proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

De câteva zile e zarv? mare în or??elul de la poalele Mun?ilor de Nord, or??el de obicei lini?tit, leg?nat într-un dulce trai patriarhal. Zarva s-a iscat de la o decizie a Consiliului Or??enesc prin care se organizeaz? un concurs de ascensiune pe Mun?ii de Nord, un fel de coroan?-simbol a ora?ului, str?juind cetatea ca doi cavaleri înfr??i?i, mun?i care pornesc dintr-un trunchi comun masiv, iar de pe la jum?tate se despic? în dou? vârfuri, Muntele Mic, de doar 1800 de metri ?i Muntele Mare de 2200 de metri altitudine. Ideea a fost de a impulsiona via?a civic?, de a stimula participarea cet??eneasc? într-un ora? mic ce pare de la o vreme amor?it, anchilozat, parc? mai mult mort decât viu. Consiliul a stabilit condi?iile de participare, termenul de înscriere ?i premiile acordate câ?tig?torilor de pe primele trei locuri, primul loc fiind omagiat ?i cu un titlul de „cet??ean de onoare al ora?ului”.
Lumea a reac?ionat cu mare entuziasm la idee, deja mul?i s-au înscris din prima zi. Paul Georgescu, tân?r angajat al unei firme din ora?, a ezitat s? se înscrie din prima zi, nehot?rât cum îi este felul ori de câte ori e vorba de implicare în via?a public? Dar a doua zi, dup? o noapte de fr?mânt?ri, î?i ia inima în din?i ?i se prezint? la înscriere. Simte c? e în sfâr?it momentul s? ias? din anonimatul de obscur slujba? de care nu ?tie nimeni în ora?, s? demonstreze c? e în stare de fapte mari ?i poate a?a o va impresiona ?i pe Mariana, tân?ra secretar? de la firma unde lucreaz? ?i de care e îndr?gostit lulea de mai bine de un an de zile, dar neb?gat în seam? de aleasa inimii lui. E ferm hot?rât s? câ?tige, el este un montaniard înc? din copil?rie, str?b?tând toate c?r?rile ?i h??i?urile mun?ilor, cunoscând bine c?ile de acces ?i scurt?turile c?tre vârf. E convins c? dac? nu va fi chiar primul, va fi pe podium oricum, între primii trei. Nici nu-?i dore?te atât de mult titlul simandicos de „cet??ean de onoare” care i se pare mai mult o form? de festivism ?i teatru social.
To?i participan?ii sunt convoca?i pentru ziua de 1 mai, orele 8, la linia de start de la poalele mun?ilor. Se a?teapt? o participare masiv? ?i din partea publicului, fiind organizat? o mare serbare câmpeneasc?, nu doar în cinstea acestei zile festive ci ?i a câ?tig?torilor cursei de ascensiune rapid? pe munte. Traseul nu e unul strict stabilit, fiecare participant va încerca în mod liber s? ajung? în vârf pe orice cale care duce într-acolo. Nu exist? drum propriu-zis ci doar poteci str?b?tute de animale care adesea se pierd în h??i?uri ori surp?turi ?i îngr?m?diri de stânci. Dar Paul nu-?i face probleme, a escaladat de multe ori mun?ii pe cele mai greu accesibile c?i. Ultimele detalii legate de traseu se vor comunica participan?ilor înainte de start.

Ziua de 1 mai se dovede?te a fi una ideal? pentru ie?ire în natur?. Un soare vesel scald? or??elul animat de s?rb?toare ?i pantele Mun?ilor de Nord. Paul a avut o noapte agitat? ?i se treze?te greu, întârziind cu minute bune la preg?tirea de start unde s-au dat deja ultimele indica?ii concuren?ilor. E curios s? ?tie ce detalii s-au precizat de c?tre organizatori, dar se sfie?te s? întrebe pe vreunul dintre concuren?i. Oricum, el ?tie ce are de f?cut, trebuie s? ajung? pe vârful muntelui pe orice cale. ?i c?i ?tie destule.
La fel ca la marile întreceri sportive, un organizator d? semnalul de start cu un pistol cu capse care face s? r?sune ecouri repetate la poalele mun?ilor. În aplauzele mul?imii adunate, concuren?ii pornesc în pas alerg?tor s? asalteze coasta muntelui, unii în grupuri mici, al?i solitari, a?a cum e ?i Paul, care se desprinde de ceilal?i participan?i, ocolind panta mai abrupt? pe o cale mai lejer?, numai de el ?tiut?, pentru a nu for?a de la bun început ?i pentru a-?i menaja puterile. Treptat se pierde de grup pe care nu-l mai vede în urma lui, iar g?l?gia pare din ce în ce mai îndep?rtat?. Dar nu-i nimic, asta e bine, înseamn? c? are deja un avans considerabil fa?? de restul concuren?ilor.
Traseul devine tot mai dificil, h??i?uri de mure ?i liane împletite îi bareaz? calea ?i trebuie s?-?i fac? loc cu capul înainte printre tufele aspre care-i însângereaz? mâinile. Apoi panta devine tot mai abrupt?, cu pietri? rostogolindu-se sub t?lpile lui, cu stânci pe care trebuie s? le urce piepti?, ag??ându-se cu mâinile de tufi?uri r?zle?e, ori de buruieni ale c?ror r?d?cini adesea cedeaz? sub puterea mâinilor lui. Dar urc? f?r? oprire, de?i nu-i mai aude de mult pe ceilal?i concuren?i în urma lui, deci ar avea timp s? se mai opreasc? ?i s?-?i mai trag? sufletul. Ceea ce ?i face la un moment dat. Se a?az? pe o stânc? mai dreapt? asemeni unui tron regal ?i prive?te peste pantele abrupte de sub el. Deodat? încremene?te ?i i se taie respira?ia. ?irul concuren?ilor urc? de zor, dar nu în urma lui, pe Muntele Mare, ci al?turi, pe Muntele Mic, unii fiind deja aproape de vârful lui ?i chiuind voio?i a victorie.
E uimit ?i nu în?elege nimic. Cum adic?? E posibil ca organizatorii s? fii stabilit ca ?int? Muntele Mic, mai u?or accesibil? Cum s? stabile?ti o ?int? mai modest? pentru un concurs cu asemenea preten?ii? Cum po?i gândi o întrecere atât de mare pe un obiectiv atât de mic? Când normal ar fi fost ca ?inta suprem? s? fie Muntele Mare. Într-adev?r greu de învins. Se uit? în sus ?i vede c?-l a?teapt? ultima por?iune, cea mai grea, pe care n-o va putea escalada decât în genunchi. Îl bate gândul s? renun?e, asta e, a gre?it traseul, a pierdut indica?iile organizatorilor de la ora 8, nu s-a gândit c? ei vor o curs? mai scurt? ?i mai u?oar?. Probabil dorin?a lor era ca ascensiunea s? nu dureze prea mult, s? nu solicite prea tare participan?ii ?i lumea s? se gr?beasc? la marea s?rb?toare câmpeneasc?.
Ab?tut ?i dezam?git face primii pa?i la vale, alunecând ?i pornind grohoti?ul de sub picioarele lui. Dar apoi se r?zgânde?te. Se întoarce spre vârf ?i cu un elan nou ?i for?e parc? proaspete asalteaz? iar panta abrupt?, mai mult în genunchi, apucând cu putere tufele de afin ori jnepenii r?s?ri?i în cale. Cu genunchii zdreli?i de pietri?ul ascu?it, cu mâinile însângerate ?i amor?ite, ajunge în sfâr?it pe vârful Muntelui Mare.
În jur e o adev?rat? splendoare, Muntele Mic se vede mult mai jos, de?i e o diferen?? de altitudine de doar 400 de metri. Cei de pe vârf sar veseli ?i strig?te de victorie se aud din când în când. Strig? ?i el cu toat? puterea spre ei, ar vrea s? fie auzit ?i v?zut, dar se pare c? cei de jos nu-l aud ?i nici nu dau vreun semn c? l-ar vedea. Dar nu mai conteaz?, Cre?te în el o bucurie imens? a victoriei fa?? de el însu?i. Ridic? bra?ele spre cer: „Doamne, dac? cei de jos nu m? v?d, Tu m? vezi. Aici suntem doar noi doi. Tu ?i eu”.