Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Elef?n?elul carpatin

de Sorin Stoica

Am intrat pentru prima oar? în via?a mea într-o farmacie veterinar? acum dou? luni, la Curtea de Arge?, la rug?mintea unui unchi disperat de problemele stomacale ale curcilor sale. Locul era plin. Lume de tot felul st?tea la coad? enumerând anim?lu?e, p?s?ret ?i tot felul de probleme odat? ajuns? la ghi?eu.
- Ce mi-a?i putea da pentru durerile de cap ale unui elef?n?el?, am întrebat eu când mi-a venit rândul.
S-a f?cut lini?te în jur. Farmacista, o duduie cu min? savant? ?i bust impozant ?i-a ?uguiat buzele a nedumerire:
- Pute?i s? repeta?i, v? rog?
- Sigur, pe Dumbo al meu îl doare capul de la ni?te pufule?i expira?i ?i m? întreb dac? nu a?i avea ceva s?-i dau s? nu mai sufere, v? rog...
Doamna de dincolo de ghi?eu t?cea ?i nu clipea, p?rea de piatr? ?i parc? nici nu mai respira.
- Ce-i dai, dom'le, s? m?nânce?, se auzi o voce pi?ig?iat? din spate.
Am întors capul. Opt iubitori de animale m? priveau ca pe un zeu coborât pe P?mânt. Printre ei, o m?m?i?? firav? ?i pe jum?tate ascuns? sub un batic verde ?i-a repetat întrebarea:
- Ce-i dai, bre, ce-i dai, ??
- Eu nu-i dau nimic, doamn?, î?i face rost singur, intr? prin livezile din sat dup? mere ?i pere, iarna îi mai arunc? turi?tii ba câte un balot de paie ori un sac de cartofi, ba câte un ciorchine de banane ori o plas? de portocale iar când i se face sete intr? la Lidl ?i bea pitit printre rafturi câte un palet întreg de ap?, uneori ?i mineral?, prefer? Borsec, c? e mai hr?nitoare, uneori bag? ?i ni?te baxuri de Pepsi, da' cu m?sur? s? nu fac? diabet ca tac-su.
Mamaia d?dea din cap a nenorocire, farmacista vegeta mineral mai departe, un domn cu gabardin? ?ifonat? se închina iar un poli?ist se c?uta de pix s? demareze o anchet?. Un pu?ti din stânga a spart ghea?a stupefac?iei generale împreunându-?i palmele ?i rugându-m? s? îl duc în sat s?-?i fac? un selfie cu Dumbo ?i s?-i dea ni?te bomboane, s? ?i-l fac? prieten. Îmi luasem un aer superior ?i savant, pân? la urm? un proprietar de elefant nu poate fi un fitecine, nu?
- De unde ave?i elefantul?, s-a b?gat în discu?ie domnul cu fâ?ul obosit. Ave?i acte pentru el? L-a?i vaccinat? E african sau asiatic? Îl trata?i bine? E mascul sau femel?? De unde sunte?i, c? nu prea p?re?i de prin p?r?ile locului? Alo, domnu' poli?ist, v? rog s? lua?i atitudine!
Nu m-am mai putut ab?ine. Am început s? râd în hohote. Farmacista tocmai îmi g?sise pe raft ni?te hapuri pentru durerile bovinelor ?i se preg?tea s? mi le dea spre analiz? ochiometric?. Poli?istul ?i-a pus mâna dreapt? pe pistolul din dotare în timp ce mamaia cu voce de r??oi Donald î?i strângea baticul atât de tare, de stres, de parc? încerca s? se autodecapiteze. Pu?tiul ce se ruga al?turi a început s? plâng? intuind c? totul nu fusese altceva decât o exagerare, o fars?, o minciun? care f?cea s? i se îndep?rteze sau chiar s? dispar? visul de a avea un elefant ca prieten. Mister Gabardin? tremura, dezam?git, cu mâinile b?gate adânc în buzunare, se ?i v?zuse erou al comunit??ii demascând un maltratator al vie?ii s?lbatice de talie mare.
- V? dau Bovinocalm? S? ?ti?i c? taurilor le ia migrenele cu mâna!, m? inform? farmacista sco?îndu-i pieptul ?i mai mult în afar? ?i zâmbind ca în clasicele reclame la Colgate. Am înclinat din cap a nega?ie ?i i-am întins mâna peste ghi?eu s?-i mul?umesc cumva printr-o atingere t?m?duitoare ?i o strângere fin? de mân? plus câteva scuze îngânate pe un ton cavaleresc maxim. S-a bucurat sincer, ro?ind ?i oftând.
- Eu ?in la glume, s? ?ti?i! ?i nu numai!, mi-a zis. ?i ies din tur? peste dou?zeci de minute!
- M? bucur, drag? doamn? ?i m? simt onorat c? v-a?i gîndit la mine s? v? conduc acas?.
- Vaaaaaai, ce gentleman!, zise fâstâcit? toat? ?i pronun?ând cuvântul englezesc exact cum se scrie. Nu cumva este al dvs. Mercedesul alb cu tapi?erie ciclamen parcat peste strad?, domnul meu?
- M? jigni?i, eu am venit aici c?l?rind un rinocer!
?i atunci pu?tiul de lâng? mine a început s? strige "ura" din to?i r?runchii, poli?istul a început s?-?i caute disperat c?tu?ele, mamaia cu voce comic? a le?inat iar domnul Gabardin? a plonjat peste ea s?-i fac? respira?ie gur? la protez?.
- V? urez s? v? bage rinocerul cornul pe acolo pe unde v? ies resturile alimentare, stimate nesim?it!, m-a salutat de plecare farmacista, între timp descheiat? strategic la înc? un nasture al imaculatului ei halat alb cu broderie în piept.
Începuse s? plou?. Mercedesul meu ar?ta chiar sexy sub perdeaua fin? de ap?. Curcile unchiului au trebuit s? se conformeze cu înc? o noapte de colici ?i diaree. A doua zi le-am vindecat personal: salamul de Sibiu înmuiat în Ballantine's nu d? gre? niciodat?!

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: S? m? la?i!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro