Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

un profesor de merceologie

de nicolae tomescu



A trecut mult, foarte mult, timp de atunci. Tot mai pu?ini sunt cei care ?i-l aduc aminte. Era un om gras, cu mers leg?nat ca de gâsc?. Purta un costum, de o culoare nedefinit? ?i aproape tot timpul, în deplas?rile lui zilnice avea un co? de r?chit? ag??at de bra?ul drept. Mersu-i leg?nat era accentuat poate ?i de pantofii cu unul sau dou? numere mai mari. Pantofii îi ie?eau în eviden?? ?i datorit? unor „stopuri” artizanale f?cute chiar de el, ca la pantofii fotbali?tilor. Dac? la fotbali?ti stopurile au menirea de a evita alunecarea în urma unei frân?ri bru?te, la el acele stopuri trebuiau s?-i protejeze talpa de uzur?. Avea ?i un nume ciudat: Liu. Vanghelie Liu. De unde o fi venit în ora?ul nostru? O fi avut, dup? nume, origini megleno române? O fi ?tiut, cu siguran??, Chi?? Pop, profesorul de Limba ?i literatura român?, care pentru un timp a fost inspector ?ef la Sec?ia de înv???mânt a raionului. Dar nu ne mai poate spune fiind, de acum, în rândul celor ce au dat vama lui Charon pentru a trece Styxul. Sigur, el a fost cel care l-a angajat la Liceul Comercial, transformat în ?coala medie tehnic? de Comer?, ca s? predea merceologia, aceea ?tiin?? care studiaz? din punct de vedere fizic ?i chimic, bunurile destinate vânz?rii.
N-avea prieteni ?i nici rude. Totu?i, la un moment dat ap?rea cu un copil, cam de vârsta gr?dini?ei, de mân?. Apoi anii au trecut, copilul a crescut ?i a disp?rut din via?a lui. Cum o fi ob?inut apartamentul de la etajul întâi a unei case de pe strada Moscova ? Locuiau aici, prin reparti?ie de la ILL, reprezentan?ii clasei muncitoare, vechii proprietari fiind fie la pu?c?rie fie prin subsolurile unor cl?diri administrate de acela?i ILL. Copiii cartierului, înv??a?i probabil de al?ii mai mari, când îl vedeau strigau dup? el „uite Liu, da?i cu pietre”. Unii chiar d?deau.
Au trecut, unul dup? altul, anii. Mai marii înv???mântului i-au retras titulatura. A r?mas profesor suplinitor. Se apropiau anii pensiei. Ca s? n-o piard? fost nevoit s? fac? naveta undeva la ?ar?, ca s? predea Chimia. O ploaie de prim?var? l-a udat pân? la piele. De aici i s-a tras sfâr?itul, de la tuberculoza galopant? pe care o contactase în urma acelei ploi.

nicolae tomescu (inocentiu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro