Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Švejk reloaded în Pantelimon

de Sorin Stoica

Din telefonul aflat pe noptier? bate cineva. E trecut de dou? noaptea. Sunetul nu poate fi confundat, cineva cu pumni mici bate ca într-o u?? de plastic. E ecranul telefonului ?i cineva vrea s? i se r?spund?, s? i se deschid?. Proprietarul aparatului, domnul Icsulescu, nu se treze?te la primele b?t?i. Le aude ca dintr-o alt? lume, nu crede în ele ?i de aceea nu se treze?te. Cum s? crezi c? cineva bate de din?untrul unui telefon ca s? ias?? Domnul Icsulescu crede c? e un vis ?i îi place. Zâmbe?te în somn. În via?a de zi cu zi el cite?te "Peripe?iile bravului soldat Švejk" ?i nu a întâlnit în carte emo?ia b?t?ilor într-un ecran de telefon. De aceea doarme, doarme ?i zâmbe?te, mul?umit. Dar în telefonul de pe noptier? pumnii cei mici continu? s? bat?. Se aude ?i un glas mic de copil, apoi icnete ?i un mârâit ca de frustrare. Cineva nu poate s? ias?. Nu i se r?spunde. Ecranul telefonului rezist?, e un telefon scump, a?ezat cu fa?a în jos. Din vibra?iile atâtor b?t?i, telefonul cade pe parchet; se sparge. Atunci se treze?te domnul Icsulescu ?i nu î?i explic?. El nu coboar? niciodat? din pat f?r? s? î?i bage picioarele în papuci. Acum e prima oar? când nu îi g?se?te. E ?i mai mirat. Nimic nu mai e cum ?tia, cum trebuia. Nici singur acas? nu e de data aceasta ?i se sperie; o doamn? în vârst? îl prive?te de la u??, cu mâinile în ?olduri. În stânga ?ine papucii lui. E r?posata doamn? Icsulescu, mama domnului. În dreapta are "Peripe?iile bravului soldat Švejk". Nu vorbe?te, dar ar vorbi, are privirea aprig?. L-ar certa pe fiu, acesta îi e scopul venirii de pe Lumea Cealalt?. L-ar certa c? nu o sun?, c? cite?te "Peripe?iile bravului soldat Švejk" de prea multe ori, c? lucreaz? prea mult ?i c?, uite, nici timp s? se însoare ?i s?-i fac? un nepot nu are. Domnul Icsulescu ?tie toate astea, se citesc în privirea aprig? a mamei. Din telefon nu mai bate nimeni. Cine era în el a profitat de fisurile ecranului: copilul Icsulescu a ie?it s? o ia de la cap?t cu via?a. De data asta ?tie cum trebuie s? fac? totul: ca soldatul Švejk. Solu?ia îi fusese tot timpul la îndemân?. Râsul e cea mai serioas? dezlegare la via??.

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: S? m? la?i!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro