proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Pu?tiul sim?ea aerul rece al dimine?ii, ce-i p?trundea sub haine, în timp ce, înso?it de al?i doi membri ai familiei, gr?bea pasul spre autobuzul ce urma s?-i duc? la munte. Al?turi se afla tat?l s?u, un om robust, scund ?i hot?rât, ?i veri?oara sa, o tân?r? adolescent?, ?aten? ?i frumoas?. Nurii ei proaspe?i ie?eau de sub hainele strânse în jurul corpului. Cu to?ii, într-o solemn? t?cere, mergeau în pas rapid c?tre centrul ora?ului care, la acea or? matinal?, era scufundat în t?cere.
Ma?ina îi a?tepta preg?tit? lâng? parcul ora?ului. Era un vehicul mare cu care vor c?l?tori al?turi de al?i b?rba?i. Drumul relativ lung, îi va duce la munte pentru dou? s?pt?mâni. B?iatul ?i veri?oara lui se vor bucura de frumuse?ile alpine, aer ?i creste seme?e profilate pe cerul senin.
Copilul îi privea pe ceilal?i cu încântare. Ace?tia erau oameni maturi, purtau haina militar?, c?l?toria fiind o obi?nuin?? pentru ei. Parcursul lung, solicita aten?ia ?oferului ?i r?bdarea c?l?torilor. Câ?iva jucau c?r?i, al?ii a?ipiser?. Rela?ia dintre ei era specific? subordon?rii dat? de func?ii ?i grade.
. Copilului îi era indiferent? ierarhizarea existent? între c?l?torii aceleia?i unit??i militare, ce se întorceau la punctele de lucru pres?rate pe un traseu dificil care va str?bate mun?ii. Deocamdat? erau înc? departe de destina?ie, astfel încât adolescenta frunz?rea lini?tit? paginile unei reviste de cinema, admirând bicep?ii actorilor sau analizând toaletele vedetelor feminine. Era mai interesat? de b?rba?ii din revist? decât de cei din interiorul autobuzului, atât timp cât îi era restric?ionat? contactarea lor de c?tre unchiul s?u. Era, îns?, convins? c? dup? câteva zile pe ?antier, ace?tia o vor c?uta din priviri.
O parte din c?l?tori, nu mul?i, chiar dormeau. Ceilal?i nu se puteau deconecta. Gânduri multiple îi preocupau: cum va fi vremea?, cum vor fi utilajele?, cu cine vor lucra?...
Copilul î?i vedea de jocurile sale imaginative în care era craiul ce cucerea inima unei domni?e. Aceasta sem?na cu veri?oara sa ai c?rei sâni i se z?reau ?i ar?tau ca dou? fructe proaspete dup? care ?i se scurg ochii. S-ar fi bucurat m?car ca fata s?-l ia în seam?. ?tia c? vor dormi în aceea?i camer?.
Î?i dorea s? escaladeze muntele, s? lase deoparte timiditatea, s? devin? b?iat mare. Pe acest drum, înso?it de tat?l ?i vara sa, era încredin?at c? va avea o vacan?? minunat?. Acas? era timid ?i supravegheat cu severitate de mama sa Acum avea ocazia ca într-un timp scurt s? evolueze rapid, s?-?i dep??easc? emo?iile ?i s? scape de inhibi?ii.
Traseul îi purta pe drumuri b?tute, învecinate cu p?duri ?i forme denivelate de relief, de la m?rimea dealurilor la seme?ia stâncilor. St?pân pe timpul s?u, el ar fi putut afla ce înseamn? s? a?tepte s? ajung? la destina?ie, dar nu-i p?sa. Prefera s? studieze trupul fetei ce-l înso?ea. Aceasta mo??ia lâng? el. Adormise frunz?rind revist? de cinema, care c?zuse lâng? picioarele scaunele pe care ?edeau. De pe coperta revistei, un zâmbet larg de cadân? p?rea c? i se adreseaz?, încurajându-l s? p?trund? cu privirea prin bluza desf?cut? a fetei de lâng? el, admirându-i, în acest fel, pieptul. P?rea o complicitate tacit? între el ?i eroina de pe copert?.
Tat?l s?u, protector, î?i asumase r?spunderea pentru nepoata sa, care era elev? la liceu, dar ?i pentru fiul s?u în vârst? de doisprezece ani. P?rintele, ofi?er constructor, r?spundea de o tab?r? militar? de munc? de pe ?antierul ?oselei aflat? în construc?ie în mun?i. Într-una din zonele alpine str?b?tute de ?osea, se afla ?i vagonul dormitor în care cei trei vor locui pentru dou? s?pt?mâni, ca într-o vacan??. În timpul anului, tat?l era mai mult plecat. Acum era momentul s? fie împreun? cu fiul ?i nepoata sa care avea menirea de a-?i înso?i v?rul.
Pe c?r?rile muntelui ?i-n vâltoarea ?antierului, pu?tiul avea nevoie de supraveghere. În acest ambient, cele dou? vl?stare aveau posibilitatea s? se cunoasc? mai bine, sprijinindu-se unul pe altul. Petrecuser? câteva veri la ?ar?, în vacan??. Erau veri buni, dup? p?rin?i care erau fra?i. Între cei doi copii erau patru ani diferen??. Fata mai avea o sor?, pe când b?iatul era singurul descendent. Era retras, timid, înconjurat de presiunea mamei absolutiste, care-i cauza probleme de rela?ionare cu colegii de clas?. Acum avea posibilitatea s? se g?seasc? pe el însu?i, s?-?i descopere identitatea.
Drumul asfaltat a cedat locul p?mântului ?i pietrei ce reprezentau suprafa?a de rulare. Schimbarea structurii carosabilului anun?a sfâr?itul c?l?toriei. De aici urmau s? mearg? pân? în tab?r?, cu un camion, cale de câ?iva kilometri.
Soarele era unic vector al cerului. Impresionat de mediu, fl?c?ul privea uimit. Fata r?m?sese cu bagajele, în timp ce tat?l c?uta un alt mijloc de transport.
În curând a fost g?sit un camion preg?tit de plecare ?i plin de solda?i. Tinere?ea lor era prilej de admira?ie, dar privirile supuse ascundeau resemnarea. Doar prezen?a fetei p?rea s? le trezeasc? interes. Pe sub must??i ace?tia surâdeau precum razele soarelui ce se înmul?esc diminea?a. Apari?ia copiilor era frapant? ?i-n discordan?? cu cenu?iul vie?ii lor.
? Taci m?, zise unul din ei, dând cu cotul în colegul s?u ce-i spunea ceva la ureche. S? nu ne aud?, sunt din familia colonelului.
?oferul dubei era un tân?r firav, ca ?i constitu?ie, înalt, cu ochelari.
? Hai s? plec?m, i-a cerut sergentul s?u, care era în cabin? al?turi de colonel.
Ma?ina a pornit brusc, motorul tr?gea greu, p?rea înecat. Nu a mers mult ?i dintr-odat?, solda?ii de pe platforma vehiculului au strigat:
? Arde!
Carcasa metalic? a vehiculului se afla deasupra motorului, iar fumul p?trundea treptat, precum un fir strecurat prin stria?iile podelei ?i invadase platforma acoperit?. Solda?ii b?teau cu pumnii în geamul ce-i separa de cabina ?oferului, îns? acesta, absorbit de drum, nu-i auzea.
Agita?ia cre?tea cu fiecare moment. Pu?tiul ?i fata st?teau retra?i, urm?rind intriga?i cele ce se petreceau.
? Arde, repetau în cor to?i.
?oferul, parc? trezit dintr-o grea trans?, opri brusc. Motorul ma?inii a trepidat, dar a ascultat comanda. Se aflau lâng? un râu de la poalele unui versant. Soldatul-?ofer a ajuns la râu din doi pa?i, a luat ap? în bonet?, din lips? de altceva, ?i a v?rsat-o peste flac?r?. A repetat procedeul de câteva ori pân? ce focul s-a stins.
Tremura tot. Plecase cu frâna de mân? ridicat?, iar motorul, astfel for?at, luase foc. Î?i recuno?tea vina ?i regreta neglijen?a. Sergentul, înfuriat, strig? la el:
? B?, neispr?vitule!
? Las? omul, interveni, ca un tat? responsabil, colonelul! Nu vezi c? tremur??
Soldatului mai c?-i veniser? lacrimile.
Copilul i-a strâns mâna veri?oarei sale s? o încurajeze. Un flux armonios de c?ldur? a str?b?tut mâinile ambilor. Fata nu a scos niciun cuvânt, dar l-a privit o clip?. Clipa a avut consisten?a emo?iei.
Drumul spre tab?r? l-au continuat cu un alt vehicul. La destina?ie îi a?tepta un vagon cu dou? înc?peri mobilate cu strictul necesar, mas?, un recamier, un dulap, scaune. Copiii vor locui într-o camer?, iar tat?l, împreun? cu un alt coleg, în cealalt?.
Vagonul din lemn se afla suspendat pe supor?i metalici înfip?i în p?mânt ?i era campat pe un platou m?rginit în nord de vârfuri alpine, iar în sud de o pr?pastie. Platoul era traversat de albia îngust? a unui pârâu.
Tab?ra era alc?tuit? din construc?ii de lemn ce ad?posteau militarii. Bar?cile ?antierului în care locuiau suflete vii ce trudeau la edificarea ?oselei ?i a tunelului pentru a stabili o cale de transport între regiuni diferite, erau precare. În?l?imea la care se lucra f?cea via?a grea. Traiul cazon din astfel de stabiliment ?i zilele mohorâte care se repetau într-un ritm dat de activitatea ?antierului ucideau dorin?ele.
Era o continu? a?teptare. Împlinirea era dat? de r?bdarea de a socoti timpul r?mas pân? la l?sarea la vatr?. Sarcinile zilnice erau obligatorii. Nimeni nu avea timp s? se bucure de împliniri pentru c? venea urm?toarea zi c?reia trebuia s?-i fac? fa??.
Scrisorile ?i amintirile personale alinau sacrificiile. Într-o astfel de conjunctur?, dar f?r? a fi implica?i în ritmul zilnic al ?antierului, descenden?ii fragezi ai familiei colonelului se vor bucura de munte ?i soare. Zilele lor vor fi senine.
La munte, îns?, ploua cu greut??i ?i r?spunderi multiple. Vagonul în care locuiau era înc?p?tor, fiecare compartiment al s?u avea suficient spa?iu s?-?i atârni visele pe pere?i, tablouri ce vor fi igienizate cu propria imagina?ie.
Pe întinsul divan, pu?tiul ?i-a rezervat locul de la margine, urmând ca la perete s? doarm? adolescenta, liceanca ce nu-?i tr?da emo?ia. Noaptea au petrecut-o în lini?te. Trupurile aliniate ale celor doi se odihneau, absorbite de somn. Îi a?tepta prima zi de vacan?? la munte.
Dup? micul dejun luat în fug?, abia a?teptau s? descopere natura. Traversarea taberei presupunea s? treac? prin organizarea de ?antier. Bar?cile din lemn ?i PFL erau pretutindeni. Parcurser? distan?a, c?utând cu privirea crestele montane. Urcar? poteci ?i privir? soarele printre ramurile brazilor. Nu se plictiseau, citind pe dealuri înverzite umbrele copacilor. Ziua a fost una lini?tit?. S-au întors la prânz, surâzând amândoi.
În tab?r? au întâlnit pâlcuri de militari care i-au asaltat cu privirile curioase. În imagina?ii virile o dezbr?cau cu dorin?a lor pe adolescenta ingenu?. Dar ea era doar a lui, ?i era mândru, f?los de mândru. Mergea ?an?o? ?i privea grupul de solda?i care jinduiau trupul tân?r.
Dup?-amiaza au petrecut-o împreun? în vagon. El îi analiza str?lucirea p?rului, în timp ce ea, ?tiindu-se privit?, se piept?na în fa?a oglinzii. Îi urm?rea fiecare gest, f?r? s? aib? curaj s? m?rturiseasc?. Îl atr?gea t?cerea ei, dar ?i armonia corpului s?u. Peria cu care se piept?na devenise un obiect sacru, demn de venera?ie. Fata se sim?ea admirat?, privit?, dezbr?cat? de priviri lacome.
În ziua urm?toare, la ie?irea din sala de mese a ?antierului, aveau s? întâmpine curiozitatea întregii sufl?ri militare, când un grup compact de solda?i i-a înconjurat, dornici s? discute cu ei. El se ascunsese în umbra fetei care r?spundea tuturor surâzând. Acesteia nu-i era team?. Dialogul cu b?rba?ii se înfiripa u?or, ei dorind s? o cunoasc?. Distan?a se p?stra rezonabil?.
Curiozitatea era între?inut? de dorin?? de ambele p?r?i, dar ?i de mândrie, de tenta?ie de a cunoa?te, de a sim?i. Fa?a tinerei era relaxat?, ea se l?sa admirat?. Pentru vârsta ei copilul ar fi dorit ca ea s? fie mai re?inut? în gesturi ?i cuvinte Ochii iscoditori ai militarilor îl iritau, insisten?a privirii acestora pe trupul fetei i se p?rea nefireasc?. Dintr-o dat? cerul se învârti cu el ?i a avut senza?ia c? p?mântul îi fuge de sub picioare ca apoi s? o vad? pe fat? îmbr?cat? în mireas?. Viziunea a fost de scurt? durat?
Ar fi dorit s? provoace dispari?ia b?rba?ilor, dac? ar fi avut vreo superputere. Închise ochii ?i î?i imagin? c? de?ine o f?râm? din aceast? putere. Nu se întâmpl? nimic. Era pe punctul de a repeta experien?a, dar fu întrerupt de apari?ia tat?lui s?u.
Furios, bravul ofi?er împr??tie adunarea, dând ordine scurte. Se adres? ?i nepoatei sale, cerându-i s? mearg? împreun? cu fiul s?u în vagonul rezervat vacan?ei. Seara ce a urmat fu petrecut? în t?cere.
A doua zi b?iatul a venit singur în ?antier ?i s-a dus drept la magazia improvizat? unde un caporal între?inea un num?r mare de câini, iar de curând se n?scuse o nou? genera?ie de pui. Magazia cu rafturi goale era în?esat? de câini de toate vârstele ?i m?rimile. Blana lor era murdar?, pr?fuit? de rugozit??ile ?antierului.
? Hai, intr?, nu-?i fac nimic, sunt cumin?i.
Copilul se apropie cu team?, îns?, încurajat de vorbele caporalului, înaint?. Animalele îl urm?reau cu interes, î?i fluturau cozile ?i a?teptau. S-ar fi adresat lor, dar cum? În minte îi veneau câteva cuvinte, deschise gura ?i r?mase a?a, parc? hipnotizat. Cu greu reu?i s? spun?:
? Îmi plac ace?ti câini!
Era gândul lui rostit cu sinceritate.
Animalele p?reau c? în?eleg c? sunt iubite. Un câine mare ?i negru se apropie de b?iat ?i se l?s? mângâiat, dar ar fi dorit s? primeasc? m?car o bucat? de pâine. Copilul î?i aminti c? p?stra ni?te biscui?i în buzunar. Îi arunc? unul. Dul?ul îl în?f?c? ?i trecu la loc pe raft. Al?ii se apropiar? cu cozile ridicate.
Pu?tiul prinse curaj, le arunc? restul de biscui?i ?i dori s?-i mângâie. Animalele se înghesuir? pe biscui?i ?i-l l?trar?. Se încord? f?r? s? le vorbeasc?, dar se uit? atent ?i p?ru c? le transmite emo?ia sa. Îi pl?cea s? vad? dul?ii cum ron??iau biscui?ii. Ace?tia mestecau nestingheri?i, neb?gându-l în seam?. Deodat? se oprir? ?i se uitar? fix la el. Era ca ?i când le-ar fi ?tiut numele ?i i-ar fi strigat. Copilul le vorbi atunci cu privirea f?r? s? pronun?e niciun cuvânt.
O lini?te adânc? se coborî peste magazia în care câinii ascultau un tân?r glas ce li se adresa în gând. Copilul descoperi apoi puii ad?posti?i într-o lad?. Se aplec? ?i-?i alese unul mai gr?su?. Puii erau ni?te bl?no?i scumpi ?i cura?i, comparativ cu animalele mai mari. Cur??enia animalului ?i c?ldura lui îl emo?ionar? pe copil. Îl lu? în bra?e ca pe un miracol. Inima animalului b?tea la unison cu inima sa.
Alerg? într-un suflet la vagon ?i intr? ?inând mica fiin?? în bra?e. Fata dormea, nu-l observ?. Dar în curând sim?i c?ldura unui trup ce se lipea de ea. Fiind relaxat?, nu s-a deranjat s? vad? despre ce este vorba.
În curând, cu n?sucul umed, câinele c?uta s? sug?. Neg?sind pieptul care s?-l al?pteze se retrase într-un col? ?i adormi. Era o lini?te profund?. Privirea copilului c?zu pe trupul s?n?tos al fetei care se trezi ?i v?zu fa?a pu?tiului.
? Hai, vino Darie, îl chem? aceasta.
Era pentru prima oar? când adolescenta îi spunea pe nume. Darie se apropie timid ?i continua s? o priveasc?. Fata, întins? pe spate, îl încuraja cu mâinile s? se apropie.
? Spune-mi, î?i plac sânii mei? Arat?-mi unde am sânii!
Darie întinse mâna ?i îi atinse, descriind cu degetul pe pieptul fetei circumferin?a acestora. Dar brusc, ru?inat, î?i retrase mâna.
? Hai, ce te ru?inezi! Suntem doar noi, îi spuse adolescenta.
? Ela, ?opti imperceptibil pu?tiul, e?ti frumoas?! ?i începu s? plâng?.
? Ce ai? De ce te temi?
Copilul se retr?sese, dar inima lui zvâcnea energic. Cugetul lui oscila între dorin?? ?i jen?.
? Strânge-m? în bra?e, continu? Ela.
B?iatul o privea de la distan??. S-ar fi apropiat, dar c?uta s? în?eleag? dac? i se permite, dac? este ?i corect. Îndr?zni s? se apropie.
Prin geam razele soarelui p?trundeau pân? în dreptul dormezei unde se afla întins? fata. P?reau c? o scald? în lumin?. În imagina?ia lui Darie era ?i cum trupul fetei este profanat de voin?? super uman?. O auzi pe fat? râzând, el. ie?i din vagon plângând ru?inat de neputin?a sa de a se apropia mai mult de fata pe care o adora, era urmat de c??elul ce se trezise. Într-o lad? din scânduri îi f?cu câinelui loc sub dormitorul improvizat.
Dup?-amiaz?, tat?l îi anun?? c? vor fi explozii, c? vor sparge muntele pentru a croi drum autostr?zii ?i c? trebuie s? se ad?posteasc? cu to?ii sub vagon. La ora fixat? pentru aruncarea în aer a stâncilor au coborât to?i ?i s-au culcat pe burt?. Urm?reau de la distan?? rostogolirea pietrelor desprinse din munte.
Darie î?i luase c??elul în bra?e, iar Ela, pitit? ?i cu blugii ei strân?i pe corp, î?i apropiase pieptul de p?mânt. Câinele, curios, a ie?it din ascunz?toare ?i alerga dup? pietrele ce erau aruncate în apropiere. Era asemenea unui joc naiv.
Zgomotul exploziilor f?cea inutil? orice discu?ie. Darie ar fi mers dup? c??el, dar tat?l s?u îl opri:
? Stai cuminte! Nu va p??i nimic.
Pu?tiul era încordat, ner?bd?tor s? se încheie ?irul exploziilor. Se uit? c?tre Ela ?i o v?zu privindu-?i îndelung unghiile, de parc? nimic nu s-ar fi întâmplat.
Exploziile încetar? curând. În iarb? buc??i de piatr? de diferite m?rimi erau împr??tiate. Muntele, îns?, nu-?i pierduse m?re?ia. Stâncile sale continuau s? înconjoare tab?ra. Soarele, imobilizat, d?dea semne de oboseal?, alunecând spre apus.
Seara a fost lini?tit?. Urma s? vin? caravana cinematografic?. Locul ales era situat pe platoul alpin. Acolo a poposit vehiculul de teren pe care era a?ezat? cabina de proiec?ie. Ecranul avea s? fie un cearceaf mare alb, întins între copaci. Solda?ii st?teau pe b?ncu?e ca la lec?iile de înv???mânt politic. Numai c? filmul era unul american, lucru rar într-o perioad? prohibit? politic.
Iubirea protagoni?tilor urma s? se reverse de pe ecran în sufletele fl?mânde, încrâncenate ale militarilor ce cuno?teau mai bine crestele mun?ilor decât emo?ia .. În somn doar ce sperau s?-?i cure?e sufletele cu romantismul din scrisori sau din închipuiri.
Stabilimentul aflat la altitudine nu permitea iubirii ascensiunea pe c?r?ri alpine. Proiectorul ocupau tot spa?iul din cabina cinematografic? . În mâinile tehnicianului , un tân?r înalt cu privire de vultur, pelicula suferea un proces magic ce înnobila imaginea.
Pu?tiul îl privea ca pe un magician. În ochii lui, marile bobine pe care se înf??ura filmul, reprezentau ni?te cilindri prev?zu?i cu ochi. Prin fiecare ochi, se vedea o lume întreag?. Curiozitatea, specific? vârstei, se citea pe chipul lui, care aprecia îndemânarea operatorului, copilul dorindu-?i s?-l ajute pe acesta, dar ne?tiind cum. Îl urm?rea cu aten?ie ?i avea în minte diafilmele sale cu pove?ti care-l încântau.
Ar fi dorit s? se implice mai mult, s? fie b?gat în seam?. Tehnicianul, îns?, î?i vedea de treab?, pân? în momentul în care se opre?te, în?elegând c? omisese ceva important. Uitase jurnalul ce preceda filmul, de fapt cel mai important document informativ de transmitere a mesajului politic mobilizator comunist.
Spiritul mun?ilor era mai prezent pe ?antier ?i s?l??luia în sufletul fiec?ruia. F?r? jurnal nu se putea prezenta filmul.
? Nu-i nimic, spuse Darie, însufle?it de ecoul pove?tilor ce le avea pe diafilme. Î?i dau diafilmele mele, spuse el convins de valabilitatea inspira?iei sale.
Operatorul l-a privit uimit ?i circumspect. Cum s? proiecteze pove?ti în locul mesajului ideologic? A?a ceva era imposibil, îns? gândind, g?si un numitor comun între cele dou? categorii de nara?iuni. Ambele erau pove?ti. Ce-i drept, nu credea în informa?iile politice con?inute în jurnalele pe care era nevoit s? le transmit?, iar f?r? a prefa?a filmul, nu-l putea rula.
Mai grav era c? f?r? a face proiec?ia, nu putea raporta c? a îndeplinit misiunea sa ?i ar fi fost posibil s? fie pedepsit. A luat hot?rârea s? se foloseasc? de diafilme pe care trebuia s? le lipseasc? s? le lipeasc? cu un blank de celuloid ca s? le poat? rula. Scenele în succesiunea lor nu puteau fi cursive, având nevoie de opt imagini pentru a crea iluzia mi?c?rii. Doar selec?ii aleatorii vor fi prezentate ?i acelea, rupând logica povestirii, dar tot era ceva decât nimic suficient încât s? introduc? filmul.
„Frumoasa din p?durea adormit?” a fost protagonista ce a înlocuit un jurnal plictisitor. Publicul dezorientat primea cu dezacorduri ample imaginile desenate. Contraria?i, înso?eau cu fluier?turi mesajul ce ar fi putut s? fie educativ, dac? r?bdarea lor nu ar fi fost în?elat?. Filmul ce a urmat, i-a r?spl?tit, îns?, din plin. Personajele din „Descul? în parc” i-au încântat.
Sub cupola cerului, noaptea se dest?inuia tuturor. Ela coborâse pe b?ncu?ele spectatorilor, iar Darie admira încântat în clar-obscur conturul trupului ei. Îl urm?rea cu prisosin?? ideea de a-i compara formele apetisante cu cele ale divei din film. Î?i imagina c? petrece o scen? minunat? cu actri?a de pe ecran. Închise chiar ochii ?i asculta glasul personajului feminin, ca ?i când i-ar fi vorbit doar lui.
A adormit, iar în vis p??ea al?turi de artist?, admirându-i feminitatea. Timiditatea era îns? prezent?. Totu?i, î?i imagina c? are tupeu ?i curaj, c? ar putea s? o ating?, s? o atrag? spre el. O atingere fin? îl îmbr??i?a. Epiderma sa sim?ea c?ldura. Din scaunul în care se afla, picioarele Elei s-au destins, efectuând un salt, mi?care incon?tient? care îl trezi.
Dup? film cei doi s-au întors în vagon. B?iatul ar fi dorit s? doarm?, îns? fetei nu-i era deloc somn. De la un mic aparat de radio din vagonul în care locuiau, se rev?rsau melodii.
? Hai s? dans?m, îl chem? fata!
Dar el, cu somnul în pleoape, pregeta. S-ar fi întins pe dormez? ?i ar fi l?sat noaptea s?-l cuprind?.
? Cine-i mic ?i bea l?ptic, mai strig? fata?
Fiind astfel solicitat, în?elese c? nu era momentul pentru somn. De?i la o vârst? juvenil?, mândria nu-i era indiferent?. Dintotdeauna i-a pl?cut de vara sa, iar acum avea poate unica ocazie de a o îmbr??i?a.
Lene?, se târî din pat spre fat?, f?r? s? îndr?zneasc? s? o priveasc?. Întinse mâinile ca un robot, în timp ce avea ochii închi?i, ca într-un exerci?iu de palpare. Fata veni spre el. Mâinile lor se întâlnir?, apoi buzele se apropiar? , dar f?r? s? se ating?. Îi sim?ea parfumul p?trunzându-i în n?ri. O strânse s?lbatic de mân?, în acela?i timp c?lcând-o pe picior, f?r? s? vrea.
? Au, m? doare, strig? ea! S?lbaticule!
Fata se retrase. B?iatul regret? gestul s?u neîndemânatic ?i se îndrept? spre fereastr?, de unde se vedea luna. Un timp cei doi t?cur?, fiecare în alt col? al camerei, pân? când profilul lunii lumin? întreaga incint?.
Tân?ra î?i preg?ti c?ma?a de noapte, sub care pu?tiul îi ?tia trupul gol. Exista tenta?ia explor?rii, îns? în el se d?dea o lupt? între dorin?? ?i cuget. Ar fi înaintat spre ea, dar nu cuno?tea cât i se permite ?i dac? nu cumva era doar o joac?. Veri?oarei sale, în schimb, p?rea c?-i e indiferent ce anume dore?te el, cât timp se simte în siguran??.
B?iatul se îndep?rt? de la fereastr?, dorind s? ajung? la dormez?, îns? se împiedic? de un scaun, pus parc? inten?ionat în calea sa. Se pr?v?li în direc?ia ei care, înainte ca el s? cad? complet, îi strig?:
? Nu m? prinzi, nu m? prinzi!
Îns?, el s?ri ca un arc ?i o prinse de picioare. Ghemuit? ?i cu fa?a spre pat, î?i strânse mâinile în jurul trupului.
? Ei, ce faci acuma, îl provoc? ea ?i începu s? râd? puternic.
Din cel?lalt compartiment al vagonului se auzea cum cineva lovea cu pumnii în peretele desp?r?itor.
? Lini?te! Culca?i-v?!
Pentru moment cei doi copii s-au oprit din joc ?i au revenit fiecare pe perna sa. B?iatul întinse mâna spre trupul fetei ?i, într-o tentativ? de îmbr??i?are, îi fur? un s?rut. Fata îl privi cu încântare, dorindu-?i poate mai mult. Era pentru prima dat? când pu?tiul o s?ruta.