Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de Daniela Luminita Teleoaca
Când am înv??at s?-l fac pe G eram la bunici, în cealalt? parte a satului, ca-ntr-o alt? parte a vremii... Venea toamna ?i, atât de albe, gâ?tele înc? se încumetau s? dea cu ciocul în mugurii nev?zu?i ai ierbii. Mi se f?cuse o poft?! Parc? nici nu m? mai deranja g?râitul lor. Nici urm? din filmul în care o feti?? nu mai ajungea la gr?dini??, însp?imântat? fiind de cârdul interminabil ca din p?mânt r?s?rit s? acosteze ?osele, lumea toat?. La spatele casei, un adev?rat spectacol. Jucat cu u?ile închise. Revelându-mi-se mie pe de-a-ntregul! Ulmi î?i purtau unduiri înalte. S?lcii î?i aduceau obolul, cât s? estetizeze o cr?p?tur?-dou? pe fruntea obidit?. Îngust? la prima vedere, uli?a î?i desf?cea fâ?ie cu fâ?ie bandajul. Devenea. Drumul pe care sufletul putea în sfâr?it s? se sloboade: pe-acolo aveam s? trec în sandale ro?ii cu talp? ortopedic?, primele mele înc?l??ri de feti?? f?cându-se domni?oar?... Atunci când i-am substituit dezastrului fericirea asta de-o clip? atât de caraghioas?, de nelalocul ei în ochii altora
La D se stinsese o lamp?... La P cineva se tot îneca...
Ioane, mâine mergem la moar?! se strigase frenetic trezirea
... când am înv??at s?-l fac pe G una dintre literele mele preferate bunica scria cu stânga... Ne l?sa bile?ele la strea?ina casei. ?i Cheia aia ruginit?, aproape fermecat?! Ce mai fericire! Ce mai semn! ?i cât? lips? adulmecam cu sim?urile-mi de copil ce fatalmente avea s? se fac? mare...
Pân? una-alta, fânea?a î?i a?eza subtil trupul str?veziu, trup de ploaie ?i de bra?e trudind s? aduc? pu?in? ve?nicie aici pe acoperi?ul nev?zut al b?t?turii noastre pitice
motto: Nihil sine Deo!
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro