proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Trist ?i îngrijor?tor este articolul lui Horia Gârbea din nr. 2/2017 al revistei Luceaf?rul de diminea??, intitulat "Opera – odat? cu omul". M? refer, în special, la un adev?r pe care îl cunoa?tem cu to?ii, ?i anume c? "autorii români – cei cu har, ca ?i cei f?r? – au parte, acum, de o societate cu totul nerecunosc?toare, cinic? ?i indiferent?", dar ?i la constatarea c? "provoc?rilor unor reviste, precum aceasta, lansate c?tre scriitori, de a consacra articole aniversare ?i comemorative, m?car la datele „rotunde”, cu toate c? nu ele trebuie a?teptate pentru a comenta o oper?, se soldeaz? adesea cu rezultate minime sau inexistente."

Imediat dup? lecturarea articolului lui Horia Gârbea, mi-am adus aminte de scriitorii care mi-au influen?at parcursul literar, dar acum sunt în lumea de dincolo. Unii dintre ace?tia s-au aplecat asupra c?r?ilor mele ?i ?i-au folosit timpul ?i priceperea înspre folosul meu. Oare de ce nu am scris despre ei pân? acum? Nu ?tiu care este r?spunsul la aceast? întrebare. Este ceva care nu se poate explica. Poate c? nu trebuia decât s? a?tept momentul potrivit.

V? m?rturisesc c? primul scriitor care mi-a trecut prin minte a fost const?n?eanul Valeriu Cu?ner (n. 22 martie 1937 – d. 21 februarie 2010). În total, acest autor a l?sat posterit??ii trei volume de versuri, un roman ?i un volum de critic? literar?. Despre aceste c?r?i s-au exprimat diver?i poe?i ?i critici literari de prestigiu. De exemplu, referindu-se la romanul „Timpul Zero” (ed. Junimea, 2009), Emilian Marcu men?iona în revista Convorbiri Literare (nr. 6/2009) c? „Valeriu Cu?ner nu este un nume chiar necunoscut în perimetrul literar românesc. C?r?ile de poezie, un volum de cronici ?i profiluri literare publicat în 2007 ?i diferitele exegeze ap?rute în presa literar? ne prezint? un scriitor complex ?i cu o intens? activitate în acest domeniu”. ?i acad. Constantin B?l?ceanu Stolnici semnala apari?ia volumului de poeme „Joc de nenoroc” (ed. FIME, 2004), afirmând despre autor c? „din triste?i ?i suferin?e împietrite, din lacrimi ?i doruri neîmplinite, pune întreb?ri, leag? r?spunsuri, dezleag? semne, ca un adev?rat profet-poet de tip Solon”.

Spre bucuria mea, la prima întâlnire pe care am avut-o cu Valeriu Cu?ner, am primit de la acesta volumul de poeme „Împu?ca?i-i pe poe?i!” (ed. Ex Ponto, 2005). Volumul m-a înso?it peste tot pe unde am vie?uit ?i nu l-am luat cu mine doar din motive sentimentale. Pot spune c? poemul care d? ?i titlul c?r?ii mi s-a p?rut în acea etap? a devenirii mele poetice unul dintre cele mai frumoase proteste în versuri care descriu în mod autoironic condi?ia tragic? ?i neîn?eleas? a poe?ilor. Voi cita doar o strof?, pentru exemplificare, l?sându-i pe cititori s? afle mai multe despre „acei încurc?-lume ce au croit prin veacuri / o alt? hart?-a lumii cu visurile lor, / Don Quijoti?ti notorii, mari vânz?tori de fleacuri / sc?lâmb?ind cuvinte cu multe în?elesuri, / scuipa?i de n?t?r?ii ce i-au dispre?uit, / fl?mânzi de-n?elepciune, de faim? ?i iubire / sc?rpin?tori de muze, boga?i în s?r?cie, / huli?i de r?ii lumii, aplauda?i de regi, / sl?vi?i prin lupanare, gelo?i pe nemurire, / tr?ind dup? un cod de neîn?elese legi, / de?tep?i nevoie mare, ilu?tri n?t?fle?i, / s?-i împu?c?m pe rând, s? termin?m cu cei / ce s-au crezut, sau nu, c? ar fi fost poe?i!”

Cu toate acestea, referindu-se la întregul tom, acela?i Constantin B?l?ceanu Stolnici afirma c? „poezia domnului Cu?ner este str?b?tut? de un fior ?i o în?elegere filosofic? ce nu pot fi, în final, catalogate decât ca optimiste deoarece, dep??ind miturile ?i iluziile pe care via?a i le-a pus în cale (...) ?i aflându-?i refugiul în divinitate, el reu?e?te s? g?seasc? un sens, o direc?ie ?i o lumin?”. Sugestive, în acest sens, sunt versurile din poemul „Lua?i lumin?”, în care poetul ne îndeamn? s? lu?m lumin? ?i s-o d?ruim „celor ce a?teapt? / m?car o raz? la care s? se-nchine”: „Lua?i lumin? / de la r?d?cina lucrurilor! / Din zâmbetul pruncului, / din decora?iile de veteran / ale bunicului de sub cais, / de la zumzetul gâzelor din prun, / ?i de la veveri?ele trezite din vis! // Lua?i lumin? / din florile p?mântului! / Din culorile curcubeului, / de la r?s?ritul soarelui ?i respira?ia vântului! // Lua?i lumin? / din tot ce este lumin? / Lua?i-o cât în voi p?trunde ?i-ncape, / ca umplerea s? fie mai deplin? / cu adev?ruri simple ?i curate!”

Iat? cum Valeriu Cu?ner trimite un S.O.S. luminos c?tre o lume aflat? în dec?dere spiritual?. „S.O.S” este, de altfel, ?i numele primei p?r?i a volumului. A doua parte este una de înv???tur?, autorul m?rturisindu-ne c? „Dragostea este singura durere care vindec? ?i iart?”. A treia ?i ultima parte este un „Anticar de vise”, ca un „Semn de trecere” pe „Autostrada vie?ii”, înainte de „Pr?bu?irea” care îl trimite pe poet „Dincolo de sfer?”. Practic, titlurile poemelor eviden?iaz? treptele c?tre ve?nicie, c?tre „misteriosul Olimp”.

În volumul „Împu?ca?i-i pe poe?i!”, poetul ?i-a strâns toate neîmplinirile, speran?ele ?i visurile, pentru a ne ar?ta nou?, cititorilor, cât de adânci ?i cât de grele au fost c?ut?rile sale. ?i totu?i, „c???ratul s?u printre stele” ne arat? ?i direc?ia c?tre o dimensiune pe care o putem considera optimist?.