Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Liliana

de Daniela Luminita Teleoaca

[ce zi e mâine? / mâine e duminic?! / te întrebi tu / tot tu î?i r?spunzi / ?i timpul se face domestic / î?i înghesuie trupul s? încap?: z â m b e ? t i]


Ajunge târziu de la Kaufland. Cu bra?ele înc?rcate, mai s? o doboare. Nu se plânge ea vreodat?! Î?i p?streaz? nealterat zâmbetul, chipul, pofta de via??, rostul. Nicio bucurie mai mare decât aceea de a sim?i scâr?âitul por?ii sub atingerea zdrav?n? a mâinii ei de femeie de la ?ar? în capital? sosit?. De a ?ti, de a avea certitudinea c? din lumina ei personal? î?i hr?ne?te copiii, readuce în fire smochinul ce la r?stimpuri d? s? piar?, cele 2-3 vr?bii aciuate în m?rul de lâng? cas?. Intr?! ?i fie începe o ploaie repede, fie se coc nucile... De dup? ne?tiute por?i pândesc vecinii: De unde-o fi având fata asta (?i... „fata asta” tocmai ce-mplinise 50!) atâta for??, de unde s?-i ?â?neasc? atâta via??? – chicoteau ?ia mai cu iubire, mai cu pizm?... Î?i d? ?i ea mai într-o parte o ?uvi??... mai galben? mai argintat?, de-i vede cerul chipul de dâre vajnice br?zdat, felul acela misterios în care, printre ruine, î?i face loc for?a de a o lua iar ?i iar de la cap?t. Azi e rândul pr?jiturii cu vi?ine ?i fri?c? mult?-mult?! O s? pun? f?in? din aia luat? de la ?ar?... ?i lapte de la mama de-acas?. În curtea ei citadin? din margine de Bucure?ti face ea cum face ?i mereu g?se?te câte-un loc?or s? g?zduiasc? b?t?tura copil?riei de odinioar?... Dac? e sentimental??! Îîîî..., n-ar zice. N-a uitat, desigur, gustul s?rat al ?uvoaielor ce-i s?paser? o vreme – cine ?tie dac? nu pentru totdeauna?! – ?an?uri adânci în inim?. Dar Liliana zâmbe?te odat? cu tuf?nicile pa?nice ale toamnei a?a de firesc ivit? dintr-o coast? mai ruginie, mai în?eleapt? a verii... În aceast? continuitate, degetele ei p?tr??oase peste r?ni presar? vanilie cu lev?n?ic?, u?oare ca fulgii se fac. Ca-ntr-un descântec trec durerile, multele semne de întrebare...



... pe el îl iubise: a?a cum iube?te o fat? de la ?ar?, cu nu prea multe clase. Cu gust de pâine pe vatr? îl iubise ?i tres?riri de t?lpi descul?e pierzându-se-n uli??. Cu dezacorduri ?i regionalisme... repede amortizate. În seri cu miros de gaz ?i felinare ce?oase, când iarna vine vine ?i tu alergi la vite s? le pui uscat fânul, mâna ca o mângâiere, s? le alungi frica... În dimine?i mult prea devreme, când sufletu-?i trece-n privighetoare ?i tu ?tii, fat? tân?r? ce e?ti, f?r? s? te vezi în vreo oglind?: n-ai cum s? fii altfel decât frumoas?... frumoas?...

...poate ?i el te va fi iubit... m?car atunci la început...

Cu timpul o preferase pe alta.

Nu i-ai a?inut calea: l-ai l?sat s? plece, chit c? junghiul ?i se-nst?pânise-n piept, nu-?i mai da drumul. Nu te-ai priceput s?-i strigi tr?darea.? Sau n-ai vrut?!


Liliana!... Lili... Ana! Într-un fel în 2 rupt?, ?i mam? ?i tat? te-ai f?cut!

Dar azi e rândul tortului cu smochine ?i-?i pui tu o floare din acelea de dup? ureche...: inima-?i „bate... adânc în p?mânt.. undeva...”. Cineva te imortalizeaz?. Pesemne un autor înr?it s? fac? dreptate, s? spuie lumii, s? nu tac?... s? nu tac?! Martorul ?la despre care... cine nu va t?cea la o adic??!


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro