Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Veteranul

de nicolae tomescu

veteranul-repostare-
proz? [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de nicolae tomescu [inocentiu ]

2007-02-06 | |


Fa?a-i tinereasc?, cu pu?ine riduri ?i ochii senini nu pot s?-i tr?deze vârsta. Doar picioarele nu-l mai ajut? îndeajuns a?a c? st? mai toat? ziua lâng? soba de teracot?, pe marginea unui divan. Spiritul îi este înc? viu, memoria de invidiat. Am încercat s?-l descriu pe domnul Ioan Bâtiu ce va împlini anul acesta 92 de ani.
?tiindu-l veteran de r?zboi, iar eu amator de povestiri eroice, l-am rugat s?-mi spun? întâmpl?ri tr?ite de el pe câmpurile de b?t?lie. S-a l?sat destul de greu convins pentru c?, am aflat pe parcurs, trebuia s?-?i reaminteasc? suferin?ele îndurate in cei 6 ani de prizonierat (1942-1948). A trecut repede peste primul an de r?zboi când a luptat, cu gradul de sergent, în compania de artilerie a Regimentului 91 Infanterie cu sediul (în timp de pace) la Alba Iulia. În toamna anului 1942 a fost luat prizonier la Stalingrad. Au urmat co?marurile prizonieratului. Foamea la un moment dat l-a dus, dup? miros, lâng? o buc?t?rie de campanie ruseasc? unde nu numai c? nu a primit nimic de mâncare dar aproape era s? se aleag? cu un glon? din partea unui subofi?er. Tot foamea îi f?cea pe prizonierii care acum erau transporta?i în vagoane de marf? sa ascund? zile întregi mor?ii pentru ca astfel cei vii sa aib? mai multe por?ii de mâncare. În tren ?i-a pierdut con?tien?a. S-a trezit, nu ?tie peste cât timp ?i în ce condi?ii, intr-o înc?pere f?r? u?i ?i ferestre. Z?cea aici, bolnav de tifos, împreun? cu al?i camarazi, unii unguri, al?ii germani. Se murea pe capete. S-a f?cut mai bine ?i a trebuit s? care mor?ii, târându-i de picioare, pe sc?ri, in curte. De aici erau înc?rca?i in camioane si apoi du?i spre înmormântare in gropi comune. Unii mai mi?cau dintr-o mân? sau un picior când se arunca ??râna peste ei. A ajuns apoi in lag?rul din ora?ul Nijni Taghil aflat pe versantul de est al Mun?ilor Urali. La 1,76 m., câ?i avea, ajunsese s? cânt?reasc? 41 kg. Poveste?te b?trânul Bâtiu ?i despre omenia unui ofi?er sovietic care a înc?lcat unele regulamente din lag?r pentru a-l salva asumându-?i in felul acesta, in mod con?tient, mari riscuri. A salvat si el la randu-i via?a unui tovar?? de suferin??, Ernst Peter, tipograf sas din Sibiu, ce fusese încorporat in armata german?.
Din povestea fostului soldat str?b?tea ?i bucuria tr?it? la auzul ve?tii c? r?zboiul s-a terminat precum ?i la speran?a întoarcerii în patrie. Speran?a s-a realizat abia dup? trei ani.
La fiecare jum?tate de or? povestea era marcat? de sunetul unei frumoase pendule ce împodobe?te un perete din camera locuita de so?ii Bâtiu. Mi-a mai spus c? prietenul lui, Ernst, a mai r?mas in prizonierat doi ani. Prin anii 80 acesta s-a str?mutat definitiv cu familia in Germania. I-a l?sat lui pendula.
Domnul Ioan Bâtiu este împ?cat cu via?a ?i spune c? cele dou? pensii: de b?trâne?e ?i de veteran de r?zboi îi satisfac necesit??ile materiale. Nu ?tie îns? de ce n-a primit înc?, nici acum dup? ce am intrat bine în luna februarie, milionul promis de prefectur? veteranilor de peste 90 de ani, cu ocazia s?rb?torilor de iarn?. “S-o fi f?cut vreo încurc?tur? pe la Asociatia veteranior de r?zboi. Dar nu pot s?-mi dau seama de ce, pentru c? nu mai suntem mul?i” zice Domnia Sa.

nicolae tomescu (inocentiu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro