proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

- Onoarea este de partea mea, a noastr?, eu v? mul?umesc pentru bun?tatea Majest??ii Voastre! a r?spuns maiorul înclinând capul.
- Bun? seara doamn?, i-a spus Vasilichiei, apoi întorcându-?i privirea c?tre maior, a continuat: domnule maior, ai o so?ie r?pitoare, ?i ni?te copii adorabili. Regele Mihai va veni ?i el ceva mai târziu, l-a obosit c?l?toria de azi pe canalele deltei, au fost atâtea de v?zut ?i auzit, încât a ajuns acas? vl?guit, dar îndat? va ap?rea.
- Majestate, sunte?i prea bun?! a r?spuns Vasilichia cu reveren?a cuvenit?, pe care au facut-o ?i copiii când regina s-a uitat c?tre ei .
- Lua?i loc! i-a poftit regina, a?ezându-se în momentul când oaspe?ii au ajuns ?i ei lâng? cele dou? canapele mari, a?ezate pe partea opus?.
Cea mai mare parte a discu?iilor aveau s? aib? loc între regin? ?i Vasilichia, în vreme ce privirile i se întorceau mereu c?tre chipul maiorului. Ar?tându-se, ca întotdeauna de altfel, interesat? de via?a supu?ilor ei, cu atât mai mult acum, regina avea s? afle principalele repere din via?a femeii, originile dobrogene, ?colile urmate, c?s?toria ?i sfâr?itul so?ului, întâlnirea miraculoas? cu maiorul. I-a poftit pe to?i s? serveasc? pr?jiturele ?i limonad?, copiii au r?spuns invita?iei cu re?inere ?i decen??, argumentul reginei fiind faptul c? nu este o întâlnire oficial?, protocolar? ci una privat?, determinat? de pl?cerea cunoa?terii reciproce.
La un moment dat, adresându-se Vasilichiei, îi vorbea de maior, spunându-i clar c? este uimit? ?i atras? de asem?narea b?rbatului cu fiul ei autoexilat în alte ?inuturi, nu neag? acest lucru, pre?uirea ei nefiind determinat? îns? doar de aceast? tr?s?tur? fizic?, de fapt de atunci, dup? ce i-a cunoscut pe to?i, toat? familia i-a devenit drag?.
- Domnule maior, presupun c? nu ai avea nimic împotriv? s?-?i schimbi locul de munc? din Br?ila în Bucure?ti, mai ales c? p?rin?ii sunt acolo, ?i a?i putea s? v? vede?i mai des, copiii ar avea bunicii mai aproape ?i invers, nepo?ii i-ar bucura cu prezen?a lor. Iar dumneata, Vasilichia, mi-ai face o bucurie dac? ai accepta s? munce?ti la curtea regal?, ?i-a? g?si o munc? frumoas? cu r?splat? pe m?sur?.
Surprinderea a fost total?, se priveau unul pe altul, uitând s? r?spund?, moment în care, în înc?pere a intrat Majestatea Sa Regele Mihai, salutând simplu pe toata lumea.
- Bun? seara.
Regina Maria s-a ridicat în picioare, nu din atitudine protocolar?, între ei nu se punea problema decât în situa?ii oficiale, dar l-a întâmpinat pe micul rege îmbr??i?ându-l cu drag. Mihai nu-?i putea opri o curiozitate fireasc? ?i-l privea insistent pe maior, izbit de asem?narea cu tat?l lui pe care-l ?tia mai mult din poze, asem?nare nestudiat? suficient în prima lor întâlnire, ?i asupra c?reia fusese avertizat înaintea vizitei la re?edin?a regal? a întregii familii a maiorului. S-a ridicat maiorul, apoi toat? familia, privindu-l pe copilul care devenise regele României în absen?a tat?lui s?u, un rege prea pu?in con?tient, datorit? vârstei, de însemn?tatea titlului dobândit, dar care începea s?-?i însu?easc? atitudinile potrivite statutului s?u.
- Mihai, pe domnul maior Bro?teanu l-ai cunoscut, so?ia lui, Vasilichia si copiii, Octavian, Elena ?i Ioan ?i-au dorit s? te cunoasc?, i-a spus regina, în vreme ce oaspe?ii salutau cu înclinarea capului ?i reveren?ele cuvenite. Vrei s? le ar??i noilor no?tri prieteni camera ta cu juc?rii?
- Haide?i cu mine! ?i zâmbetul sincer al regelui i-a convins pe to?i c?-?i dorea s? se joace cu copiii.
Regina i-a condus în camera juc?riilor, apoi, cerându-?i scuze, s-a a?ezat din nou poftindu-i pe cei doi p?rin?i ferici?i s? se a?eze.
- Majestate, copiii no?tri nu vor uita niciodat? ziua de azi, nu vom putea s? v? mul?umim vreodat? pentru asta.
- Mai repede decât crezi îmi ve?i mul?umi, când domnul maior va accepta s? munceasc? în Bucure?ti, iar în ce te prive?te, revin asupra propunerii, spunându-?i ceva ce am în?eles acum, în clipele astea, nu-?i mai cer s? munce?ti la curte, munca ta este mai important?, copiii t?i, ai vo?tri, au nevoie de tine mai mult decât de oricine altcineva, dac? ai încredin?a altcuiva educa?ia lor afectiv? ?i poate ?i cea teoretic?, ar avea de suferit. Cre?te-?i copiii a?a cum ai f?cut-o ?i pân? acum, ?i bucuriile voastre vor fi r?splata cea mai frumoas?! De fapt, nici nu ve?i mai avea nevoie s? munce?ti ?i tu, dac? so?ul t?u va veni în capital?, împreun? cu voi, fire?te.
Discu?ia s-a mutat în alt? zon?, problemele ??rii, starea economiei dup? r?zboi, statutul nou dobândit de România, perspectivele politice ?i tensiunile reînviate, în cre?tere, atitudini ostile ?i prietenoase între ??rile Europei, respectul ar?tat de americani, sim?it de Majestatea Sa Regina Maria a României, cu ocazia vizitei în America, respect pentru tot ce înseamn? valorile tradi?ionale ale b?trânei Europe, toate astea, constituind, în fapt o pledoarie plin? de c?ldur? ?i grij? pentru ?ar? a reginei, au f?cut s? treac? pe nesim?ite înc? o jum?tate de or?, în care niciun semn de neîn?elegere între copii nu s-a f?cut sim?it.
- V? mul?umesc înc? o dat?, tinerii mei prieteni, v? asigur de toat? afec?iunea mea, domnule maior vei primi ve?ti în urm?toarele s?pt?mâni, este vremea s? ne desp?r?im, se apropie ora mesei, va trebui s? m? ocup de treburile casei. Sunte?i o familie minunat?, voi doi sunte?i minuna?i ?i copiii de asemenea!
Luându-?i r?mas bun de la regin? ?i de la regele Mihai, s-au suit în ma?in?, pornind, în entuziasmul general al copiilor care to?i deopotriv? descriau inimaginabilele juc?rii pe care le-au v?zut ?i încercat în camera lui Mihai.
Cei doi so?i nu-?i spuneau prea multe lucruri, comunicau simplu din priviri, tandre?ea rela?iei lor accentuându-se dup? vizita de la Tulcea, ?i-au reluat via?a cotidian?, garnizoana, preg?tirea pentru ?coal?, sp?lat haine, c?lcat, mâncare, bucuria reîntâlnirii din fiecare dup?- amiaz?, se sim?ea a?teptarea, suspinul ce urma gândurilor care zburau c?tre viitor, un viitor atât de ascuns, dar plin de speran??, suspinul, era mai greu, mai profund.
- Oare regina a uitat de noi? a întrebat Vasilichia în timpul prânzului, în a treia duminic? dup? întâlnirea cu Majest??ile Lor.
- Nu draga mea, nu a uitat, acum dou? zile mi-a venit scrisoarea la garnizoan?, scrisoare oficial?, în trei s?pt?mâni de la primire trebuie s? m? prezint la regimentul de gard? al Palatului Regal. Voi fi avansat la gradul de colonel, ?i, în acela?i timp voi fi numit comandantul G?rzii Regale. Regina, la fel cum noi ne respect?m promisiunile, nu-?i uit?, niciodat?, angajamentele. Am luat leg?tura cu tat?l meu s?-mi caute o locuin?? bun? aproape de palat, ?i o ?coal? bun? pentru copii, cursurile au început ?i nu-i timp prea mult pentru c?ut?ri. S?pt?mâna viitoare îmi închei socotelile aici la garnizoan?, apoi plec la Bucure?ti, voi sta deocamdat? la p?rin?ii mei. Vedem noi, poate ne mut?m direct în locuin?a nou?, ?tiu c? ar fi cel mai bine. Într-o s?pt?mân? sper s? le rezolv pe toate, m? întorc dup? voi ?i începem noua noastr? via??, acum când soarta ne-a fost favorabil?. Va fi bine, vei vedea, vom tr?i a?a cum nu credeam c? am putea tr?i, pân? la întâlnire.
- Frumoas? ?i aceast? poveste a ta, dar e tot despre maiorul îndr?gostit, cred c? o iubea ?i pe Maria... dar cine n-o iubea pe regin?. Are într-adev?r calit??i maiorul dumitale, dar iar??i î?i spun c? nu-n?eleg de ce mi-l tot ridici în sl?vi, când de fapt este bunic adoptiv, Vasilichia fiindu-?i bunic? de sânge ?i cartoforul grec disp?rut f?r? urm?.
Adev?rul era c? m-a z?p?cit povestea din urm?, sticla de whiski mai avea cam un sfert din con?inut, m? chinuiam s? ?in urina, pentru a nu pierde nimic din poveste ?i mai ales pentru a nu tulbura povestitorul, a sim?it c?-mi pierd aten?ia ?i imediat a reac?ionat:
- Ascult? mai departe, atât î?i povestesc cât ascul?i acum, dac? adormi sau pleci, nu mai afli nimic ?i povestea este abia la început, b?nuiesc c? vrei s? ?tii de unde am harta, cum am descifrat-o ?i unde am g?sit comoara, poate ai vrea s? ?tii cum arat? prin?esa cet??ii, a Sfântului Andrei, cum îi spun eu...
- Sigur c? vreau, asta vreau cel mai mult, pân? merg s?-mi golesc rezervorul, poate pui pe mas? ceva de mâncare, o sl?nin? cu pâine ?i ceap?, simt c? adorm.
Dup? ce am sc?pat de povar?, am mai z?bovit câteva minute inspirând aerul cald de august, r?corit doar de în?elepciunea stejarilor uita?i de timp care împrejmuiau casa. În tot acest timp gazda mea preg?tise o gustare f?r? prea mari preten?ii, îl r?zbise ?i pe el foamea, în zece minute am mâncat bucatele reci, o conserv? de carne t?iat? felii, sl?nin?, brânz?, ro?ii ?i ceap?, cu pâine. Ce mi-a stârnit curiozitatea a fost o pastram? dintr-o carne ro?ie, aproape neagr?, pe care a adus-o la final din spatele casei, unde avea o afum?toare, cred. A t?iat-o în feliu?e sub?iri, foarte multe feliu?e, le-a pus pe o farfurie plat? pe care a l?sat-o între noi dup? ce a adunat restul bucatelor ?i farfuriilor adunând cu o cârp? ?i firimiturile r?mase pe care le-a aruncat pe geam.
- Capr? sau urs? l-am întrebat in timp ce savuram prima bucat?.
- ?ap, a venit r?spunsul lui sec.

IX

- Pe el, prietenul t?u nocturn, cum l-ai atras? am schimbat eu vorba, c? prea voia s?-mi serveasc? adev?rurile lui. Cum ai îmblânzit cerbul?
- Nu eu am îmblânzit cerbul, el m-a îmblânzit pe mine. E o potec? mai sus, unde încep stâncile, un firicel de ap? se aduna într-o mla?tin?, am pietruit o vatr? curat? pentru izvora?ul limpede, chiar a doua zi s-a umplut cu urme de capr? în jur, am pus o capcan? pe c?rare, mugetul cerbului r?nit m-a trezit în puterea nop?ii, când am ajuns aproape de animalul r?nit priveli?tea era dincolo de inten?iile mele, voiam s? prind doar o capr?, era întuneric ?i m-a cuprins frica, m? temeam de coarnele seme?e, s-a luminat ?i eu st?team ascuns dup? stejar, cerbul m? sim?ise ?i se agita ori de câte ori îmi scoteam capul de dup? arbore, durerea groaznic? pricinuit? de gheara mor?ii în care i-a nimerit piciorul stâng din fa?? îi anula orice zbatere, am îngenuncheat aproape cu smerenie, mi-am aplecat fruntea la p?mânt, parc? voiam s?-i cer iertare, am ie?it de dup? stejar înaintând în palme ?i genunchi, cerbul t?cea, am înaintat c?tre capcan?, cerbul amu?ise, nu îndr?zneam s?-mi ridic fruntea din p?mânt, am abandonat cu?itul care ar fi trebuit s?-i curme via?a, am riscat totul pe lini?tea cerbului, nu ?tiam, doar sim?eam absen?a pericolului, îi sim?eam respira?ia în ceaf? când am prins ghearele solide de o?el cu cle?tele de îndep?rtare a lor, am eliberat animalul care nu a fugit imediat, parc? nu se îndupleca s? m? p?r?seasc?, îmi mul?umea aplecându-?i coarnele pân? în p?mânt, mugind încet ?i lung, ridicându-?i podoaba c?tre frunze, moment în care ridicam ?i eu capul din p?mânt, reluând acest ritual de câteva ori, dup? care a plecat încet, parc? st?pânit de îndoieli, voind s? r?mân?, chem?rile caprelor din turm? învingându-i dorin?a împotriva firii animalelor, prietenia cu omul fiindu-le interzis?. De atunci am renun?at la capcane. Mai mult, i-am decoperit cerbului puteri miraculoase, spun asta deoarece coinciden?a nu poate cuprinde faptele care mi s-au întâmplat în ultima vreme.