proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Darie mezinul familiei era de dou? s?pt?mâni în tab?ra militar? a ?antierului, tat?l s?u era comandantul o?tirii având grad de colonel. Zilele departe de a fi monotone aveau un farmec aparte ca ?i cum mediul înconjur?tor ar fi rev?rsat asupra copilului o lini?te adânc?.
Ora?ul r?m?sese departe cu tumultul s?u cotidian
B?iatului de doisprezece ani nu-i p?sa de urbea din care evadase ?i nici nu-i era dor s?-?i revad? mama în fa?a c?reia se sim?ea înfrânt. Îl în?bu?ea cu iubirea ei exagerat?. El se sim?ea bine aici, la munte, liber s? zburde, f?r? s?-i pese de ceva.
Nu era de acord s? revin? acas?. Tat?l îns? sim?ea altfel dep?rtarea, în inima sa exista o adânc? fr?mântare.
Dar cum s?-?i împace fiul cu gândul plec?rii? Nu dorea s?-i întrerup? bucuria vacan?ei.
Tat?l diminea?a a v?zut lucrurile altfel. Avea de îndeplinit misiunea de cartografiere a suprafe?ei muntoase ce includea ?i golul alpin de deasupra taberei.
?Vrei s? m? înso?e?ti, ?i-a întrebat fiul?
Copilul a îmbr??i?at ideea. O excursie îi surâdea. Astfel c? împreun? cu tat?l cu veri?oara sa, Ela, dar si cu locotenen?ii tineri din ?antier pornir? sa escaladeze. Poteca folosit? pentru urcare era ?erpuit?, ocolind stâncile. Pe zeci de metri, iarba se retr?sese ascuns? printre pietre. Distan?a presupunea efort, îns?, sus în poiana din golul alpin, imaginea era de o frumuse?e stranie. Totu?i, z?pada înc? era prezent?, putând s? te r?t?ce?ti sau s? aluneci de pe stânci.
B?iatul, atras de o energie necunoscut?, înaint? pân? în dreptul unei poteci unde z?pada netopit? nu-i permitea s? treac?, decât ocolind. Trebuia s? urce, apoi s? fie nevoit s? coboare. O durere acut? de cap îl determin? s? se aplece, ca ?i cum ar fi fost lovit. Atent, tat?l îl z?ri ?i îl strig?:
? Stai, copile, pe loc, nu te mi?ca!
Darie se opri brusc, cu mâinile masându-?i tâmplele pe care le sim?ea zvâcnindu-i.
? Aici, în locul acesta, a c?zut colonelul venit de la centru, vorbi p?rintele s?u. S-a aplecat s?-?i ridice ochelarii ce-i c?zuser? în z?pad?. Nu a apreciat distan?a ?i s-a pr?bu?it în h?u.
Fiul, v?dit marcat de durere, respira agitat, ca ?i când aerul ar fi exercitat o presiune puternic? asupra pl?mânilor s?i. Ela îl lu? de mân? ?i-l trase c?tre ea. Darie tremur? scurt, dar în bra?ele fetei se lini?ti.
Locotenen?ii din grup erau tineri ofi?eri ace?tia au mers înainte.Tat?l r?mase cu fiul ?i nepoata. Un vânt u?or se ab?tu de parc? ar fi spulberat z?pada, iar spa?iul ar fi c?p?tat o nou? dimensiune. P?rea c? umbrele stâncilor ce st?teau de straj?, se prelungeau pân? în dreptul unui promontoriu de ghea?? care separa un ocean de aer t?indu-l ca un pinten. O cascad? se termina într-un lac de pe suprafa?a c?ruia se ridicau aburi. Apa, ce forma cascada, se alimenta de sub z?pada imaculat? ce acoperea alc?tuirea tenebroas?.
Arhitectura platoului alpin, stâncile, pintenul ap?rut de niciunde ?i din care curgea apa, erau de o frumuse?e stranie, aproape nep?mântean?. Spa?iul pe care-l parcurseser? anterior parc? suferise o puternic? transformare, ca ?i când ar fi nimerit într-un cu totul alt loc. Erau doar ei trei.
Cerul c?p?tase culoarea ro?ie, soarele era la asfin?it. Se adunau norii, iar umbra devenea suveran?. Ar fi trebuit s? gr?beasc? pa?ii pentru a-i ajunge pe ceilal?i sau s? caute un ad?post. În ghe?ar se aflau t?iate crevase, în care puteau intra peste noapte, dac? ar fi fost nevoi?i.
Priveau stelele ce începuser? s? apar?, iar în jurul platoului vântul se înte?ise. Treptat se accentua ?i frigul. Pentru o minim? siguran?? au intrat într-una dintre crevase. Erau intr?ri multiple dispuse de-a lungul promontoriului. Parcurser? lejer spa?iul din spatele crevasei ?i, cu cât înaintau, lumina c?p?ta intensitate. Timpul nu mai era configurat. Stânci golite de ghea?? preluau deschiderea. Câ?iva pa?i ?i ajunser? în p?durea ce delimita locul de unde începea ?antierul. Era o alt? zi.
Între p?dure ?i ?antier ap?ruse un lumini?. Câ?iva copaci c?zu?i, doi brazi înal?i, o potec? ce ie?ea dintr-o pe?ter? greu vizibil? constituiau m?rturia intervalului parcurs.
Simbioza timpului cu spa?iul într-un ansamblu organic duce la crearea de paralelisme precum ecoul multiplicat între forme de relief contondente. Scurgerea timpului se produce în func?ie de mediul înconjur?tor ?i de legea atrac?iei universale. Astfel gândea adolescenta, impresionat? de experien?a tr?it?.
Darie nu cuteza s?-?i exprime emo?ia ?i se uita uimit la tat?l s?u care-?i scutura praful de pe haine, în timp ce murmura:
? Nu ?tiu, nu în?eleg cele întâmplate,spuse tat?l privind cu ochii mari cum din dep?rtare se apropia de ei curierul unit??ii militare.
? Tovar??e colonel, unde a?i fost? To?i v? caut?, spuse soldatul.
? S-a întâmplat ceva?
? V-am c?utat peste tot, vorbi militarul, tr?gându-?i sufletul. Nu este nimeni cu noi în ?antier ?i un camion cu solda?i s-a r?sturnat.
Ofi?erul se încrunt?, privirea îi devenea fix?, temperatura corpului începu s?-i creasc?. Tremurând, abia rosti:
? Cum? Când?
? Au luat un camion ?i au coborât în tab?ra vecin?. Pe drum, într-o curb?, camionul s-a pr?bu?it.
? De ce i-a?i l?sat s? plece? Cine le-a dat voie?
? Nu este niciun ofi?er în ?antier, repet? soldatul
Colonelul, îngrijorat, relu? întrebarea:
-Locotenen?ii care au mers cu mine pe munte s-au întors?
? Au plecat în urm? cu dou? s?pt?mâni la cursuri, r?spunse militarul, mirat c? b?rbatul din fa?a sa nu ?tia un fapt obi?nuit. Doar de diminea?? îi d?duse raportul ?i nu sesizase nicio schimbare în reac?ii.
Circumspect, colonelul c?zu pe gânduri. Cum de dou? s?pt?mâni lipsesc tinerii ofi?eri, când de diminea?? au urcat împreun? pe munte? Spera ca ace?tia s? fi coborât de pe creste înaintea sa. Sus pe vârf r?m?sese doar el ?i cei doi copii. Ceva sigur nu era în regul?, de parc? ar fi intrat într-un co?mar cu mor?i accidentale.
? Cum s-a produs accidentul?
? Doar ?ti?i, începu s? curierul s? vorbeasc?, casierul a întârziat s? vin? cu solda, iar câ?iva solda?i dornici ?i de b?utur? s-au gândit s? coboare în întâmpinarea lui.
Nici acest lucru nu era ?tiut de colonel, de?i toate în ?antier se petreceau cu ?tiin?a sa, iar acum, dintr-odat? lucrurile o luaser? razna. Era puternic zdruncinat de ce afla.
? Camionul s-a r?sturnat într-o curb?, oamenii au fost arunca?i peste tot, peste copaci, continua s? povesteasc? curierul. Unii s-au lovit cu capul de pietre.
Starea de panic? se instalase. Se impunea chemat? de urgen?? salvarea. De la unicul telefon din companie care func?iona s-a apelat spitalul aflat la 100 kilometri distan??. Un val de ma?ini de salvare au urcat drumul, rev?rsându-se pe ?antier s? preia r?ni?ii.
Pe colonel îl a?teptau zile grele, repro?uri, mustr?ri. To?i solda?ii din subordinea sa îi erau dragi, dar cel mai mult îl aprecia pe un fiu de ??ran din Prahova. Harnic ?i ascult?tor, tocmai acesta era grav r?nit.
Repro?urile au început de-a doua zi, când o comisie venise s? ancheteze. În afara întreb?rilor chinuitoare ale anchetatorilor, în mintea sa se ridicau fel de fel de dileme. Nu putea s? accepte producerea întâmpl?rii. În fa?a comandantului politic al unit??ii, nu era nici o scuz? c? nimeni dintre cei cu r?spundere nu a fost prezent în ziua fatidic?. Fr?mânt?rile se acumulau zi de zi.
De câteva ori a vizitat locul pe unde s-au întors din excursie în acea zi, când dimensiunea timpului circumscris? într-un spa?iu determinat i-a adus pe un f?ga? necunoscut. În locul respectiv a g?sit brazii, a g?sit copacii r?sturna?i, nu ?i intrarea în pe?ter?. Ve?tile proaste se adunau, soldatul s?u preferat era grav bolnav.
Nepoata sa, preocupat? de a în?elege schimbarea, ?i-n pofida vârstei care-i ridica o mul?ime de întreb?ri, în absen?a unchiului s?u, vizita locul, c?utând r?spuns.
De?i de felul s?u era un om blând ?i r?bd?tor, zbuciumul unchiului continua. Dorea s? afle ?i un sprijin pentru solda?ii interna?i.
Darie r?t?cea, c?utându-?i câinele ce se îndep?rta tot mai mult de ?antier. Într-una din zile, câinele alergând dup? ?oareci a g?sit intrarea în pe?ter?. În ziua aceea copilul a întârziat s? se întoarc?.
L-au c?utat cu to?ii. Noaptea se instalase, grija cre?tea. Tat?l se sim?ea responsabil ?i înfrico?at de pericolele existente. Copilul îns? î?i c?uta câinele, singura sa preocupare.
La intrarea în pe?ter? au g?sit mingea copilului ?i ?apca sa. Atunci au în?eles c? sunt pe urmele sale. Din apropiere se auzea glasul copilului, strigând dup? ajutor. Stâncile blocaser? accesul în pe?ter?. Cu eforturi sus?inute reu?ir? s? le dea la o parte.
Dup? întoarcerea de pe creste colonelul nu-?i g?sea locul.
În ?antier, dup? accident era mult? frustrare, erau nervi, solda?ii nu mai aveau r?bdare, nu mai lucrau cu implicare. Începuse omului s?-i fie fric? de ei, iar somnul s?u era alungat. Noaptea se fr?mânta, nereu?ind s? adoarm?.
?i apoi erau ?i discu?iile cu nepoata sa. Acestea îl deranjau cel mai mult, îi tulburau convingerile. Ea sus?inea ni?te bazaconii, gândea el, atâta vreme cât Ela îi vorbea despre denivel?ri ale timpului c?tre suprapuneri de orizonturi, în care timpul jucând un rol important este supus deform?rii, luând dimensiuni multiple. De asemenea, ea îi spunea despre universalitatea timpului, despre intersec?iile timpului ?i relativitatea spa?iului toate acestea intrând în contradic?ie cu educa?ia sa.
Îns? nepoata nu gre?ea cu nimic era elev? a unui liceu de matematic?-fizic? unde studiul astronomiei dar ?i al matematicii se f?cea serios ?i apoi adolescenta era ?i membr? a clubului de filozofie din liceu unde timpul ?i spa?iul se discutau intens.
Totu?i, ceva era. De ce locotenen?ii s?i cu care plecase la drum ?i era ferm convins de acest lucru, nu s-au mai întors? Nu era posibil ca ace?tia s? fi plecat la cursuri înainte de a fi escaladat cu ei versan?ii, doar cu ei a plecat pe munte. El le d?duse sarcina de a fotografia zona . Iar fotografiile erau pe biroul s?u. Lucrurile acestea nu-i d?deau pace. Mai mult, în minte îi r?sunau ?i repro?urile politrucului:
? Te bag în pu?c?rie! A fost vina ta, ai p?r?sit ?antierul. Cui i-ai cerut permisiunea?
Din experien?a sa de ofi?er c?lit în tran?eele vie?ii, ?tia c? nu a gre?it, c? r?spunderea nu este doar a lui. El a delegat un loc?iitor care a ales s? mearg? cu acel camion blestemat ce s-a r?sturnat. Acum loc?iitorul este mort.
Vina lui s-ar putea s? decurg? din faptul c? în graba sa nu a întocmit un document scris, un ordin de delegare. Lipsa actului îl putea acuza. Astfel îl prindeau nop?ile , iar nelini?tea îl ?inea captiv.
? Acesta s? fie timpul în care am crezut, se întreba el adesea!
Urma o lung? t?cere, f?r? s? g?seasc? r?spuns.
Fiul s?u nu-l în?elegea, sim?ea doar c? este sup?rat, în schimb nepoata c?uta s?-i fie în preajm? ?i s?-i aline sup?r?rile, dându-i adesea motive s? cread? c? nu se g?se?te în timpul potrivit. Timpul, spunea aceasta, este un conglomerat de spaime, un val nesfâr?it de ispite, o alunecare continu? spre alte z?ri, rareori acelea?i. Ideile sale nu erau simple cuget?ri, p?reau c? în ele o întreag? filozofie care curgea firesc, fiind izvorât? din mintea ei eliberat? de frica de a crede.
Nop?ile deveniser? terne ?i se succedau identice. Îns??i timpul p?rea s? fi stagnat. Vara se apropia de sfâr?it ?i soarta celor interna?i în urma accidentului nu ar?ta s? se îmbun?t??easc?. Trebuia f?cut ceva. Fr?mânt?rile colonelului coborau adânc ?i-n sufletul nepoatei, astfel încât într-una din zile veni în fa?a unchiului ei ?i, privindu-l în ochi cu încredere, îi vorbi:
? Crede-m? nea Mitic?, nu te mai fr?mânta. Faptele tale sunt corecte.
Era printre singurele d??i când c?uta s?-i vorbeasc? în intimitatea acestuia.
? Timpul nu este al nostru, este posibil s? ne afl?m într-un buzunar al s?u ?i nu în cel bun. S? ne întoarcem pe platoul alpin, s? c?ut?m promontoriul ?i s?-l cercet?m. Poate am gre?it intrarea.
Ideea era n?stru?nic?, de-a dreptul nebuneasc?. Îl invita s? caute un alt timp, ca ?i când universul ar fi avut mai multe paliere paralele, fiecare cu timpul s?u.
? ?i dac? nu vom g?si, întreb? unchiul.
? Atunci, spuse fata, ne vom asuma timpul prezent.
A doua zi au l?sat în ordine ?antierul, cu paznici destoinici ?i hot?râ?i. Vagonul închis devenea mic în urma lor, pân? ce s-a pierdut în zare. Avur? de înfruntat vântul care cre?tea în intensitate ?i înconjura ?antierul, ca ?i când ar fi fost hot?rât s?-l mute din loc. Natura dorea s?-?i schimbe straiele. Vântul se lovea de obstacolele din cale, le deplasa cu violen??, mutându-le. Un zgomot puternic a anun?at pr?bu?irea vagonului în pr?pastie.
Ei ajunseser? deja la intrarea în pe?tera care comunica cu golul alpin. Pere?ii stânco?i ai pe?terii le delimitau pa?ii pe un culoar strâmt. În lipsa luminii înaintau cu greu prin cavitatea subteran?, le era frig ?i team?. Se auzeau sunete stranii ca ?i când lilieci ar fi zburat pretutindeni. Din loc în loc trecerea era dificil? din cauza stalagmitelor. Ela ?i Darie mergeau împreun?, ?inându-se de mân?, iar b?rbatul în fa?a lor le deschidea drumul ?i le insufla curaj.
Inimile tuturor zvâcneau. Prima gean? de lumin? care corespundea cu orizontul alb a venit dup? ce au urmat drumul urcând c?tre întâlnirea cu ghe?arul. Temperatura a sc?zut ?i mai mult, iar promontoriul de ghea?? îi primea în vecin?tatea cascadei transformat? într-o frumoas? broderie de lumin?.
Se sim?eau stingheri de parc? ar fi fost vinova?i de evadarea dintr-un timp obsesiv. Colonelul îndr?znea s? priveasc? îns? cu team?, dar copiii erau fascina?i. Ar fi dorit s? zburde, s? se bucure, s? spere.
Au v?zut în dep?rtare un om care venea spre ei. Avea haine militare ?i purta ochelari. Era în vârst? ?i solid. Nu p?rea obi?nuit cu muntele, era mai degrab? tipul de func?ionar ce-?i petrece vremea în birou. Nea Mitic? îl recunoscu:
? Este ofi?erul de la centru care a c?zut în pr?pastie dup? ochelari.
Nu-i venea s? cread?, se frec? la ochi, dar era acel om pe care-l cuno?tea. Era clar, versiunile temporale nu sunt pove?ti. Un sentiment de bucurie îi inund? corpul.
? Timpul este subiectiv ?i aleatoriu, gândi el.
Ofi?erul li se adres?:
? De când nu am mai întâlnit pe cineva, m-am r?t?cit pe ace?ti versan?i. ?i nu-mi g?seam drumul. Bine c? a?i ap?rut!
Omul avea pe frunte urma unei zgârieturi care se cicatrizase.
La în?l?imi mari zilele sunt scurte, iar înserarea vine repede, de parc? soarele s-ar gr?bi s? nu-l prind? luna pe cer.
? S? coborâm, le spuse cadrul militar ce se r?t?cise pe munte.
? Lua?i-o dumneavoastr? tovar??e colonel înainte, vorbi tat?l a?teptând sa-l urmeze, ceilal?i l-au l?sat pe omul de la centru s? aleag? firida prin care s? se întoarc? cu to?i.
Acesta, gr?bit, a ales o t?ietur? în promontoriu. Era o intrare absolut aleatoare. Cu to?ii au ie?it prin ea, începând s? coboare. Aceea?i pere?i albi ?i lumino?i, apoi pere?ii de stânc?, c?rarea îngust?. Au parcurs întreg drumul pân? la bu?tenii r?sturna?i.
Se sim?ea aerul rece ?i proasp?t al muntelui. În fa?a pe?terii r?s?riser? câteva flori. Din dep?rtare se auzea muzic? de fanfar?. Au devenit cu to?ii aten?i. Câteva ma?ini de teren au trecut pe lâng? ei. Din spate veneau ?i camioane.
? Ce-i oameni buni, a întrebat nea Mitic?.
? Este zi mare ast?zi, a venit r?spunsul. Este inaugurarea drumului. ?antierul a devenit istorie.
Muzica de fanfar? se auzea tot mai puternic. Strident? ?i vie. Era timpul revenirii acas?.