proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Am doar doisprezece ani, dar bunicul, cu care locuiesc de când a murit bunica, m? ia cu el peste tot, la lucrul câmpului, la p?dure dup? lemne ori la f?cutul ?i c?ratul fânului cu carul ?i cei doi bivoli de care nu se desparte decât noaptea în cele câteva ore de somn. Nu m? omoar? cu munca, fac ?i eu doar ce pot, dar el zice c? vrea s? m? obi?nuiasc? cu greut??ile vie?ii, iar mie îmi place la nebunie orice ie?ire cu carul ?i cei doi bivoli pe care-i ador.
Azi mergem în Poieni?? dup? un car de fân. Drumul e mai lung ?i ne gr?bim s? nu ne prind? noaptea la întoarcerea spre sat, s? putem coborî pe lumin? prin defileul stâncos de pe Valea Neagr?. Înc?rc?m carul în grab?, bunicul, mânuind cu mult? pricepere furca cea lung?, mi-arunc? în car palele de fân pe care eu încerc, dup? puterile mele ?i îndrum?rile bunicului, s? le a?ez cât mai bine în car, s? distribui greutatea cât mai uniform, s? nu cumva s? se r?stoarne carul pe drumul cu oga?e adânci, praguri stâncoase ?i ponoare abrupte.
Soarele se apropie de linia orizontului când pornim ?i noi la vale cu carul înc?rcat ?i bine legat în funii, bunicul în fa?a bivolilor îndemnându-i la drum, pe fiecare dup? numele lui, eu în vârful carului, contemplând panorama v?ii Some?ului sc?ldat? în lumina de aur a amurgului, pân? departe spre Beclean ?i Dej unde coloana de fum a combinatului se înal?? spre cerul tivit cu nori sângerii.
Trecem pe lâng? b?trânul p?r p?dure? ce str?juie?te drumul pustiu ca un reper vizibil de departe, privesc trunchiul gros ?i coroana întunecoas?, moment în care observ o veveri?? juc?u?? s?ltând în sus ?i-n jos pe trunchiul scorburos.
- Uite, bunicule, o veveri??! strig eu vesel din vârful carului.
Bunicul se întoarce ?i opre?te bivolii.
- Hooo! Unde-i veveri?a, nepoate?
- Ia, uite, colo, pe tulpina p?rului, lâng? scorbura aia mic? de sub crengi.
În clipa asta înc? nu am habar c? voi regreta câte zile voi avea faptul c? i-am ar?tat bunicului veveri?a ?i n-am putut s?-mi ?in gura ?i s? m? bucur doar eu de priveli?tea ei ginga??.
- Hai înaintea bivolilor ?i ?ine-i s? nu porneasc? pân? când prind eu veveri?a aia!
Bunicul îmi d? biciu?ca în mân?, în vreme ce eu tremur din toate încheieturile la gândul c? bunicul va prinde mica vietate ?i cine ?tie ce-i va face.
Se chinuie îns? în zadar s-o prind?, din câteva salturi sprin?ara veveri?? reu?e?te s? se refugieze în mica scorbur? din trunchiul copacului. Bunicul bag? mâna dup? ea dar ?i-o retrage iute, înjurând ?i mai avan pentru c?, speriat?, mica vietate l-a mu?cat de deget. Tot mai nervos bunicul se întoarce la car, desface o sârm? mai groas? din care face la repezeal? un fel de cârlig. Înfige furios cârligul în gaur? ?i-l r?suce?te cu putere dup? care scoate mica veveri?? cu pielea sfâ?iat? ?i plin? de sânge, ag??at? în cârlig ?i zb?tându-se asemeni unui pe?te.
- Te rog, las? veveri?a în pace, bunicule! strig eu tremurând ?i scuturându-m? de plâns, cu lacrimile ?iroind de nu mai v?d bine în jur. Las-o în treaba ei! Ce nevoie avem noi de ea?
Dar bunicul zâmbe?te bucuros c? a reu?it s? înha?e mica prad?.
- Nu-i lu?m decât coada! îmi strig? el, satisf?cut de victorie. S? ?i-o pun la p?l?ria cea nou?. Ce mândru fecior o s? fii tu, cu coad? de veveri?? la p?l?rie, nu oricine are a?a ceva!
Bunicul tocmai îmi cump?rase joia trecut? din târg de la N?s?ud o p?l?rie nou? de care sunt foarte mândru. Dar de coada de veveri?? m-a? lipsi bucuros, n-am nevoie de un asemenea trofeu sângeros la p?l?ria mea.
- Nu-mi trebuie, bunicule, nu vreau s?-i t?iem coada veveri?ei, las-o s? tr?iasc?! strig eu disperat.
Dar în zadar. Bunicul apuc? veveri?a de picioarele de dinapoi ?i o izbe?te de câteva ori cu putere de trunchiul copacului de-i ?â?ne?te bietei fiin?e sângele pe nas, pe ochi ?i pe urechi. Eu simt c? le?in ?i nu lipse?te mult s? cad lat în fa?a vitelor.
Bunicul se întoarce la car cu trofeul în mân?, apuc? toporul din leg?tura lui ?i taie scurt coada veveri?ei pe care mi-o a?az? apoi frumos dup? panglica p?l?riei.
- Ei, ia s? v?d cum î?i ?ade! îmi zice el, potrivindu-mi p?l?ria pe cap. Frumos, frumos de tot! Falnic fl?c?u! Suie-te la loc în car ?i s?-i d?m bice, c? ne prinde noaptea pe drum.
Dar nu mai v?d bine de lacrimi ?i nu m? mai încânt? priveli?tea de dinainte, apusul sângeriu m? însp?imânt? ca dup? o crim?.

În noaptea aceea n-am reu?it s? adorm decât cu mare greutate ?i am visat doar sânge ?i animale decapitate ?i sfârtecate de oameni cu mânecile suflecate, râzând sardonic.
M-am trezit foarte târziu ?i parc? bolnav, spre nedumerirea ?i nelini?tea bunicului meu, care a vrut chiar s? trimit? vorb? dup? doctor. Dar l-am oprit hot?rât:
- N-am nimic, bunicule, doar c? am dormit foarte prost ?i nu m-am odihnit cum trebuie.
- Bine, azi nu te iau cu mine la câmp la bostani, po?i s? stai s? te odihne?ti ori s? mergi cu b?ie?ii la fotbal în curtea ?colii.
Abia a?tept s? ias? cu carul din curte ?i o tai aproape în fug? pe drumul ce urc? piepti? spre Poieni??, s? ajung la p?rul singuratic ?i s? reg?sesc mica veveri??. Sper din tot sufletul s? mai fie acolo, s? n-o fi mâncat ceva pe timpul nop?ii.
O g?sesc la marginea drumului, în praf, ?eap?n?, chircit? de spasmele mor?ii ?i plin? de sânge închegat. Sap la repezeal? o mic? groap? ?i o a?ez cu grij?, a?ezând lâng? ea ?i coada pe care mi-o scot de la p?l?rie. O acop?r bine cu pietre, s? n-o poat? dezgropa vreun r?pitor ?i pornesc cu ochii în lacrimi spre cas?.
Ajung pe înserat, iar bunicul, panicat, m? ia la rost:
- Unde ai fost pân? la ora asta?
- La fotbal cu b?ie?ii în curtea ?colii.
Se uit? la p?l?ria mea ?i se încrunt?:
- Dar coada de veveri?? unde-i?
M? prefac nedumerit:
- Cred c? mi-a furat-o vreunul dintre b?ie?i. Am l?sat p?l?ria pe gardul ?colii ?i când meciul s-a terminat, am v?zut c? nu mai e coada de veveri??...
Bunicul pufne?te furios:
- Am s?-i urm?resc eu pe b?ie?ii din sat. S? fereasc? bunul Dumnezeu s? v?d eu coada de veveri?? la vreunul dintre ei!
Dar bine-n?eles c? bunicul n-a mai v?zut niciodat? coada de veveri??.