proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

M-am gândit de multe ori c? am fost ales, altfel cum a? fi g?sit harta dup? cinci sute de ani, apoi cerbul c?ruia i-am l?sat via?a m-a r?spl?tit incomparabil mai mult, nimic nu poate egala r?splata primit?, el mi-a ar?tat locul, calea c?tre nestematele domnitorului. Într-o diminea??, dup? vizita cerbului la cr?patul zorilor, dup? ce i-am atins coarnele, din senin m-am luat dup? el, de fapt pe urma lui, pe potec?, el disp?rând repede din raza privirii mele, am trecut o zon? de grohoti? albastru în care nu se vedeau urme ale trecerii animalelor, am continuat s? merg în stânga, ocolind vârful muntelui prin nord, pe partea opus? peretelui vertical orientat c?tre sud. Dup? vreo cincizeci de metri am ajuns iar??i în impas, drumul meu s-a oprit brusc, eram pe un fel de balcon care sem?na mult cu cel de la sud, doar c? era mai îngust ?i mai scurt, acoperit cu vegeta?ie de parc? te g?seai într-un tunel ?i se termina brusc, dup? care începea povârni?ul. Copacii care î?i aveau r?d?cinile mai jos cu vreo patru metri, cam la fel cu balconul de dincolo de munte, cre?teau foarte aproape de peretele de stânc? ce sus?inea balconul din nord, ascuns sub vegeta?ie ?i ar fi putut constitui, la necaz, o cale de salvare pentru cineva cu pu?in curaj, care ar fi s?rit de pe stânci pe crengile lor. Astea-mi treceau prin minte în clipa în care m-am trezit la cap?tul drumului, iar cerbul ?i caprele nu erau nic?ieri. Am renun?at la explica?ie, capre în copaci, cerbi în stejari, o aiureal? care doar în mintea mea obosit? de atâtea c?ut?ri f?r? izbând? putea s? încol?easc?, am mers înapoi ref?când drumul de câteva ori crezând c? voi identifica o variant? plauzibil? pentru dispari?ia animalelor. În?elegând c? poteca nu putea fi str?b?tut? de cerb, coarnele lui fiind mult prea mari pentru spa?iul tunelului de sub vegeta?ie am mai ref?cut drumul de câteva ori oprindu-m? la începutul tunelului, dar tot nu am g?sit nimic. Cred c? de vreo zece ori am parcurs distan?a de la fântâni?a pietruit? pân? la povârni?ul de cap?t f?r? s? v?d o cale de ie?ire din potec?, apoi înc? de vreo cinci ori varianta mai scurt?. Nu în?elegeam de ce m-am luat dup? turm? si nici unde au disp?rut cele cinci f?pturi. Am r?mas o vreme la intrarea în tunel gândindu-m?, c?utând solu?ii întreb?rilor noi ce-mi invadaser? creierul. Nedumerit, suferind din cauza neputin?ei ?i nepriceperii lucrurilor m-am întors acas? sperând ca la o nou? vizit? a turmei s? pricep mai mult. Am stat treaz pân? la miezul nop?ii, rupt de somn m-am culcat, vizita a avut loc, dar în puterea nop?ii când somnul îmi era greu ?i surd. Diminea?a am fugit la fântân?, am v?zut urme proaspete, înv??asem s? le deosebesc, mereu erau patru capre ?i cerbul, uneori, când ploua r?mâneau urmele ?i în b?t?tura casei, am reluat drumul cerbului ajungând la povârni?. Am ie?it din tunel parcurgând drumul invers, privind în josul dealului, dar nu vederea avea s? m? ajute ci auzul. În vale, la baza grohoti?ului albastru, am auzit mugetul inconfundabil al cerbului, ?i, destul de greu datorit? distan?ei, i-am v?zut coarnele ?i suita. Caprele p??teau, doar cerbul m? privea din vale, i-am mul?umit în gând, am în?eles c? drumul lui de la fântân? înspre ascunzi?ul protector al v?ii adânci era pe vâna de grohoti? pân? mai jos cu câ?iva metri, apoi prin p?durea care str?juia bolovanii de amândou? p?r?ile. La urcare cred c? la fel se întâmpla, ie?eau în poteca ce ducea la fântân? tot pe grohoti?, p?r?sind pentru scurt timp întunericul p?durii. M-am întors în tunelul verde, m-am a?ezat, întrebându-m? de ce am ales drumul în stânga descoperind tunelul? Pe grohotis în jos nu aveam ce c?uta, se merge destul de greu, dar puteam s? m? opresc, poteca din stânga nefiind vizibil? ca o continuare fireasc? a drumului. Vezi, atunci, în acel moment am sim?it c? Dumnezeu m-a ales, trimi?ându-mi cerbul care s?-mi aduc? scânteia în?elegerii. Chiar dac? uneori simt norocul ca o eviden??, nu sunt atât de nebun încât s? m? cred un sfânt. Cred, poate, într-o predestinare, prea mi s-au întâmplat toate cu un scop, gânde?te-te de ce caprele si cerbul urc? muntele s? bea ap? din fântâni?a pietruit?, când aceea?i ap? o au lâng? p??une, aproape de ascunzi?, pârâul din vale ducând aceea?i ap? izvorât? dintre stânci. Lucid ?i ra?ional fiind, mi-am spus c? mai jos, probabil, apa spal? o zon? impregnat? cu ceva toxic, r?u, pe care animalele îl simt ca pe un pericol. Mi se p?rea explica?ia logic? pentru efortul animalelor de a urca muntele, o bucat? de drum pe grohoti?, dar mai erau izvoare în vale, pe fiecare versant izvorând câte un firicel de ap?. Oricum, s? ?tii prietene, via?a celui ales nu este u?oar?, nu este o bucurie. Alesului îi sunt interzise alegerile, el nu mai face ce vrea, face ce i s-a dat. ?tii ce m? sperie cel mai tare? Nu bog??ia comorii domnitorului, este firesc s? fie a?a, podoabele unui domnitor trebuie, pot s?-?i ia min?ile, cel mai tare m? sperie cei cinci sute de ani trecu?i de când Petru Rare? a ascuns podoabele în muntele acesta binecuvântat, pân? ce eu, un p?catos, reabilitat într-un fel, am g?sit-o, am fost dirijat s? merg tocmai unde zidul era cel mai sub?ire ?i aurul cel mai aproape. Dumnezeu ?tia c? am harta, doar o ?inuse ascuns? cinci sute de ani, a?teptând s? o g?sesc, uimitor este c? mi-a fost dat? întru dezlegare atunci când s?vâr?eam cele mai grele p?cate, împotriva semenilor mei, mai trebuia s? m? înve?e s? o citesc, s? m? fac? s? gândesc la fel cu Domnitorul, gândurile mele s? se suprapun? identic peste ale lui în momentul când, stând probabil în acela?i loc în care st?team eu, a în?eles ceea ce am în?eles si eu atunci. De?i drumul la comoar? era prezentat pe hart? ca începând de la cetate pân? pe balcon, locul fiind marcat undeva pe peretele vertical, acest drum, fiind de fapt o capcan?, nu ducea la nicio comoar?, ajungând, într-adevar la o grot? între stâncile muntelui, dar prea mic? ?i prea la vedere s? constituie o ascunz?toare. Am ref?cut traseul de peste o sut? de ori, luni întregi, zi de zi, indiferent cum era vremea, porneam de la cetate, totul era relativ u?or de urmat, dar m-am lovit, de fiecare dat?, de un zid. Nicio comoar? nu m? a?tepta la cap?tul traseului, pe care, la început l-am f?cut în dou? ore, apoi în final în dou?zeci de minute. Acum era altceva, st?team cu harta original? în mân?, alt semn al destinului, care mi-a spus s? renun? la copia f?cut? de mine pentru a nu uza harta, ?i care nu con?inea cele dou? s?ge?i abia vizibile. Cea?a între?inut? de entuziasmul nebun, f?r? argumente s-a risipit, în?elegerea venind din urm? cu cinci sute de ani, în clipa când am v?zut ceva ce nu v?zusem cu adev?rat pân? atunci. Semnul acela mi-a ar?tat c? totul era pe dos, nordul era sudul, sudul era nordul, toat? harta trebuia rotit? cu 180 de grade, ?i, atunci, printr-o suprapunere, identic? pe vremea aceea, relativ? acum din cauza modific?rilor reliefului în timpul îndelungat, traseul trebuia început în oglind?, dinspre Ciceu Giurge?ti. Când am în?eles acest semn, cele dou? s?ge?i care imaginau o ax? suprapus? peste creasta muntelui, aceast? cheie simpl?, suficient de sigur?, cel pu?in pentru acele vremuri, nu am mai dormit dou? zile. Am realizat zeci de copii pe folie transparent?, la diverse sc?ri, r?sucidu-le în jurul axei abia descoperite, ?i, dup? nesomnul necesar, timp în care am încercat zeci de suprapuneri peste harta fizic?, urmate de încerc?ri în teren, încerc?ri în care am transformat distan?e clar determinate, în pa?i, folosind pasul ca unitate de m?sur?, am aflat punctul de pornire al drumului, dar mai ales pe cel de final. Pornirea pe hart? era figurat? din cetatea Ciceului, în realitate ea trebuia f?cut? dintr-o aglomerare de bolovani uria?i de pe partea opus?, dac? luam în considerare axa muntelui, cuprins? între cele dou? s?ge?i. Când am deslu?it simetria, în?elegerea a devenit mai u?oar?, încercam s? realizez în oglind? fiecare metru de traseu, ajungând în cele din urm?, în seara celei de-a doua zile de simul?ri, pe balconul din nordul muntelui, forma?iune geologic? simetric? fa?? de axa crestei, raportat? la balconul din sud, la urcarea c?ruia ?i-ai spart ochelarii.
La început dezam?girea mea era la fel de puternic?, dac? nu ?i mai mare, când, dup? multe încerc?ri în teren, am ajuns de fiecare dat? pe balcon, aflat pe stâncile acelea îmbr?cate în vegeta?ie, la patru metri în?l?ime, nu mai aveam cum s? aleg prea multe variante. Balconul era un drum închis, spre sear? am stat ceva vreme la intrarea în tunel, privind de-a lungul lui pân? nu s-a mai z?rit nimic din cauza întunericului. Pe drumul spre cas?, când eram în dreptul fântânii mi-am formulat în cuvinte concluzia celor dou? zile: comoara era ascuns?, cu siguran??, în zidul care se sprijinea pe balconul de nord. Acest adev?r personal mi-a dat o stare de bine, eram mul?umit, atât de mul?umit încât ner?bdarea mi-a disp?rut. Am dormit bine, dar nu pân? diminea?a, m-am trezit pe la patru, mi-am amintit toate câte se petrecuser? în ultimele dou? zile, m-am ridicat din pat, mi-am f?cut programul de diminea?? încheind cu o cafea tare, apoi am ie?it în b?t?tur? preg?tindu-mi câteva scule, dou? ciocane cu dimensiuni diferite, o dalt? lung? ?i una scurt? ?i groas?.
- Nu dormiii! Nu va mai fi o alt? zi a m?rturisirilor, ascult?-m? bine, ce afli azi este tot ce vei ?ti, nu va mai exista o alt? ocazie a pove?tilor!
- Arat?-mi h?r?ile! i-am strigat sec, în fa??, arat?-mi o hart?, originalul care te-a luminat ?i te ascult mai departe.
- Nu se poate! Acum în niciun caz, nu le am aici! De fapt cred c? nu ?i le voi ar?ta niciodat?, nu ai acest drept, nimeni nu-l are, mi-au fost date mie dup? cinci sute de ani ?i nu le va vedea nimeni, niciodat?! a rostit cu o privire mândr?, pozând, incon?tient, într-un ales al neamului, cu o misiune prea însemnat? pentru un muritor de rând.
- Mai du-te dracului! ales al neamului, de ce p...a m?-tii îmi spui tot ce-mi spui, dar nu-mi ar??i nicio dovada? Vreau s? v?d harta, s? m? conving c? nu delirezi, vomitând istorie închipuit?! Sau mai simplu, arat?-mi comoara!
- Po?i s? pleci, idiot b?trân, nu-?i mai spun nimic! Ai dovada, ai furat-o ca un borfa? ordinar!
- Borfa? e?ti tu cu m?-ta, moldovean nenorocit, eu am furat-o de la un ho?, tu ai furat-o istoriei neamului! Dac? plec acum, po?i s? fii sigur c? mâine diminea?? sunt la poli?ie cu declara?ia scris? ?i dovada pe mas?. Eu voi fi salvatorul istoriei neamului, tu un borfa? ordinar. De fapt nici nu plec, doar dac? m? omori mai scapi de mine, stau pân? diminea?? s? nu po?i disp?rea ?i chem poli?ia aici, a?a voi avea ocazia s? vad ?i harta ?i comoara mai repede decât ai crede tu. Vezi, povestea ta gogonat? îmi place, te voi asculta pân? la cap?t, încercând s? nu te mai întrerup. Dac? te întreb ce p?cate atât de grele ai s?vâr?it, îmi spui?
Realizând pericolul cuprins în vorbele mele s-a calmat instantaneu, f?r? replic?, ridicându-se ?i aducând dintr-un dul?pior suspendat o sticl? de vin ro?u, o feteasca neagr? de Vrancea, i-a scos dopul turnând în paharele de suc.
- Puteai s? le cl?te?ti, m?car! i-am repro?at nu neap?rat c? m-ar fi deranjat foarte mult s? beau vin ro?u cu cola, dar nu i-am iertat nepriceperea, sau, mai degrab? nep?sarea.
- Am tr?it în p?cat mul?i ani, a reluat pustnicul povestea, foarte mult? vreme am generat suferin?? în jurul meu. Am tr?it în cârd??ie cu ei, cu trufa?ii respecta?i, i-am folosit, folosindu-m? ?i ei, ne-am folosit reciproc doar s? facem bani, f?r? s? ne trebuiasc? pentru ceva, doar s? avem, oricât am fi avut nu ne era destul, unii-?i cump?rau propriet??i, eu locuiam în aceea?i cas? în care am locuit ?i când m-am apropiat de ei, dar îmi urm?ream contul care cre?tea, cre?teau de fapt, aveam mai multe, împr??tiate în mai multe b?nci. Am f?cut foarte mul?i bani, dar ?i foarte mult r?u în jurul meu, nu ?ineam cont de nimic, jocurile erau atât de dure, necinstite ?i perverse încât c?lcam pe cadavre doar pentru clipa când îmi vedeam suma în cont. Am evacuat familii din casele lor, am scos b?trâni în strad?, f?r? m?car s? le aranjez primirea în azil, eram în ga?c? cu cei mai onero?i c?m?tari din zon?, nu mai aveam alt? ra?iune de a tr?i, decât s? fac bani, eram între clien?ii lor, îmi virau mereu, ilegal, sume inaccesibile pentru omul de rând, din bugetele locale ?i regionale, dar trebuia s? pl?tesc gras pentru asta. Eram ?i eu ?i ei multumi?i, nimeni nu sim?ea c? am fi f?cut ceva ilegal, de fapt sim?eau, ?tiau destui, dar cei care ar fi trebuit s? reac?ioneze, fie erau beneficiari, fie erau bloca?i de cei cu bani din surse neidentificate. Po?i s?-?i imaginezi orice mâr??vie financiar?, orice în?el?ciune, ofeream statului orice produs sau serviciu la pre?uri supradimensionate, pe lâng? produse furnizam ?i parand?r?tul, nu-mi p?sa de niciun risc, voiam doar s?-mi creasc? suma din cont, aveam peste cincisprezece milioane de euro când s-au stricat lucrurile, asta lichizi, c? bunuri erau mult mai multe. T?iam lemn, câ?tigam licita?iile de mas? lemnoas? din jude?, ?i erau multe p?duri la noi, asfaltam drumuri ?i în?l?am blocuri de locuin?e ANL, pavam suprafe?e întinse, cur?i, parc?ri ?i trotuare, calitatea nu era punctul cel mai tare, trebuiau câ?tigate licita?iile, începute lucr?rile, unele era obligatoriu a fi terminate la termen, altele generau venituri suplimentare, tocmai prin t?r?g?nare, acoperit? cu documente justificative, acceptate din start de finan?atorul lucr?rilor, primari sau consilii locale sau jude?ene. Eram ca o fiar? însetat? de sânge ?i am gre?it, orbit de extrasele de cont tot mai grase nu voiam s? renun?, nici m?car formal, la vreo sum?, totul se acumula în conturile mele. Când am c?zut a fost foarte simplu pentru ei, totul era u?or de socotit, nici nu a durat tare mult cercetarea, turn?torul le-a dat toate informa?iile, sursele de bani, conturile, c?ile de fraudare ?i evaziune, oricum erau profesioni?ti, ne ?tiam de mul?i ani, a doua zi dup? denun? m-au s?ltat ?i pe mine odat? cu toat? arhiva ?i tehnica de calcul, aveau atâtea dovezi încât f?r? probleme m-au re?inut treizeci de zile, apoi înc? de dou? ori câte treizeci, pân? când, într-o dup?-amiaz?, m-au scos din celul? ducându-m?, în prezen?a avocatului meu, în sala destinat? audierilor. Erau trei, nu-i cuno?team pe niciunul, cred c? inten?ionat au trimis str?ini, din alt jude?, mi s-au adus la cuno?tin?? atâtea ilegalit??i pe care le f?cusem de-a lungul timpului, fiecare cu timpul de privare de libertate prezumtiv, de la evaziune fiscal? pe multiple c?i, pân? la abuzuri nenum?rate ?i fraudare de fonduri europene. ?tiam ce va urma, avocatul m? prevenise, negocierea a durat pu?in, într-o or? am recunoscut toate învinuirile, erau reale, iar în schimb am r?mas cu dou? sute de mii de euro într-un cont nou, atât mi-au oferit, ?i o pedeaps? de trei ani jumate de închisoare, în loc de minim nou? ani, cât a? fi luat, dac? refuzam oferta, cerând procesul.
- Denun??torului cât i-a?i dat? i-am întrebat cu un zâmbet strâmb ?i trist.
- La fel ca ?ie.
- ?i acum te întrebi ce naiba caut aici, în muntele ?sta, când am atâ?ia bani în cont, a?a-i c? asta te intrig?? m-a întrebat, oprind povestea.
- Nu pot s? spun c? nu m-am întrebat, dar, ?tiind câte ceva, am o explica?ie, par?ial? e drept, a prezen?ei tale aici. Mai ciudat mi se pare felul în care ai ajuns aici, cum ai reu?it s?-?i faci cas? în inima unei rezerva?ii arheologice, ?i de unde naiba ai avut anumite informa?ii, c? cerbul nu ?i-a dat ?i harta, doar te-a ajutat s? o-n?elegi, s? o descifrezi.
- Î?i spun ?i asta, toarn? vin, mai sunt multe taine de dezgropat, via?a mea a fost una predestinat?, sunt convins de asta.
- Las-o mai moale! toate vie?ile sunt predestinate, dac? e s? ne gândim a?a.