proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

În primul rând, nu ?tiu cum sun? textul invocat în "poemul cu Tarkovsky". Ar fi fost suficient? o secven?? liric? din el, ca motto (moto).

Nu sunt de aceea?i p?rere, cu tine, Leonard Ancu?a. Nu-l lin??m aici cu to?ii pe Ionu? Caragea. Spui c? dac? ai fi tu editor, l-ai elimina imediat de pe site. Tu auzi ce spui? Nu ?i-ar p?rea deloc r?u dac? ?i pe mine pe urm? ai putea s? m? elimini, dac? a? protesta vehement, precum ?i pe al?ii? În primul rând, nu se face s? te declari atât de nelini?tit, s? începi receptarea public? a propriului t?u "poem cu Tarkovsky" prin alt? discu?ie decât cea despre text, ?i anume continuând ?i pe pagina ta de crea?ie artistic? tot conflictul din 2018 Ionu? Caragea - Medeea Iancu, având reverbera?ii peste un cincinal. Oare ce leg?tur? ar fi între con?inutul de idei al "poemului cu Tarkovsky" ?i petarda aceasta, veche, ce ne miroase abia acum tare în n?ri? Eu nu cred c? ar exista vreo leg?tur?. Sau este? Pân? în aceast? var? a anului 2023 nici nu aflasem de incident. Na?pa incident din cauza Medeei Iancu. N-o v?d deloc drept victim? în acel an, ci numai ca tartor pus pân? la urm? pe labe, ca un Sfinx... feminist, chiar de... Klaus Verner Iohannis, motanul mut fantastic. Nici acum nu m? intereseaz? deloc problema Medeei Iancu cu justi?ia român?. Nu facem critic? gherist? pe site. A generat doamna feminismului radical antipoetic o insult? public? la adresa tuturor litera?ilor ?i iubitorilor de poezie veche ?i contemporan? româneasc?, chiar ?i a propriei sale crea?ii artistice dou?miiste ?i a tras consecin?ele pentru c? s-a crezut o revoltat? prea autenticist?, o lupt?toare pân? în pânzele albe extraestetice, p??ind-o ca o militant? hippy de la ni?te organe în drept s? intervin?.

Eu vreau lini?te, s? analizez pe "Agonia" texte noi, ale colegelor ?i colegilor care mai scriu fain ?i ast?zi. Nu m? intereseaz? n?luci ale trecutului, absurde r?fuieli între dou?mii?ti. Eu sunt un critic literar al dou?miismului poetic prin ni?te recenzii despre scriitorii s?i, ap?rute mai ales în "Ex Ponto" ?i "Tomis" cu vreo cinsprezece ani în urm?. ?i nu doar atât m-a interesat ?i m? mai intereseaz? fenomenul în întregime, pe care l-a creat ?i poeta ?i teoreticianul feminismului liric radical Medeea Iancu. Disputa dintre ea ?i Ionu? Caragea a fost una mai întâi teoretic?. Unii nu v?d p?durea de copaci. Feminismului ?i postmodernismului li se cuvine întotdeauna o includere primar? acolo unde au ap?rut ca direc?ii culturale mondiale, acolo unde pân? ast?zi le-ar fi mereu locurile cuvenite, în domeniul filosofiei ?i ?tiin?elor sociale, mai pu?in în literatura român?, european? sau de pe alte continente. Aceasta era p?rerea marelui meu Profesor, semioticianului, poetului, prozatorului, criticului literar ?i traduc?torului în italian? a operei eminesciene Marin Mincu. El a avertizat-o în repetate rânduri pe Medeea Iancu s? nu mearg? pân? în pânzele albe, extraliterare, cu feminismul s?u radical, de la cenaclul bucure?tean "Euridice". Dup? moartea la 65 de ani a maestrului criticii romane?ti, MM, la începutul lui decembrie 2009, Medeea Iancu s-a sim?it liber?, apt? s? duc? mai departe lupta sa pretins? hard dou?miist?, nu doar literar?, ci ?i ideologic? feminist?, pân? la un absurd dovedit prin recitarea public? a manifestului s?u la concursul literar "Mihai Eminescu" din Boto?ani, poate din frustrare c? nu câ?tigase ea concursul. ?i reprezenta ?i editura Cartea Româneasc?, care a fost condus? pân? în 1980 de Marin Preda ?i poetul Ion Caraion, un bastion cultural, un brand editorial, unde îi ap?ruser? poeme.

Ionu? Caragea a reu?it s? pun? început bun regret?rii Medeii Iancu pentru gestul s?vâr?it de ea. El, ca bihorean, tr?itor în Oradea Mare a "Familiei" în care a debutat Mihai Eminescu (poate c? redac?ia revistei în 1866 era-n Buda, momentan, dar a func?ionat ?i la Oradea, permanent, fiind o mare revist? literar? de atunci pân? în prezent) a sesizat ca simplu anonim (nevrând s? se mândreasc? apoi deloc cu acest act al dezv?luirii comise de el totu?i, în numele colectiv al scriitorilor, cititorilor români) un for preziden?ial, un organ administrativ, iar acesta a decis dup? o deliberare ca Poli?ia Român? s? intervin? cumva, în fenomenul de poluare fonic? a muzicalit??ii poeziei lui Mihai Eminescu ?i a oric?rui tip nou de lirism românesc str?puns cu dib?cie de baioneta pus? fictiv între picioare de Medeea Iancu. Institu?ia preziden?ial? ar fi putut, dac? ar fi vrut, s-o decoreze ?i s-o invite la dineu pe protestatara Medeea Iancu, s? afle de la ea personal care sunt problemele spinoase cu care se confrunt? femeile persecutate, în spe?? poetele din România (de exemplu ce fac doi poe?i din USR, Gabriel Gherb?lu?? din Gala?i cu vocile poetelor exploatate de el, preluate în volumele sale de versuri, precum ?i George Terziu, un p?c?lici mincinos, la fel de pervers plagiator, ce nu-?i pl?te?te angaja?ii ?i angajatele, colaboratorii benevoli ai editurii Inspirescu, sco?ând sub numele s?u textele critice ale altora (dup? cum mi s-a întâmplat chiar mie, s? fiu fentat de el, s?-mi uite colaborarea dezinteresat? material, pentru prefe?e sau postfe?e la c?r?i ?i antologii, semnate de el).

Eu unul consider c? de fapt ea îns??i, Medeea Iancu ?i-a pus paie în cap ca poet?, ?i-a ars valiza, s-a str?puns ca eu liric românesc cu propriile baionete, pumnale, manifeste nelirice.

Ea, protestatara feminist? ce s-a crezut mai tare decât Poezia român(easc)? dintotdeauna, a vrut ca un nou Lucifer, nu ca Luceaf?r feminin, s-o încalece la rodeo, s-o f...? ?i s? ne f...? pe to?i adoratorii s?i; ca justi?iar? în numele feminismului radical, poeta Medeea Iancu era atunci, în 2018, gata-gata s? sesizeze administra?ia de pe dealul Cotroceni, s? primeasc? ?i un r?spuns pentru marea sa îndr?zneal?. Ea se credea o Margareta c?lare pe Woland sau pe necuratul liric românesc contemporan.

Dac? nu era Ionu? Caragea cel cu jalba, o f?ceau al?ii, chiar boto??nenii, ori oamenii leza?i regional sau na?ional din Ia?i, Neam?, Bucure?ti, Alba-Iulia, Blaj, Constan?a pentru c? le ataca brandul lor. În mod sardonic viola spiritul romantic european, mondial ?i creativitatea eminescian?. Îl leza în memoria sa pe Mihai Eminescu, cel mai iubit dintre p?mântenii acestui stat, trec?tor prin aceste cet??i, stând prin unele case, ajunse ?i în ruin?.

Scuze, nu în?eleg în acest poem, al t?u, Leonard Ancu?a, cine anume poate ajunge în postura de a sim?i în interiorul "cuvântului" debitat în trans? "ecoul lui în tine", "înl?untrul pielii pân? în?elegi c? e?ti o ceap? imens?". Acest "tu" fictiv, c?ruia i se adreseaz? eul liric este orice atent cititor al operei tale, Leonard Ancu?a? Este Arseni Tarkovsky, din titlul poemului t?u? Sunt oare chiar eu, cu baioneta flerului meu înc? necopt prea mic? fa?? de baioneta fictiv? a poetei - critic literar Medeea Iancu? Scrii despre ceva ce nu mai în?eleg deloc, m? dep??e?te, ambiguitatea textual? fiind prea mare drept calitate stilistic?.

A?tept r?spuns. Ca s? pot continua obiectiv interpretarea adecvat? a textului t?u ?i al celui de la care porne?te, al unui Arseni Tarkovsky (exist?, ori e un nume inventat?) într-o anumit? gril? a decript?rii inten?iilor auctoriale, într-o tenta?ie a elucid?rii sensurilor extraordinare. ?i ce-i cu "extratere?trii" din finalul primei strofe? Un apropo? La ce? Nu în?eleg acest apropo. Nu m-am n?scut înv??at. Sunt un incult permanent, dup? unii dou?mii?ti, care nu m? prea ador?, de?i eu îi ador pe to?i, cu toate pasiunile ?i defectele operelor lor. La modul fictiv, virtual, bineîn?eles.