i ca s? r?stoarne mun?i, iar ??ranii de mijloc nu vroiau tr?snete. Neavu?ii ?i golanii murmurau, se ?opteau, ba ?i strigau, tot aruncīnd ochii hulpavi la avu?iile altora.
Bogat īn p?mīnturi roditoare, satul Rīpe?ti totu?i avea s?raci, avea ?i am?rā?i de soart?, nu a?a de mul?i ?i īnr?i?i ca s? se revolte īmpotriva celor avu?i.Cel pu?in a?a se p?rea la īnceput, cānd abia se f?cea sim?it? ar?i?a luptei de clas?. Mo?ierii, num?ra?i pe degete, pu?i pe gānduri aruncau priviri spre apus, de?i nu credeau c? gol?nimea era īn stare s?-i doboare pe cei mari ?i tari. Oamenii gospodari, lucrāndu-?i deseatinele cu propriile putin?e, nu se sim?eau vinova?i sau īndatora?i, dar le convenea mai mult īn?elegerea decīt b?taia.
Rusia sl?bit? de r?zboi, h?r?uit? de proletari ?i armate str?ine, la cīteva luni de revolu?ie ?i-a retras fidelele batalioane īn interior, s? fac? fa?? crescīndelor cofrunt?ri civile. Regiunile-i limitrofe n-au r?mas mult īn voie, īndat? s-au g?sit la ele st?pīni din vecinii mai pondero?i.
Romānia, tīnjind dup? Basarabia īnc? de la na?tere, n-a ratat momentul. Tot atunci for?elei-i militare au trecut Prutul ?i s-au īnt?rit pe malul drept al Nistrului, prin asta īngr?dind o cale a expansiunii bol?evice. Profitīnd de protec?ia regal?, proprietarii latifundiari, capitali?tii īncep?tori, ??ranii īnst?ri?i ?i cei de mijloc iar au prins la curaj.
Deasupra prim?riei s?te?ti s-a schimbat steagul. Trimisul de la jude? a adus cu el teancuri de hīrtii. La adun?rile de pe medean se d?deau citirii noile directive legislative. Cīnd s-a ajuns la impuneri statale, regionale ?i locale, s?tenii (alinta?i de scutirile ?arului) au dat din nas cu frun?ile īncre?ite, dar n-aveau īncotro. Erau gata s? pl?teasc?, numai s? tr?iasc? īn pace. La fel gīndea ?i Andrei, de?i īn noua administrare nu-i pl?ceau multe, aparte de biruri. S-au schimbat banii, pre?urile, pe la scladuri de cerale se īnvārteau tot felul de tipi cu p?l?rii boiere?ti, bastoane ?i ochi lucio?i de care īnainte nu se ?tia. Din fire fiind p?rta? a cunoa?terii, aparte de dict?rile marilor puteri, el avea propriile vederi. Vorbea, scria, citea ?i romāne?te, ?i ruse?te. Studia c?r?i, gazete... īi pl?cea s? discute ve?tile lumii. Īn nop?ile de iarn?, cu un om mintios līng? el, ?i un ulcior de vin pe mas?, ajungea s? r?scoleasc? īntreb?ri serioase, punānd la īndoieli pīn? ?i prescrisa facere a lumii (fiind din neam credincios). Poate din acele considerente, una din ambi?iile lui vitale era s?-?i vad? odraslele īnv??ate nu mai pu?in ca el, ?i pentru asta nu cru?a nimic.

Copiii lui Andrei ?i a Teclei, to?i au stat pe b?ncile ?colii. Cei mai mari nu prea s-au tras la īnv???tur?, īn schimb feciorul Vasile a absolvit seminarul teologic. Bune rezultate au ob?inut ?i Eudochia cu Ilenu?a. Bucuros de carte s-a dovedit a fi ?i veri?orul Vasilic?, la vremea lui de abecedar.
B?iatul cela era nespus de ager ?i dezghe?at, cu ochii str?pungea nu numai tabla de scris din fa?a clasei, dar ?i zidirea pe care acea tabl? atīrna. La lec?ii, la orice sunet de peste perete, Vasilic?, ascu?ind o singur? ureche, prindea glasuri ?i semnale neauzite de nimeni īn clas?. La memorie nu era al?ul ca el īn toat? ?coala. Tabla mul?irii o ?tia pe de rost, cīnd b?ie?i de sama lui īnc? nu pricepeau cīt faceau īmpreunate degetele de la mīini ?i picioare. Īnv???torul, cam trecut cu anii, mereu se adresa la el, s?-i aminteasc? unde-i erau ochelarii, unde l?sase ar?t?torul...
La o lun? de īnv???tur?, Vasilic? pleca la ?coal? pe un drum ?i se īntorcea pe altul, f?r? s? ?tie cineva – din care parte s? fie a?teptat. Tot ?inīnd marginea rīpii, ari?tantu*, c? alt cuvīnt nu i se potrivea, reviza gr?dinile din cale, de-a lungu ?i de-a curmezi?u. Aci un m?r, o pearj? neagr?, colo o pr?sad?, o poam? alb?... acas? se īntorcea mai s?tul decīt pleca. Fructe n-avea el īn livad? la mo?-so Andrii?.. Pricina hoin?riei mereu se reg?sea īn pl?cerile lui neordinare, ne?tiute nici m?car de Grigori??, care-i era mai marele. De fapt, micul delict era nimica toat?, altul a fost motivul de nelini?te a m?tu?ii Tecla.
De la o hab? de timp, nepotul venea acas? cu buzunare pline de fleacuri g?site pe drum. V?zīndu-l īmp?r?ind la veri ?i veri?oare chi?ibu?uri aduse, la īnceput femeia se bucura, c? era bun la suflet ?i tr?gea la gospod?rie. Pe urm? s-a prins ea, c? nu puteau fi g?site atītea juc?rii a?a des, chiar de erau ni?te nimicuri. Īn afar? de asta, s-au suflat vorbe īn sat – cum c? nepo?elul ei avea clei la mīn?, c? pe unde trecea, neap?rat ?parlea ceva. B?rbatul, auzind asta, s-a sup?rat r?u, dar nu s-a īncumetat s? ia varga. B?iatul nu era al lui, chiar dac?-l cre?tea ca pe fecior. Īn schimb, l-a oc?rāt a?a de tare, c? bietul infractor, de ru?ine ce-i era, nu i s-a uitat īn ochi o s?pt?mīn?.
Norocul lui Vasilic? s-a terminat, dar mai bine īi pierea n?ravul. Pe Grigori?? apuc?turile ho?e?ti nu-l īncīntau deloc. O dat?, a dat el de un loc a v?rului, plin cu lucruri ?terpelite. I-a tras un toc de b?taie, c? l?cr?mau ?i nuielele de la pīrlaz, dar tot degeaba...
Cānd haiducelul mai crescu, porni la p?scut oi?e cu v?rul Ionel. Cum numai s-apropia el cu turma de una str?in?, dou?-trei mioare singurele treceau de partea lui. Animalele ”r?t?cite” nu serveau la nimic, c? seara venea st?pīnul c?scat de le lua acas?, dar nu asta conta. Important era farmecul manevrei, pl?cerea ciob?na?ului de a se sim?i tare īn ilicita-i m?iestrie.
Dup? schimbarea puterii īn Basarabia au trecut ani. Andrei cu Tecla ?i Anastasia s-au v?zut cu o cas? de b?ie?i ?i fete mari. Grigori?? s-a f?cut un tot-b?rbat – nalt, vīnos, puternic ?i vīnjos. Avea fa?a lung?, surāzānd?, nasul mare sub?ire gārbovit, barba lat? alungita cu curaj īnainte; gene negre, sprīncene negre, p?rul īn cap negru lucios; ochi negri (ba veseli, ba serio?i), p?trunz?tori, du?i īn?untru sub arcada īnalt? a frun?ii... Restul nu mai conta, era deajuns ?i de r?mas, ca bunic?-sa Anastasia s? vad? īn el chipul r?posatului b?rbat.

S-a īnsurat Grigori?? ?u fat? de pe Valea L?rgii, din oameni avu?i, chibzui?i... Aleasa Lucheria provenea din neam de str?ini īnst?ri?i, pe timpurile fanario?ilor stabili?i īn vechea Moldov?. Īnc? demult, cineva din urma?ii lor trecuse Prutul ?i se oprise cu traiul īn sudul Basarabiei, amestecāndu-se printre al?i veni?i.
Tat?l ei (Simion Androni) era lemnar, ferar... ?i inventator, la culme pasionat de construc?ii civile. Anume el, ?i nu altul, dirijase ridicarea podului F?lciu – lucrare de mare r?spundere inovatoare īn acei ani. Mama Lucheriei era din familia Starciuc, provenit? din slavoni veni?i, asimilat? ?i amestecat? cu alte na?ii. .
Tinerii s-au bucurat de nunt? mare, bogat?... Trei zile a cīntat muzica īn ograd? la Andrii Donaluki.
Fl?c?i robu?ti, voio?i, hazlii...
din strāns īncin?i cu brāuri purpurii,
drep?i, capul sus, īntin?i ca struna,
flori la urechi ?i pene-n p?l?rii,
to?i īn c?m??i de in, una ca una,
to?i īnc?l?a?i īn cizme lustruite,
plugari ereditari... ?i nu mai snt cuvinte
īn curte a?teptau, maie?trii s? le cīnte,
dup? īntristata scripc? – o polc? mai ferbinte.
Erau ?i māndre fete mari, stānd la taifas gr?mad?,
purtānd m?rgele ?i cercei, de la bunici din lad?,
tragānd spre fii de gospodari, pe ascuns cāte-o ochead?,
sperānd īn mintea cu erori c? nimeni n-o s? vad?
unde opri privirea lor, s? nu provoace sfad?
īn toiul cāntului de dor, ce se sfār?i de-o dat?.
Muzica īncet? doar cāt s-ar spune o ?oapt?,
cāt mīndrul dirijor ar bea un vas de ap?.
Cānd dup? poart? se v?zu un delegat c?lare
trompeta r?sun? cu glas de s?rb?toare,
iar dup? ea – ?i alte voci instrumentale,
la joc tot ?tr?gānd cu note īmbietoare
sfiosul tineret la īnceput de a nun?ii cale.
Curajul, īn mul?ime ap?rut din īntāmplare,
a īmpins s? fac? roata holteii din mahale,
iar dup? ei – ?i al?ii, veni?i din dep?rtare,
intrānd cu tot cu fete īn cercul tot mai mare.
?ināndu-se de māini f?r-de sc?pare,
feciori, fecioare īnvārteau f?r? incetare
hore gr?bite, sārbe repezite ?i b?tute rare,
de se f?rma, gemānd, p?mīntul sub picioare.
Vorncii īnnegri?i de soare, umerii s?ltānd
cu panglici puse-n cruce pe spinare,
cu ochi aprin?i, cu fruntea īn sudoare,
tot ?uierānd, strigānd ?i chiuind,
b?teau ciubot? īn ciubot? cu īnfocare,
din a lui gānd trezind scripcarul la cāntare.
Apoi, cānd l?utarii r?suflau cu u?urare,
Vornicii puneau māna pe ulcioare
?i s-apucau s? toarne īn pahare
vinul rubiniu, vioi ?i tare,
proasp?t scos din beciul socrului cel mare.
Iar gospodinele, cu capul īn basmale,
brodate-n floare care mai de care,
la brāu cu ?or?uri albe, cu petale,
c?rau t?v?li*, ceaune cu māncare,
umpleau cuptoare cu c?rtoafe ?i sarmale...

La nunt? s-a adunat atāta lume, c? mai s? nu īncap? toat? la masa mare. Aparte de neamuri ?i l?tura?i din sat, au venit rude apropiate din sate īnvecinate, ?i altele, mai īndep?rtate: Mo?i, m?tu?e, veri drep?i, veri?oare a mirelui, ?i de a miresei. Gr?dina era plin? cu cai, cat?ri, ?arete...


Ghini?a, fiica mai mare a lui Andrei ?i a Teclei, s-a m?ritat cu Toader Cabac din T?t?r??eni – sat mic, situat la dou? dealuri de ba?tin?. Īntr-o sāmb?t? de toamn? a venit dup? ea mirele cu c?ru?e ?i o ceat? de vornicei c?lare. Iar a r?sunat muzica īn ograd?. S-a jucat zestrea. Fl?c?i chiuitori, s?rind cu ritm īn vārful cizmelor, s?ltau īn māini covoare, perne, l?icere ?i iorgane; farfurii, c?ld?ri, ceaune, oale ?i ulcioare...
Apoi oamenii s-au a?ezat la mese. Dup? ce rudele ?i s?tenii ?i-au luat r?mas bun de la mireas?, un ?irag de c?ru?e a pornit la drum cu inventarul tinerilor, cu ra?e vii, gā?te cu gānsac le?esc, cuco?i, g?ini, purcei...
Alte c?ru?e duceau socrii mici cu apropia?ii lor, a?tepta?i la nunta mare īn satul mirelui. Īn coada cortegiului nup?ial p??ea u?urel ?i Vasilic? Zvārleanu, mānānd cu grij? un cārdule? de cārlane donate. Al?turi c?lca ap?sat v?ru-s?u Ionel, frate a miresei, cu r?bdare tr?gānd dup? el o vi?ic? īn??rcat?, noii familii de socrul mic juruit?.

Nadea (a doua fat?) a fost dat? dup? Mih?lu?? Rusu de la Fl?mīnda, o mahal? vestit? de la Gote?ti – sat mare ?i ar?tos,īnvecinat cu ale Prutului stufoase maluri.
Apoi Ionel s-a īnsurat cu o drag? Ilenu?? de Iepureni, iar Vasile – cu o frumoas? rusoaic? de Cociulia.



Anii treizeci decurgeau īn lini?te. Andrei nu se mai ?inea de plug ca īnainte, treb?luia mai mult pe lāng? gospod?rie. La s?rb?tori īl īmpresurau nepo?ii de departe, ?i de aproape.
Grigori?? cu Lucheria aveau o fat? ?i doi b?ie?i. Trecuser? de pe Valea L?rgii īntr-o cas? de lāng? Rusca, situat? mai aproape de Toloac? – dealul dinspre asfin?it a satului, pe care ī?i aveau ogoarele. La vremea ceia, familia avea 40 deseatine de p?mānt negru, ima?uri, bucat? mare de p?dure, dou? case cu gospod?rii ?i fer?rie cu dughean?.
Anastasia, īmpānzit? de ani, nu mai avea puterea de alt? dat?, dar era s?n?toas? ?i īn toat? mintea. Ziua ie?ea afar?, d?dea o roat? īn jurul gospod?riei, se mai uita la p?s?ri, la animale, mai zmulgea o buruian? din gr?din?, apoi ī?i g?sea loc la soare ?i se uita dup? str?nepo?i. ?inea tare la Finica, fata Lucheriei, īi ?i s?m?na. Serile de iarn?, cānd se īndemnau femeile ?i fetele mari la tors l?na, Anastasia povestea istorii curioase de pe vremuri. Finica era ochi ?i urechi, mai ?i īntreba... La 6 ani ai ei vroia s? ?tie de neamuri mai mult ca maturii.
A plecat b?trāna la 91 de ani, f?r? chinuri, stānd la pat doar cāteva zile, ajungānd s?-i ?in? str?nepoata lumānarea.
Cu anii, Andrei tot mai rar se ar?ta pe deal, dar ima?urile īnc? le colinda, coasa īnc? o mai īnvārtea, p?durea īnc? o mai controla. El aduna fāne?e, el se ocupa de lemne, el ?inea ?i gospod?ria, c? Grigori?? era omul p?māntului.
Nepo?ii, cum prindeau la picioare, īn cas? nu mai st?teau. Alergau ograda ?i gr?dina cāt era ziulica de mare, ?ināndu-se dup? Finica, care avea mai multe apuc?turi de c?pri?? decāt de feti??. Se b?gau la animale, tr?geau de coad?, de uger ... ca apoi s? ias? printre copite cu genunchii īn balig?. Se c???rau īn pomi, alunecau pe crengi, c?deau jos, iar se suiau. S?reau to?i boroscaii de pe marginea rāpii, se d?deau de-a berbeleacu, pān?-n cap plini de scai, curnu?i, tot felu de ghimpuri, buruieni... Māncau toate verz?turile... apoi se ascundeau dup? tufari, cu pantalonii īn vine. Se hārjoneau toat? ziua, se b?teau cu mahalagii, ?i īntre ei, dar nimeni nu auzea un scāncet, o jalob?. Buneii cu bunicile le spuneau pove?ti, le cump?rau covrigi, bomboane pe la s?rb?tori, iar la sfāntu Vasile (dac? nepo?ii īi urau, īi s?m?nau) le d?deau ?i bani. Mama-i sp?la, īi hr?nea... m?tu?ile-i īnv??au a num?ra, a socoti, le povesteau de-a istorii...
Grigori?? era cu dealul. Pleca cānd se lumina, se īntorcea cānd se īnnopta. De se īntāmpla s? vin? acas? mai devreme, ?i se ar?ta el īn duhuri bune, intra īn mintea copiilor. Īi lua īn māini, īi urca dup? cap, īi arunca īn sus, īi prindea, fugea de ei, zād?rāndu-i s? alerge din urma. Cāt de lung era, se c???ra cu ei īn vārful copacilor, se suia pe scārta de pae... Iernile se afunda cu dān?ii īn troiene, le īnvārtea babe de om?t, le f?cea cu tapaligele lui pārtii īn toat? gr?dina... Ei se opinteau din toate puterile ?i se cr?c?nau cāt nu-i ?ineau pantalonii, numai s- ajung? s?-i calce pe urme...
Dac? ceva cu munca mergea nu cum trebuia, umbla Grigori?? posac toat? ziua. Fereasc? Domnu, s?-l mai fi n?p?dit cineva cu alte belele... Atunci, nici copiii nu se apropiau de dānsul, īn afar? de draga-i Finicu??, care ?tia s?-l miluiasc?, s?-l asculte, s?-i vorbeasc?... s?-l ?i ogoiasc?.

valeriu danalachi (cantemirdva) | Scriitori Romāni

motto:

Despre noi

Ne puteži contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu gražie de etp.ro