Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Buc?tarul

de nicolae tomescu


Au începu s? vin? din r?zboi ficiorii pleca?i acum un an. Veneau nemaiavând acel obraz vesel, copil?resc, de la plecare. Unii aveau fire albe în p?r ?i barb?, al?ii ?chiopau, ori se sprijineau în cârji.
Numai de-ar veni ?i Ilie al ei c? nici pe un pomelnic nu-l putea pune, la vii ori la mor?i, ca se se poat? ruga popa lor pentru pacea ?i mântuirea lui, ori, doamne fere?te, pentru odihn? ve?nic?. Au cam venit to?i ori a venit în locul lor un plic timbrat din care taica popa citea de pe o hârtie c? Oanea, Gheorghe ori Niculae a c?zut ca un viteaz pentru Majestatea sa, împ?ratul ?i regele nostru. N-aveau de unde ?ti c? Ilie al ei, acolo departe, undeva prin Moldova, a c?zut prins de cei de o lege cu el, adic? de români, cum a cerut îng?duin??, al?turi de al?ii, ca s? lupte în armata Majest??ii sale Ferdinand
- Ce grad aveai, ?i ce f?ceai în armata honvezilor ?
- Eram doar o c?tan?, dar f?r? pu?c?, buc?tar la o companie. F?ceam zilnic de mâncare, ajutat de înc? doi, pentru cam o sut? de oameni.
- Bine, Ilie. O s? faci de mâncare pentru compania ori chiar batalionul la care vei fi repartizat. Uite î?i dau în primire doi cai ?i o c?ru??. Vei aduna, de pe unde trecem, cucuruz, grâu ori cartofi. Ai în aste dou? bidoane, de câte zece litri, ulei de floarea soarelui ?i mai ai, în sacul din ?iregl?, câteva t?blii groase de sl?nin?. Îi destul pentru început. ?i dac? ajut? bunul Dumnezeu o s? fie destul pân? vom ajunge în Budapesta ca s?-i înl?tur?m pe bol?evici.
Pân? a ajunge la Budapesta au trebuit s? treac? Tisa. Acolo, lâng? marele râu, erau b?l?i ?i lacuri mari acoperite cu Stuf. Fel de fel de p?s?ri, speriate de zgomotul pe care armata în mi?care îl f?cea, ?i-au luat zborul acoperind o bun? parte a cerului Dar au mai r?mas pe luciul apei o mul?ime de gâ?te care pluteau majestoase. Cu un anume me?te?ug au reu?it românii s? prind? multe. Ilie, cu ajutoarele sale au f?cut supe, ciorbe gustoase ?i friptur?.
- P?cat, zise comandantul, c? nu putem s? luam ce a mai r?mas. Mâine, poimâine o s? ducem dorul acestor bucate.
- Putem, domule maior s? luam, dac? nu mâncarea, care se stric?, s? lu?m gâ?te, pe care s? le t?iem mai târziu
- C?, bine zici, a?a vom face.
Au intrat românii, biruitori în Budapesta. Oastea ungureasc? era tot mai pu?in?. Comandantul lor, Bela Kuhn, a dat ordin s? fie rechizi?ionate alimentele de baz? de care va avea nevoie în lunga c?l?torie pe care se gândea s? o fac?. Voia s? ocupe Transilvania pe care s? o declare Republic? sovietic? ?i apoi s? se uneasc? cu ru?ii lui Lenin. Se gândea c? astfel va face o mare republic? socialist? care s? cuprind? Ungaria, Transilvania, Basarabia ?i Ukraina, republic? ce se va uni cu Rusia bol?evic?. Visul de aur, socialismul biruitor, va deveni realitate. ?i cântecul „Hai la lupta ce mare, rob cu rob s? ne unim, Interna?ionala prin noi s-o f?urim” va fi imnul statului ce va cuprinde tot globul p?mântesc.
Au intrat în Buda-Pesta unde au g?sit s?r?cie ?i foamete. Solda?ii români au împ?r?it pâine copiilor, au dat de mâncare sutelor ?i miilor de oameni s?rmani, buc?t?riile lor de campanie împ?r?eau mâncare s?racilor.
- Domnule maior, ce-o fi în cl?direa aia mândr? de lâng? Dun?re ?
- Îi parlamentul, adic? locul unde se adunau cei ce d?deau legi, nu numai pentru Ungaria ci ?i pentru Ardealul nostru.
- Uit?-te, Ilie, prin binoclu s? vezi mai bine
- V?d acolo, pe cl?direa mândr?, un ceva cu dou? capete. Ce-o fi?
- Îi stema Austro-Ungariei, vulturul cu dou? capete.
- Uit?-te mai bine, c? mai este ceva
- Da, da, v?d o pereche de opinci puse deasupra vulturilor.
- ?ine minte, Ilie, ?i s-o spui ?i altora de acas?. Vulturii, care ne-au st?pânit atâ?ia amar de ani, au fost învin?i de opinca româneasc?. Domnul-Dumnezeu a f?cut dreptate drept credincio?ilor s?i

nicolae tomescu (inocentiu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro