proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Un Univers plin cu iepuri


Aveam ?aisprezece ani când m-am îndr?gostit de Kiara. Nu am eu cine ?tie ce talent la descris fete frumoase dar pentru ea z?u c? ar fi meritat s? îl am fiindc? era cea mai frumoas? fat? v?zut? de mine. ?i de colegii mei, ca s? fiu sincer, fiindc? to?i erau în limb? dup? ea. Venise de la ora? cu p?rin?ii parc? anume s? lumineze mica noastr? localitate. James, care era într-un fel poetul clasei, îi f?cea mereu poezii ?i spunea despre ea c? este atât de frumoas? încât ?i aerul se d?dea cu greu dus din fa?a ei din dorin?a de a mai întârzia pu?in în preajma trupului ei de zei??. Oricum nu p?rea s? aib? cine ?tie ce succes cu ele fiindc? Kiara, dup? ce se pref?cea c? le cite?te, le rupea ?i apoi le arunca pe furi? în co?ul de gunoi.
Ea avea ochi numai pentru Daniel ?i la to?i ni se p?rea oarecum firesc. El era mai mare ca noi cu un an, juca în echipa de fotbal ?i era abonatul s?lilor de for??. Când înv??am la istorie despre mitologii antice ne imaginam c? a?a trebuia s? arate zeii nordici pe care ?i-i imaginaser? oamenii în trecut. Blond, bronzat, cu ochii verzi ?i cu mu?chi care îi jucau sub piele, trecea prin via?a ?i prin paturile fetelor cu o nep?sare fireasc? ?i care pe el îl prindea foarte bine.
Nici m?car Kiara, în ciuda frumuse?ii ei, nu a reu?it s? îl câ?tige total, spre nemul?umirea ei bine mascat?. Era doar una din „fetele” lui ?i era destul de sup?rat? pentru statutul ?sta.
În vacan?a de var?, când a venit ca de obicei bâlciul în mica noastr? localitate, de nemul?umirea asta mocnit? am încercat ?i eu s? profit ?i s? m? strecor cumva în sufletul ei. Aveam o ideea care mi se p?rea de-a dreptul minunat?. N-a fost s? fie a?a dar cel pu?in am încercat.
Mai întâi m-am asigurat c? odat? cu bâlciul a fost adus ca de fiecare dat? ?i un multiplicator. B?nuiesc c? to?i ?ti?i despre ce este vorba. Este cubul ?la transparent cu latura cam de un metru ?i ceva, un panou de control ?i o mul?ime de set?ri dintre care cele mai multe ne r?mâneau necunoscute. Aproape lipit de el mai era unul identic în care ap?rea ceea ce voiai s? multiplici. Se spunea c? este fabricat cumva de primii oameni ?i c? se alimenteaz? direct din energia cosmic? a Universului. Mie toate astea mi se p?reau prostii dar oricum dac? b?gai ceva în cubul principal, indiferent ce, ?i î?i lipeai apoi antebra?ul unde aveai contoriza?i anii, dup? ce ?i se sc?dea anii corespunz?tori, în cubul secundar lua na?tere obiectul pe care voiai s? îl multiplici. Pre?ul era standard de când am v?zut prima dat? un multiplicator: un an pe kilogram.
Am v?zut pe al?ii folosindu-l dar eu nu am fost interesat niciodat?. Pân? acum, când n?scocisem o cale s? o cuceresc pe Kiara.
Dup? ce primii oameni de la bâlci au multiplicat ce au avut de multiplicat, lumea ?i-a pierdut interesul pentru aparat fiindc? nu toat? lumea avea ani de risipit pentru ceea ce p?rea a fi mai degrab? o juc?rie decât un lucru util. Atunci l-am trimis pe colegul meu James s? aduc? caseta de bijuterii a bunicii lui. O v?zusem o singur? dat?, pe ascuns, când bunica lui era plecat? de acas?. Cutia era ea îns??i o adev?rat? capodoper?. Din lemn de trandafir ?i cu intarsii din aur ?i argint era plin? cu vârf de inele, l?n?i?oare, coliere ?i br???ri de aur. Nici James nu prea era zdrav?n la cap de la câte poezii scria fiindc? a mers repede acas?, a pus caseta de bijuterii într-o saco?? ?i a dat fuga cu ea la multiplicator unde îl a?teptam eu cu inima b?tând s?-mi sparg? pieptul, nu altceva. Am privit în jur dar nimeni nu avea grija noastr? fiind atra?i de celelalte minun??ii ale bâlciului.
— Chiar o s? î?i dai un an de via?? pentru bijuteriile astea? a întrebat James a?ezând cutia în interiorul cubului transparent.
— Chiar o s?-mi dau! am spus eu ap?sat apoi am morm?it în surdin?: sper numai s? nu-l dau degeaba!
Cutia avea un kilogram ?i câteva sute de grame dar cum multiplicatorul rotunjea în sus la num?rul de ani l-am pus pe James s? scoat? câteva br???ri ?i un colier masiv pân? greutatea a ajuns la 950 de grame.
Am blocat u?a cubului transparent ?i am atins pe panoul de control cifra unu apoi am ap?sat pe butonul de pornire. Am lipit antebra?ul de contorul multiplicatorului ?i dou? c?tu?e din plastic dur mi-au blocat antebra?ul ca ?i cum ar fi vrut s? se asigure c? nu m? r?zgândesc.
Am sim?it o în?ep?tur? u?oar? apoi raza albastr? care scana obiectele de pe platan a început s? coboare ?i a cuprins caseta cu bijuterii. O clip? mi-a p?rut r?u c? nu am deschis capacul ca s? se vad? ?i bijuteriile dar din câte ?tiam nu era nevoie. C?tu?ele mi-au eliberat bra?ul cu un pocnet sec ?i pe platanul de al?turi a început s? se materializeze copia casetei cu bijuterii.
Am privit contorul de pe antebra? ?i am v?zut c? în loc de 84 de ani acum aveam acum numai 83 r?ma?i. I-am ar?tat lui James contorul ?i nu a spus nimic ci doar a cl?tinat dojenitor din cap. Un clinchet sonor ne-a anun?at c? multiplicarea este gata. Ne-am repezit amândoi la noua caset? ?i am deschis-o: era plin? cu bijuterii la fel ca cea original? a?a c? am luat-o gr?bi?i, am c?utat o saco?? potrivit? ?i pentru ea ?i am plecat s? o c?ut?m pe Kiara pe care o v?zusem ceva mai devreme bântuind prin târg. Încercam s? nu m? gândesc c? dintre to?i colegii mei de clas? eu eram singurul care cheltuisem un an din cei o sut? de ani pe care îi primea toat? lumea la na?tere. Speram ca m?car s? fie cu folos.
În numai câteva minute am întâlnit-o pe Kiara ?i spre norocul meu era f?r? Daniel. Din nefericire nu era singur? ci înconjurat? de câteva prietene care v?zând c? scot din saco?? caseta cu bijuterii au început s? ?ipe de încântare.
Am întins-o spre Kiara ?i i-am spus c? este un cadou pentru ea, un modest omagiu adus frumuse?ii ei. Textul ?sta fusese n?scocit de James ?i cum mi sa p?rut bun l-a recitat mecanic în timp ce îi întindeam caseta.
A luat-o, a deschis-o, a scanat cu ochii ei ca de ghea?? albastr? bijuteriile apoi a ?uierat:
— ?terge-o de aici cu ele c? dac? te vede Daniel te bate ?i pe tine ?i pe mine! E pe aici prin târg ?i este destul de nervos.
Mi-a dat peste mân? ?i caseta de bijuterii a c?zut inutil? pe p?mânt.
A plecat gr?bit? ?i m-a l?sat cu minunatele bijuterii r?spândite în praf.
Am recuperat caseta dar când s? pun înapoi bijuteriile, g?l?gioase ca ni?te co?ofene prietenele ei s-au aplecat asupra lor ?i bâiguind un fel de scuz? c? dac? Kiara nu le vrea este p?cat s? m? duc cu ele acas? a?a c? mai bine s? le dau lor. În cinci minute în colbul târgului nu a mai r?mas nicio bijuterie ?i eu am r?mas cu caseta în mân? ?i cu sufletul f?cut ??nd?ri.
Lâng? mine James î?i c?uta cuvintele cu care s? m? consoleze ?i în cele din urm? mi-a spus:
— Ai pierdut un an din via?a ta dar a?a m?car ai aflat c? fata pe care o iube?ti este un suflet nobil ?i c? nu este deloc materialist?.
— A?a este, am confirmat eu. Ori este un suflet nobil ori îi este fric? de b?taie.
Am plecat ?i în timp ce James se gândea cum s? pun? caseta cu bijuterii în casa bunicii lui f?r? s? îl observe nimeni eu deja m? gândeam la alt plan prin care s? o cuceresc pe Kiara.
Anul care a urmat a fost unul infernal. Contorul de pe antebra?ul stâng a ajuns la 83 de ani dar nu asta a fost problema ci faptul c? toat? lumea voia s? mi-l vad?. Unii se amuzau, câteva fete parc? ar fi vrut ca s? prietenii lor s? fac? un asemeni gest pentru ele dar eu încercam s? nu ?in seama de nimic ?i îmi preg?team în tain? pasul urm?tor. Pas la care i-a venit vremea abia peste un an când a venit iar bâlciul în mica noastr? comunitate. M-am asigurat mai întâi c? au adus ca de obicei ?i multiplicatorul fiindc? în planul ce-l urzisem el juca rolul principal.
Am pândit vreo dou? zile prin preajma lui pân? s-au plictisit oamenii de multiplicat câini, pisici, bro?ate ?estoase ?i ce mai aveau ei de multiplicat prin cas?.
În a treia zi lumea p?rea c? uitase cu totul de multiplicator a?a c? pe la amiaz? am abordat-o pe Kiara care se plimba de colo, acolo f?r? nici o ?int?. ?inea în bra?e un imens iepure alb cu ochii ro?ii la care îi d?dea din când în când s? ron??ie dintr-un morcov. Când ne-am întâlnit mintea mea a intrat în alert? ?i am n?scocit imediat un plan pornind de la uria?ul iepure alb la care p?rea s? ?in? foarte mult. De fapt era o iepuroaic? dar asta nu conta prea mult pentru planul meu.
M-am apropiat de ea ?i am mângâiat iepuroaica:
— Pare s? ?in? foarte mult la tine! am spus eu cu un ton neutru.
— Po?i s? ?tii! a spus ea mândr?. O cheam? Amelia ?i uite, dac? o las jos imediat fuge dup? mine ?i vrea în bra?e!
A l?sat-o jos ?i a f?cut câ?iva pa?i în direc?ia multiplicatorului. Iepuroaica imediat a ?op?it dup? ea ?i s-a ridicat în dou? picioare ca ?i cum ar fi vrut într-adev?r s? fie luat? în bra?e.
Tot vorbind de una de alta am ajuns chiar lâng? multiplicator ?i atunci am spus cât mai calm am putut:
— P?i da, vine dup? tine aici în aer liber. Dar sunt sigur c? dac? intri într-un spa?iu închis nu te mai urm?re?te.
— Asta s? o crezi tu, a spus ea sigur?. Sunt gata s? fac pariu pe tine cu orice!
Am deschis u?a transparent? a multiplicatorului ?i am poftit-o în?untru:
— Uite, dac? vine dup? tine ?i în cubul ?sta sunt gata s? î?i multiplic ce vrei tu pân? la un kilogram. doar am mai f?cut-o o dat?, nu?
Deja se pare c? în mintea ei se gândea ce s? îmi cear? s?-i multiplic fiindc? a l?sat jos iepuroaica ?i a intrat f?r? nici o urm? de ezitare în cubul transparent. Prostovana de iepuroaic? a pornit dup? ea dar eu am trântit u?a multiplicatorului ?i am z?vorât-o f?r? s? o las ?i pe ea s? intre. Nu aveam de gând s?-mi cheltui anii din via?? pe o iepuroaic? care mai p?rea pe deasupra ?i gravid?.
Cubul era închis etan? ?i auzeam c? spune ceva dar nu în?elegeam ce. Nici nu îmi p?sa. Am pus antebra?ul stâng pe contorul de ani ?i cele dou? c?tu?e din plastic dur mi l-au cuprins ferm. Kiara avea numai 43 de kilograme dar tare frumos distribuite pe ea. Am eliberat panoul de comand? ?i am ezitat o clip?. Dar v?zând minuna?ii ei ochi alba?tri cu m? privesc uimi?i ?i mai mari ca niciodat? am bifat unu la num?rul de copii apoi am dat start.
Dac? mi-a fost fric? c? Kiara se va zbate în timpul scan?rii ?i ceva nu va ie?i bine m-am în?elat. Dup? ce raza albastr? a început s? coboare spre Kiara, ceva s-a întâmplat în cub fiindc? totul a înghe?at ?i Kiara nu se mai mi?ca deloc iar în mai pu?in de un minut s-a auzit un clinchet care m-a anun?at c? scanarea s-a încheiat cu succes.
Cele dou? c?tu?e de plastic mi-au eliberat bra?ul ?i am v?zut c? pe contor mai aveam numai 40 de ani.
Pu?in îmi p?sa fiindc? pe cubul transparent de al?turi deja se construia o nou? Kiara numai pentru mine.
Între timp Kiara original? a ie?it afar? din cubul principal ?i în loc s? fie sup?rat? râdea cu gura pân? la urechi.
— Adam drag?, ?i-a mai zis cineva c? pe lâng? c? e?ti urât mai e?ti ?i prost?
Veselia care i se citea pe chip era prea evident? ca s? fiu lini?tit a?a c? am întrebat-o:
— Ce vrei s? spui?
A ar?tat spre cubul secundar unde se lucra de zor la împlinirea visului meu ?i a întrebat:
— Ce crezi tu c? o s? ob?ii acolo?
Am dat din umeri fiindc? mi se p?rea evident dar totu?i i-am r?spuns:
— Mi se pare evident, nu? O s? ob?in o alt? Kiara identic? cu tine dar ea o s? fie numai pentru mine pentru c? eu am creat-o!
Râsul ei s-a accentuat ?i mi-a r?spuns:
— Da, o s? ob?ii înc? o Kiara identic? cu mine. Cuvântul principal din propozi?ia asta este IDENTIC?. Ai în?eles acum?
— P?i da, am bâiguit eu, cuprins de un fior rece. La fel de frumoas? ca tine.
— Asta era grija ta. C? o s? fie la fel de frumoas? ca mine dar mai departe nu ai gândit nici un pas. Nu o s? fie numai la fel de frumoas? ca mine dar o s? gândeasc? la fel ca mine. Î?i dai seama ce înseamn? asta?
Aveam o b?nuial? dar nu îndr?zneam s? o spun cu voce tare.
Un clinchet dinspre cubul al doilea ne-a f?cut s? privim spre el ?i s? o vedem pe Kiara a doua cum iese la fel de zâmbitoare ca prima din cub. Cumva a auzit discu?ia noastr? sau poate copiile puteau comunica telepatic între ele, fiindc? a continuat vorbele primei Kiara ar?tând spre ea:
— O s? gândesc la fel ca ea ?i o s? am acelea?i gusturi ?i pasiuni ca ea deci ?i mie tot de Daniel o s?-mi plac? ?i tu o s? ne pari la amândou? nu numai urât ci ?i idiot.
S-au apropiat una de alta ?i s-au luat hohotind de mân? în timp ce biata Amelia se uita nedumerit? de la una la alta ne?tiind pe care s? o aleag?.
Una din fete ?i mi-am imaginat c? este copia a spus serioas?:
— Uite dac? tot ?ii a?a de mult la mine ?i tot e?ti atât de dispus s? î?i cheltuie?ti anii pe mine mai bine mi-ai face o replic? dup? Amelia fiindc? uite la biata de ea nici nu ?tie pe care dintre noi s? o aleag?.
Ca în trans? am luat iepuroaica ?i am pus-o în cubul principal. Avea patru kilograme dar aveam ochii în lacrimi ?i nu mi-a prea p?sat de asta ci doar m? gândeam c? m?re?ul meu plan s-a dovedit un mare fâs iar pe Kiara o pierdusem pentru totdeauna. Tot ca în tras? mi-am pus antebra?ul pe contorul multiplicatorului ?i am comandat dou? iepuroaice.
Opt ani mi-au fost lua?i din via??, am mai r?mas numai cu 32 ?i din cubul secundar au ie?it dou? iepuroaice în hohotele de râs ale fetelor.
— Asta de ce-ai mai f?cut-o nebunule? M-a întrebat una dintre ele.
— P?i dac? tot nu pot avea pe niciuna dintre voi atunci m?car s? am ?i eu o iepuroaic? a?a cum voi, am spus eu cu glas pierit.
— Atunci ar trebui s? ?ii bine de iepuroaica ta fiindc? ?i ea tot la noi o s? vrea.
Avea dreptate fiindc? de?i ?ineam strâns iepuroaica pe care o alesesem pentru mine ea mea se zb?tea s? mearg? dup? ele.
La un moment dat f?cea a?a de urât încât ca s? scap de ea fiindc? îmi era fric? s? nu m? zgârie am încuiat-o în cubul multiplicatorului.
Oare ce a fost în mintea mea atunci? Nu ?tiu dar probabil m-am gândit c? dac? cele dou? fete ?in a?a de mult la iepuroaicele lor atunci s? le dau la iepuroaice cât nu pot s? duc?.
Am pus antebra?ul pe contorul multiplicatorului, am v?zut c? mai aveam 32 de ani ?i c? iepuroaica avea patru kilograme. Deci am s? multiplic 8 iepuroaice care vor sta în permanen?? dup? fundul celor dou? fete, m?car s? le strice cheful de via??. Într-un fele era ca un fel de sinucidere din dragoste fiindc? urma s? îmi consum to?i anii.
Am tras clapeta de pe panoul de control al multiplicatorului, am vrut s? scriu 8 dar am glisat cu degetul s? v?d pân? unde se poate ajunge. Dup? cadranul cu cele zece cifre urmau factorii de multiplicare pentru cei care aveau ani de pierdut, cu zece, o sut? apoi o mie ?i au ajuns la puteri dar eu glisam mai departe. În cele din urm? am ajuns la cap?tul scalei ?i acolo trona un opt r?sturnat, semnul bine cunoscut al infinitului. Înainte s? îmi dau seama ce fac, am ap?sat pe el cu gândul s? pun pe urmele celor dou? fete o infinitate de iepuroaice care s? le strice ?i lor via?a a?a cum mi-ai stricat-o ele pe a mea. Poate c? m? gândeam c? de fapt ap?s pe 8 sau cine ?tie ce mai era în capul meu fiindc? eram convins c? nu judecam deloc limpede în clipele alea.
În subcon?tient îmi d?deam seama c? eu, cu cei 32 de ani ai mei pe care îi mai aveam de tr?it nu puteam ob?ine mai mult de 8 iepuroaice dar nu îmi p?sa ?i nici nu mai gândeam foarte clar a?a c? am ap?sat butonul de pornire.
O clip?, în timp ce c?tu?ele de plastic m? strângeau din ce în ce mai tare ?i o arsur? u?oar? îmi irita antebra?ul mi-am adus aminte de primul om pe care l-am v?zut murind fiindc? i se terminaser? anii.
Eram copil mic ?i întâmpl?tor am ajuns într-o zi lung? de var? lâng? Alexander, un ziler care î?i f?cea veacul prin localitatea noastr? a?teptând ca ba unul, ba altul s?-i de-a ceva de lucru ca s? î?i mai prelungeasc? zilele. ?i când zic s?-?i prelungeasc? zilele chiar asta însemna pentru c? de cele mai mult ori contorul lui era aproape de zero ?i mereu trebuia s? g?seasc? o metod? s? mai adauge câteva zile.
Era c?zut într-un ?an?, beat ca de obicei sau poate chiar un pic mai mult, stare în care îl mai v?zusem ?i alt? dat? a?a c? nu asta ne-a atras aten?ia mie ?i prietenilor mei de joac?. R?sturnat pe spate în ?an? avea mâinile desf?cute larg ca un mic Crist atât c?-i lipsea crucea pe care s? fie r?stignit. Antebra?ul stâng era expus vederii ?i pentru prima dat? am v?zut cum arat? un contor cu mai pu?in de o zi pe el. De fapt când am ajuns eu avea de tr?it mai pu?in de o or? ?i to?i cei din jurul lui a?teptau s? vad? ce se va întâmpla când contorul va ajunge la zero ?i el va muri. Când timpul se termina în mod normal oamenii se duceau sau erau du?i la Casa Mor?ii ?i nu vedeau ce se întâmpl? cu ei decât angaja?ii care se ocupau de astfel de lucruri.
Din când în când Alexander se trezea din aburii de be?ie ?i privea spre noi cu ochi tulburi bâiguind:
— Chema?i-l pe Andrew, mai are s? îmi dea ?apte zile pentru cât i-am lucrat la ferm?!
Cineva se pare c? chiar a fost pân? la Andrew pe care îl cuno?team to?i s? îi spun? ce se întâmpl? dar se pare c? acesta nu avea timp de un ziler oarecare fiindc? era în toiul unei afaceri importante.
Contorul a ajuns în cele din urm? la numai câteva minute ?i to?i ne-am lungit gâturile s? vedem mai bine. Când a ajuns la un minut lumina albastr? a contorului s-a preschimbat într-un ro?u intens care s-a transformat într-un roz murdar iar pe urm? contorul a disp?rut cu totul de pe antebra?ul lui Alexander.
B?trânul Alexander a scos un sunet ciudat ca ?i cum ar fi sughi?at apoi ochii lui alba?tri ?i-au pierdut str?lucirea ?i au r?mas a?a, privind în gol spre cerul dup? amiezii. Într-un târziu au venit angaja?ii de la Casa mor?ii ?i i-au închis ochii iar pe noi ne-au trimis în treburile noastre în timp ce îi puneau trupul pe dric.
Cam a?a îmi imaginam c? se va întâmpla ?i mie iar Kiara va ajunge în cele din urm? lâng? corpul meu mort ?i o s? m? scalde în lacrimi.
În cele din urm? c?tu?ele de plastic mi-au eliberat bra?ul ?i am privit s? v?d cum arat? ultimele mele clipe pe contor. În loc de câteva minute am v?zut semnul infinitului pâlpâind pe bra?ul meu ?i în spatele meu o voce sever? m-a întrebat:
— Po?i s?-mi spui ?i mie ce ai f?cut?
M-am întors ?i am v?zut o fat? de vreo 23 de ani, blond?, dr?gu?? dar cu o figur? amenin??toare ?i care m? privea crunt.
— P?i am vrut s? multiplic ni?te iepuri … ?i am ap?sat gre?it pe tastele de comand?.
A mai f?cut un pas ?i mi-a privit antebra?ul.
— E?ti nebun, a ?uierat ea. Cum ai f?cut a?a ceva?
Dinspre Multiplicator s-a auzit un fâ?âit ?i panoul de control a disp?rut ca ?i cum o for?? nev?zut? l-ar fi absorbit în interiorul aparatului.
Cubul al doilea a scos un pocnet ?i o palet? a împins afar? prima iepuroaic? din cele opt. Sau din infinitatea celor pe care le comandasem. Nu mai ?tiam nimic ?i în mintea mea era o nebuloas? cumplit?.
Fata s-a aplecat spre iepure ?i a ridicat? de urechi privind-o atent apoi mi-a spus:
— Nu e iepure ci iepuroaic? ?i ca balamucul s? fie complet este ?i gravid?. O s? ne umplem de iepuri tipule, a zis ea cl?tinând din cap.
A clipit din ochiul stâng semn c? apela Baza de Date apoi a continuat:
— La rasa asta de iepuri perioada de gesta?ie este de 28 de zile ?i ajung la maturitate sexual? la cel mult patru-cinci luni când fac între ?ase ?i zece pui.
Am încercat s? o dau pe glum? ?i am spus:
— M?car s? le fi pus ?i ceva morcovi s? îi multiplic ca s? aib? ce mânca.
M-a privit tot încruntat? ?i a ad?ugat:
— Tu chiar nu ?tii nimic despre Multiplicator. Toate fiin?ele vii ob?inute cu el de?i se comport? normal nu au nevoie nici de aer nici de ap? ?i cu atât mai pu?in de mâncare. Se hr?nesc din energia primordial? a Universului, de unde se alimenteaz? ?i Multiplicatorul. A?a c? iepurii ??tia se vor tot înmul?i ?i dup? ce vor umple planeta se vor extinde în spa?iu pân? când vor umple tot Universul.
Cubul al doilea a mai scos un pocnet ?i paleta a împins o alt? iepuroaic? afar?.
— Bine eu nu ?tiu nimic despre Multiplicator dar tu de unde ?tii atâtea? am întrebat-o eu cu un tupeu pe care nu mi-l recuno?team.
?i-a prins capul în mâini ca ?i cum s-ar fi gândit ce s? îmi r?spund?. În cele din urm? a spus:
— Eu sunt cea care am luat în leasing Multiplicatorul. Trebuia s? am grij? de el, lucru care mi s-a p?rut destul de u?or pân? ast?zi ?i eram pl?tit? în fiecare zi la ora 12 cu zece la sut? din anii cumula?i de ma?in?. Nu mi-am imaginat c? a?a ceva s-ar putea întâmpla. La instructajul f?cut am fost asigurat? c? ma?in?ria func?ioneaz? singur?, c? este complet autonom?. Doar încaseaz? anii ?i livreaz? copiile.
A privit lung spre locul unde înainte fusese panoul de control al Multiplicatorului. A dat cu degetul pe plasticul neted ?i m-a întrebat:
— Cum î?i explici c? a disp?rut panoul de control?
A ridicat din umeri nedumerit. Adic? ea m? întreba pe mine. Dar ca s? nu par chiar a?a de prost cum m? credea Kiara am riscat un r?spuns b?nuind c? de fapt m? pune la încercare.
— P?i dac? a acceptat comanda s? multiplice o infinitate de iepuroaice, cam câte una pe minut asta înseamn? c? o s?-?i termine treab? peste o infinitate de minute a?a c? în vremea asta nimeni nu mai poate introduce nicio comand? nou? deci nu mai este nevoie de panou pân? atunci. Adic? din câte mai ?tiu eu despre infinit, niciodat?!
A plecat capul ca ?i cum ar fi fost de acord cu explica?ia mea apoi mi-a întins brusc mân?:
— Pe mine m? cheam? Eva. Pe tine?
— Eu sunt Adam, am spus eu ?i un scurt fior m-a cuprins f?r? s? îmi dau seama de ce.
— Asta nu sun? deloc bine, a spus ea dar f?r? s? îmi explice mai mult.
— P?i poate c? ar fi bine s? îmi spui! m-am îmb??o?at eu.
A ridicat din umeri dar cum o priveam fix în cele din urm? mi-a r?spuns:
— A mai fost o pereche de Adam ?i Eva în istoria omenirii ?i din câte îmi amintesc au f?cut o gr?mad? de prostii cu consecin?e dezastruoase.
M-am gândit la ce a spus ea dar tot nu mi s? p?rea un motiv de îngrijorare a?a de mare a?a c? i-am r?spuns:
— Cu micul amendament c? noi nu suntem o pereche ci dou? persoane care s-au cunoscut azi ?i în afar? de asta parc? cea pornit? pe rele în istoria omenirii a fost Eva ?i nu Adam.
— P?i poate în varianta pe care o tr?im noi Adam o s? fie cel care o d? în bar?.
Nu am r?spuns ?i am privit la Multiplicator care insensibil la discu?iile noastre „construia” câte o iepuroaic? pe minut accelerându-?i parc? ritmul cu fiecare nou? multiplicare.
— Parc? ?i-a m?rit ritmul, am spus eu privind la iepuroaicele care ie?eai una dup? alta ?i se împr??tiau amu?ind prin târg ca ?i cum ar fi c?utat-o pe Kiara.
— Ai dreptate, a spus Eva dup? ce a cronometrat apari?ia la câteva iepuroaice. B?nuiesc c? dup? ce memoreaz? structura unei iepuroaice scurtcircuiteaz? cumva etapele.
O iepuroaic? a venit lâng? mine s?-mi miroase piciorul dar am împins-o ?i atunci a plecat ?i ea aiurea dup? celelalte.
— În cazul ?sta de ce nu îl opre?ti?
— Nu pot, a spus ea exasperat?.
— Atunci distruge-l! am zis eu hot?rât.
— Nici asta nu pot! a replicat ea.
— Ei pe naiba, am ricanat eu. Orice obiect poate fi distrus.
A scos pistolul de la ?old ?i mi l-a ar?tat:
— Mai pu?in obiectele create de Primi Oameni. Prive?te aici!
A dat pistolul pe maximum de putere ?i a tras într-un col? al primului cub care a c?p?tat o culoare purpurie ?i s-a dezintegrat.
Cubul transparent era acum f?r? un col? ?i m-am întors triumf?tor spre Eva:
— Ai v?zut? Ai v?zut c? poate fi distrus?
— A?teapt? pu?in, a spus Eva ?i a ar?tat spre partea de cub lips?.
Ca de nic?ieri particule de materie au ap?rut în preajma cubului ?i în numai câteva clipe cubul era din nou intact.
— Când am preluat cubul, ?i am semnat contractul de leasing mi-am f?cut griji de integritatea Multiplicatorului ?i cei care mi lau dat au spus c? nu poate fi distrus nici cu o bomb? atomic? fiindc? matricea lui este încastrat? în matricea Universului ?i va exista pentru totdeauna. Nu prea i-am crezut dar câteva întâmpl?ri de-a lungul timpului de când am grij? de el m-au f?cut s? m? conving f?r? s? îmi pun prea multe întreb?ri. Eram mul?umit? c? în fiecare zi la ora 12 luam 10% din încas?rile ultimilor 24 de ore.
A întors antebra?ul spre mine ?i mi-a ar?tat contorul ei:
— ?i uite a?a, f?r? s? fac aproape nimic am adunat 747 ani pân? acum.
Am fost tentat s? privesc iar infinitatea mea de ani dar v?zând c? a c?zut pe gânduri ?i î?i mu?c? buzele m-am ab?inut ca s? nu o distrag.
Dup? câteva minute de t?cere a oftat greu apoi a spus:
— Concluzia este c? am încurcat-o a?a c? va trebui s? fugim!
Am pufnit dispre?uitor:
— De ce s? fugim? Numai din cauza unor iepuri?
A fost rândul ei s? m? priveasc? dispre?uitoare înainte de a-mi r?spunde:
— Nu, nu o s? fugim din cauza la ni?te iepuri ci din cauza la o infinitate de iepuroaice gravide.
Uitându-se la mine ca s? vad? dac? am asimilat informa?ia m-a prins de mân? ?i m-a tras pân? la un bancomat:
— Schimb? vreo trei ani în credite fiindc? o s? avem nevoie de numerar acolo unde o s? mergem.
Mi-a pus mâna în bancomat ?i am bomb?nit:
— Dar de ce eu ?i nu tu?
A privit în jur ca s? fie sigur? c? nu o aude cineva apoi a spus ?optit:
— Pentru c? eu am numai 747 ani ?i tu ai o infinitate de ani la dispozi?ie. Ca s? nu mai vorbim de faptul c? o s? avem nevoie de ei ca s? repar?m pe cât putem prostiile tale.
Am ridicat cele trei mii de credite pentru cei trei ani consuma?i, apropou num?rul de ani a r?mas tot infinit fiindc? atâta lucru ?tiam ?i eu c? dac? scazi trei din infinit r?mâne tot infinit, dar îmi pl?cea s? o contrazic.
— Haide spre sta?ia de taxiuri, a spus ea ?i p?rându-i-se c? merg prea încet m-a tras iar de mân? dup? ea.
În timp ce m? tr?gea dup? ea m-a întrebat din mers:
— Pe cine mai ai pe planeta asta? P?rin?i, fra?i, surori.
Am scuturat din cap:
— Nu am pe nimeni! P?rin?ii mei au murit când aveam trei ani ?i am fost tot dat în plasament familial de la o familie la alta. Ar fi o fat?, Kiara, dar dac? tot nu m? iube?te ce rost ar avea s? o iau cu mine.
— Chiar a?a, a spus ea cu un surâs care mi s-a p?rut u?or batjocoritor.
Când am ajuns lâng? taxiuri a ales unul care ar?ta mai bine ?i dup? ce ne-am instalat a spus:
— La astroport, v? rog!
?oferul, un b?rbat între dou? vârste, cu o musta?? impresionant? s-a întors încurcat spre noi:
— Nu v? sup?ra?i dar este o curs? mai lung? a?a c? m-a sim?i mai lini?tit dac? a?i pl?ti înainte. Cost? 50 de credite c? am mai f?cut cursa asta.
Eva mi-a dar un cot ?i m-am scotocit în buzunar dup? o hârtie de 50 pe care am scos-o pe ferite ca s? nu vad? câ?i bani am în total.
Probabil c? îi p?ream cam tineri ca s? avem atâ?i bani dar ?i eu auzisem tot felul de întâmpl?ri pe drumul din ora? la astroport. Oricum cu Eva al?turi ?i mai ales cu pistolul ei nu îmi era prea fric?.
?oferul a pus banii în portofel ?i a pornit în tromb? ca pentru a ne ar?tat c? î?i merit? banii.
Dup? ce a ajuns la ?oseaua principal? a l?sat-o mai încet ?i ne-a întrebat întorcând capul pe jum?tate spre noi:
— Ce s-a întâmplat în târg c? p?rea mult mai mult? vânzoleal? decât de obicei?
— Cineva a comandat vreo sut? de iepuri la multiplicator ?i acum au început s? ias? ?i au împânzit tot târgul.
— Aha, s-a declarat mul?umit ?oferul. Parc? am auzit a?a ceva prin sta?ie dar parc? nu mi-a venit s? cred c? cineva ar putea s? fac? a?a o prostie.
A condus mai departe în t?cere ?i chiar când s? ajungem la astroport dinspre Eva s-a auzit un clinchet u?or.
Am ridicat întreb?tor din sprâncene dar ea a dus un deget la buze ?i mi-a f?cut semn s? tac. Apoi în timp ce ?oferul taxiului a oprit pentru control la intrarea în astroport ea mi-a ?optit u?or:
— Zece la sut?!
?i mi-a ar?tat pe furi? contorul de pe antebra?ul ei unde la fel ca ?i pe al meu trona acum semnul infinitului. Era ora doisprezece ?i îi intrase zece la sut? din încas?rile zilei precedente.
Am înghi?it în sec cu o u?oar? invidie pentru c? într-un fel m? credeam unic dar era clar c? zece la sut? din infinit era tot infinit.
Am coborât din taxi urm?rit de privirile curioase ?i nedumerite ale ?oferului care, cu intui?ia specific? acestei meserii parc? sim?ise c? este ceva în neregul? cu noi. Poate faptul c? eu aveam 17 ani ea vreo 23 de ani ?i nu p?ream nici rude ?i nici iubi?i.
Oricum în curând va avea alte probleme ?i el ?i ceilal?i locuitori ai planetei cu mult mai mari decât perechea ciudat? format? din mine ?i din Eva.
Ne-am a?ezat pe ni?te scaune comode în sala de a?teptare a astroportului ?i am v?zut c? î?i controla din când în când antebra?ul ca ?i cum nu i-ar fi venit s? cread? ce vedea acolo.
Când a întrebat ce avea de gând s? fac? s-a încruntat ?i mi-a r?spuns în ?oapt?:
— S? studiez plec?rile navelor ?i s? g?sesc una care s? ne duc? cât mai departe de aici.
— De ce? am întrebat eu de?i b?nuiam r?spunsul.
— La facultate aveam un profesor de astronomie care mereu î?i pres?ra cursurile cu tot fel de glume încercând s? î?i fac? orele monotone mai atractive. La început de tot ca s? ne fac? s? în?elegem infinitatea Universului ?i greutatea oamenilor simpli s? îl în?eleag? ne-a spus o istorioar? care suna cam a?a: „ Un savant bine cunoscut (unii spun c? a fost Bertrand Russel) a ?inut odat? o conferin?? public? de astronomie. El a ar?tat cum p?mântul se învârte?te în jurul soarelui ?i cum soarele, la rândul s?u, se învârte?te în jurul centrului unei colec?ii vaste de stele numită galaxia noastr?. La sfâr?itul conferin?ei sale, o b?trânic? din fundul s?lii s-a ridicat ?i a spus: „Ceea ce ne-a?i spus sunt prostii. În realitate, lumea este un disc a?ezat pe spatele unei broa?te ?estoase gigantice.“
Savantul a avut un zâmbet de superioritate înainte de a replica: „?i pe ce st? broasca ?estoas??“ „E?ti foarte de?tept, tinere, foarte de?tept,“ a spus b?trâna doamn?. „Dar sunt broa?te ?estoase pân? jos.”
V?zând c? o privesc f?r? s? spun nimic m-a întrebat:
— Ai în?eles ceva din tâlcul acestei povestiri?
Am ridicat din umeri:
— Da sigur c? da. Baba aia era proast?.
S-a sc?rpinat în cap apoi a spus ?uierat:
— Iar tu e?ti de trei ori mai prost ca ea!
A fost rândul meu s? m? încrunt ?i am întrebat îmbufnat:
— Acum de ce m? faci prost?
— F?r? nici un motiv, a r?spuns ea ?i s-a ridicat s? mearg? spre casele de bilete. M? gândeam doar c? ai s? te prinzi c? ceea ce era o simpl? butad? la b?trâna doamn? în cazul nostru este o realitate cumplit? numai c? în loc de broa?te ?estoase va fi plin pân? jos de iepuri.
V?zând c? r?mân pe gânduri ?i c? ezit s? m? duc dup? ea m-a prins iar de bra? ?i m-a tras spre casele de bilete:
— Încearc? s? r?mâi cât mai aproape de mine fiindc? a?a nu va trebui s? d?m de dou? ori explica?ii dac? cineva observ? contorul nostru de ani.
— P?i s? spunem c? suntem fra?i ?i c? am primit anii ??tia ca mo?tenire de familie.
M-a privit lung apoi a zis:
— Ai citit prea multe romane SF dar e o ideea care s-ar putea s? mearg?.
Pân? la urm? nu ne-a întrebat nimeni nimic a?a c? am luat amândoi bilete pân? la Epsiloni Eridani, un sistem stelar aflat cam la zece ani lumin? de noi.
Când am întrebat dac? nu este cam aproape ridicat din umeri ?i m-a l?murit num?rând pe degete:
— Este prima nav? care pleac?, în Epsiloni Eridani este un nod important de comunica?ii ?i nu în ultimul rând o s? m? simt mult mai lini?tit? când între noi ?i iepuroaicele tale o s? avem pus m?car un „salt”.
Atât lucru ?tiam ?i eu s? deplas?rile navelor între stele se f?cea cu ajutorul „salturilor” prin hiperspa?iu dar nu am mai cerut explica?ii fiindc? ne venise rândul la îmbarcare.
În timp ce eram în spa?iu ?i a?teptam ca nava s? acumuleze energie pentru primul salt a?teptam în cabina noastr? s? ne vedem pleca?i odat? din preajma p?mântului ?i s? punem cel pu?in un salt între noi ?i el. Pân? la Epsiloni Eridani era nevoie de trei salturi dar din câte mi-a explicat Eva care mai c?l?torise între stele, noi pasagerii nu aveam s? sim?im absolut nimic de?i c?pitanul navei avea s? ne anun?e în difuzorul din cabin? c? saltul avea s? fie efectuat.
Dup? ce am f?cut primul salt m-am apropiat de hublou ?i am privit îngrijorat în urma noastr?.
— Unde te tot ui?i? m-a întrebat Eva dup? ce a v?zut c? am privit a treia oar? pe hublou.
— S? v?d dac? ne ajung iepurii.
Eva ?i-a dat o palm? peste frunte apoi m-a privit lung? s? vad? dac? vorbeam serios. V?zând c? sunt cât se poate de serios mi-a explicat:
— Va dura ceva timp pân? când iepuroaicele tale vor umple planeta ?i vor invada spa?iul a?a c? lini?te-te. Important este s? punem câ?i mai mul?i ani lumin? între noi ?i planeta noastr? drag? pe care tu cu mintea ta de?teapt? ai infestat-o cu iepuroaicele tale gestante.
Aveam multe comentat la felul cum punea ea problema dar nu eram foarte bun la retoric? a?a c? am preferat s? tac. ?i totu?i în cele din urm? nu m-am mai r?bdat ?i am întrebat-o:
— ?i totu?i, dup? infinitate de timp, când în cele din urm? iepuri ne vor ajunge, ce se va întâmpla cu noi. Vom muri sufoca?i de iepuri?
Eva s-a a?ezat mai comod în fotoliu ?i a spus:
— Cei cu infinit pe mâini nu pot muri fiindc? are grij? Universul de ei. ?i acum las?-m? s? dorm pân? când ajungem pe Epsiloni Eridani. Vom hot?rî acolo ce o s? facem mai departe.
Am t?cut ?i am privit la ea cum doarme lini?tit? dar eu m? ridicam ?i zece în zece minute ?i priveam pe hublou în spatele navei. Printre stele mi se p?rea c? z?resc str?lucind ochii ro?ii al miliardelor de iepuroaice care ne urm?reau.