Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Limba rus?

de nicolae tomescu

Multe ne-a mai înv??at Alexandru Ivanovici Bodn?renko, profesorul nostru de Limba rus?, (ruski iazâk): Despre vacile ruse?ti din rasa Kostroma care d?deau fiecare, cam 50 de litri de lapte pe zi, despre savantul sovietic Miciurin, un bun prieten al lui Lenin, care a aclimatizat meri, peri ?i chiar cire?i pân? dincolo de cercul polar, despre marea bun?tate a lui Iosif Visarionovici Stalin care a ajutat pe o feti??, pe nume Tamara, din îndep?rtata Taiga. Nu ?tia biata de ea s? citeasc?, de?i ar fi vrut, pentru c? ?coala cea mai apropiat? era la câteva sute de verste de acel canton, a reu?it, totu?i, s? înve?e, cu ajutorul mamei sale, a scrie toate literele. Bucuroas?, a întocmit o scrisoare c?tre Marele Conduc?tor. Printr-o întâmplare fericit?, trenul a oprit într-o zi lâng? cantonul în care locuia acea feti??. Profitând, feti?a a dat scrisoarea mecanicului de locomotiv?, iar, peste vreo dou? s?pt?mâni trenul de diminea?? care mergea spre marele ora? oprea, lua feti?a, iar cel de dup? mas?, care venea din ora?, se oprea ?i el pentru a l?sa feti?a, care venea de la ?coal?. ?i iat? a?a, gândeam mai târziu, s-a inventat naveta ?colarilor, Cu mult? sim?ire artistic? ne citea din versurile lui Mihail Lermontov :
?????? ????? ????????
? ?????? ???? ???????...
??? ???? ?? ? ?????? ????????
??? ????? ?? ? ???? ???????

Citea frumos tavarisci profesor din manual, dar traducerea era foarte prozaic? ?i parc? de neîn?eles:
O pânz? singuratic? se albe?te
În cea?a m?rii albastre...
Ce caut? într-o ?ar? îndep?rtat??
Ce a l?sat în urm? în ?ara sa natal? ?

De multe ori Ivan Ivanovici era bine dispus ?i încerca s? ne bine dispun? ?i pe noi. Hei, rebiata, ia auzi?i cum se l?uda Ion, mam?-sî, devenit Ivan, dup? ce f?cuse armata într-o regiune îndep?rtat? unde ?-o-n??rcat dracu copchii.
- Mama, io de-amu ?tiu patru, adic? citiri, linghi.
- Care-s a?elea dragu lui m?muca ?
- P?i ?ea rumâneasc?, ?ea moldovineasc?, ?ea musc?leasc? ?i de-amu ?i ?ea rusasc?.
- Brava, dragu lu mama. ?tiam eu c? am un copchil iste? .
Dup? mul?i ani l-am reîntâlnit pe Alexandru Ivanovici. ?edea pe o banc? în parcul din Pia?a Mare. Acelei pie?e, dup? ce i s-au scos dalele dreptunghiulare de granit, statuia lui Nepomuk ?i fântâna artezian?, i s-a adus p?mânt negru pe care s-au plantat trandafiri ?i fel ?i fel de alte flori.
- Dobrâi deni, tovarasci profesor.
- S? fii s?n?tos, Nikolai. Ce-ai r?mas a?a, cu gura c?scat?? Credeai c? nu te mai cunosc?
- Ce mai face?i, domn profesor?
- Nu multe, c? în curând m-oi duce!
- Unde domn profesor?
- Acolo unde to?i s-or duce ?i de unde nu s-a mai întors nimeni !

Peste câteva zile m? aflam pe strada Avram Iancu c?reia în vechime românii din cetate îi spuneau a Orezului iar sa?ii Spargasse. În fa?a unei por?i ?intuite cu motive florale din fier forjat, a?tepta un dric cu cai masca?i. N-a trebuit s? a?tept mult pân? ce pe poart? a ie?it un cosciug purtat de patru muncitori, probabil salaria?i ai cimitirului comunal.

Pe crucea de lemn purtat? de al cincilea scria: Alexandru Bodn?ra? 1895-1987

nicolae tomescu (inocentiu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro