Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Neferici?ilor nu le e fric? de moarte, vol. I - Vie?i paralele

de Paul Pietraru

Ne ?tiam de vreo dou? luni, ne cuno?team destul de bine gândurile, vie?ile, dar refuza s? ne întâlnim, o singur? dat? spunându-mi c? acest lucru se va întâmpla, cândva, peste timp, cât mai mult timp spunea ea exprimându-?i în acest fel o dorin?? de a nu se termina în curând pove?tile noastre, dezgolindu-?i sufletul pu?in câte pu?in, prin diferite mijloace de comunicare scris?, am în?eles c? nu trebuie s? for?ez în niciun fel pentru c? astfel a? strica totul. Acceptam jocul ei, eram mereu prezent la întâlnirile virtuale, mereu dar nu de fiecare dat?. A sim?it c? uneori absen?ele sunt motivate de întâlnirea cu alt? femeie, mi-a spus-o aparent cu în?elegere ?i nici nu am sim?it nevoia s? o mint.
Ne-am mai scris câte ceva f?r? leg?tur? cu cele anterior discutate, îns? în cursul nop?ii mi-a trimis un text cutremur?tor, relevant pentru rela?ia fiic? - tat?, o pledoarie pentru comunicare, realizat? înainte de a fi prea târziu.

*

"Fiica ta a avut noroc c? v? are parin?i
?i nu realizeaz? c? se poate altfel
dar te iube?te
?i va fi bine
totul e s? ?ti?i s? v? ierta?i ?i s? da?i frâu liber sentimentelor, iar ea s? realizeze c? un p?rinte nu se arunc? în strad? dup? ce a muncit o via??, când nu e tocmai tân?r, eu aici nu o în?eleg"
"Ieri tat?l meu a fost condus pe ultimul drum, avea 68 de ani. Spun a fost condus, deoarece eu nu am apucat decât s?-i pun o coroan? la picioare pentru c? în preajma sicriului, mi-a fost foarte r?u. Acum o lun? a murit bunica. Era în vârst?, dar am tr?it în aceea?i cas? ?i m-a durut mult plecarea ei. Acum tata. Prea mult pentru mine. Scriu aici, doar pentru mine, ne?tiut? de nimeni, pentru c? nu am cu cine s?-mi împart durerea, e greu s? nu ai cu cine s? plângi când cineva se duce. El locuia la sute de kilometri, al?turi de fra?ii mei, eu aici, singur?. Ne sunam zilnic, rar când treceau dou? trei zile f?r? s? vorbim. ?tiind c? e foarte bolnav, am plecat s?-l v?d, îns? la 150 km de el, ma?ina s-a stricat ?i am adus-o înapoi tractat?. L-am sunat pe fratele meu ?i mi-a spus c? tata e resuscitat, sim?eam c? erau ultimele lui clipe. Eram într-o ma?in? friguroas? în plin câmp, iar tata murea. Poate aici am gre?it, trebuia s? încerc s? g?sesc o ma?in? care s? m? duc? la el. Dar eram speriat? ?i am intrat în panic?. Am venit înapoi acas?, cu gândul ca în urm?toarea zi s? plec din nou spre el. Am ajuns acas?. L-am sunat pe fratele meu ?i mi-a spus c? mai tr?ie?te, dar îi func?ioneaz? doar creierul ?i inima, era intubat. În urm?toarea zi tata a murit. Mi s-a l?sat r?u ?i am chemat salvarea. Mi s-a spus s? nu merg nic?ieri deoarece eu sunt înc? traumatizat? dup? moartea bunicii ?i cu siguran?? nu voi rezista ?ocului. În urm?toarea zi am luat un taxi ?i am plecat la tata. La intrarea în ora?, au început s?-mi creasc? foarte tare tensiunea, pulsul, nu puteam respira. Am cump?rat o coroan? ?i am plecat la capel?. Tremuram toat?, iar picioarele mi se înmuiau, sim?eam c? fiecare pas e ultimul. Am ajuns la capel?, mi-am s?rutat rudele. Cele dou? surori ale mele plângeau, erau distruse. Mi-au spus pe rând "- De ce nu ai venit, atât de mult te-a a?teptat? " A fost ca un cu?it în inim?. Am ie?it afar? s? m? lini?tesc, dar mi s-a t?iat filmul. Respira?ia îmi era tot mai grea, credeam c? voi muri. Nu ?tiu cum am ajuns la ma?in?. Am r?mas acolo, iar tat?l meu a fost dus la mormânt f?r? ca eu s?-mi iau ?i ultimul r?mas bun. Acum am ajuns acas?, dar sunt distrus?. Nu am apucat s?-l v?d viu ?i nici nu l-am condus pe ultimul drum. De azi încolo nu m? va mai suna s? vorbim, s? ne facem planuri de s?rb?tori. Hot?râsem ca de s?rb?tori s? fiu cu el. Ce ciudat. Îmi spunea c? acum se simte bine, avea probleme de s?n?tate, dar acum era bini?or, iar în dou? s?pt?mâni a murit din cauza unei tumori la pl?mâni, tumoare care nu a fost descoperit?, decât acum, iar el mereu mergea la spital pentru analize. A? vrea s? dau un telefon ?i s? aud: - Alo! Ce faci puiu lui tata? Cum te sim?i? E?ti bine? Niciodat? nu voi mai putea da acest telefon. Niciodat? nu voi mai auzi acel glas care ?tiu c? m? în?elegea atât de bine, deoarece sem?nam foarte mult. Amândoi prea sensibili cred, pu?in înc?p??âna?i, dar sufleti?ti. - Tat?, nu trebuia s? pleci, trebuia s? petrecem s?rb?torile împreun?, a?a cum ?i-am promis, trebuia s? st?m de vorb? pentru c? aveam multe de ne spus ?i mult de recuperat. F?ceam ?i ceva dulce, chiar dac? diabeticii nu au voie, doar o felie de cozonac ?i un pahar de vin f?cut cu atâta drag ?i pricepere de tine. Aveam nevoie de mângâierea ta pentru c? sufletul meu e prea distrus, pentru c? via?a mea nu e tocmai a?a cum trebuie, aveam nevoie de pu?in? afec?iune. Unde s? o mai gasesc, acum? S? te odihne?ti în pace, iar lacrimile ce îmi curg pe obraz s?-?i mângâie sufletul acolo unde e."
Cred c? ai în?eles c? rândurile ce ?i le-am trimis nu sunt scrise acum, sunt de anul trecut, tu nici nu existai pentru mine, nu ?tiu în ce masur? m? crezi, în ce m?sur? sunt credibil?, dar asta este zbaterea mea, via?a mea între boal? ?i moarte.
Nu pot deloc s? dorm, atât sunt de trist?, simt c? fiecare celul? din trupul meu îmi e inundat? de triste?e
Niciodat? nu am fost a?a cum sunt de când a murit tata
Dup? bunica mi-am revenit, dar dup? ce a murit tata, luni de zile nu m-am ridicat din pat
Eu nu ?tiu ce s-a întâmplat cu mine
De ce m-a afectat atât de tare?
De ce simt c? o parte din mine nu mai e?
De atunci ?i diabetul s-a declan?at atât de agresiv!
Bucur?-te c? e?ti întreg
Eu trebuie s? fac ceva, cineva mi-a spus în seara asta c? trebuie s? fiu mai b?rb?toas?, c? prea m? las, prea nu mai sunt cum eram înainte
Nu prea mi-e bine
Nici nu ?tiu de ce m? chinuie Dumnezeu a?a de mult
Habar n-am
Eu n-am avut niciodat? nimic
Am obosit
M-am s?turat s?-mi fie r?u
Mi-e r?u fizic, mi-e r?u suflete?te
Tot r?u
Am zile când nu mi-e bine deloc
M? simt ca o legum?
Eu nu tr?iesc , doar exist ?i nu mi-e bine
E 2 si 12 dar nu pot s? dorm
M? strânge ca naiba în piept ?i nu pot respira
Noapte bun?, iubitule!"
*

A fost pentru prima dat? când ?i-a învins teama, poate datorit? suferin?ei acute, ?i mi-a spus acel cuvânt, iubitule. Cred c? mereu se credea iubita mea, eu îi spuneam destul de des iubito, cu un aer lejer, întâmpl?tor, banal chiar. Sunt convins c? sim?ea conven?ionalismul vorbelor mele, dar sim?ind poate c? ar putea fi o ?ans? la adev?r, sperând s? fie adev?rat, imaginându-?i c? e altfel decât era, s-a l?sat prins? în jocul vorbelor de iubire, a uitat de restric?iile anterioare, pe care tocmai ea le p?zea cu str??nicie ?i perseveren??.

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro