Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de Sorin Stoica
Se împlineser? ?ase ani ?i dou? luni de când era dat disp?rut. Plecase spre nord, cu serviciul, într-o luni, îns? la destina?ie nu a ajuns niciodat?. A fost c?utat oficial ?i neoficial în fel ?i chip, dispari?ia fiindu-i mediatizat? la nivel na?ional. Un scriitor a scos o carte despre dispari?ia lui iar un scenarist i-a scris unui regizor de teatru o pies? pe aceea?i tem?. F?r? urm?, f?r? motiv ?i f?r? de întoarcere, a?a îi fusese dispari?ia, decisiv?, serioas? ?i elegant? cum îi fusese toat? via?a de inginer de drumuri ?i poduri. Regretat, plâns, dorit înapoi acas? ?i la serviciu, l?sând un gol imens pretutindeni pentru ca mai apoi, ca la un semn, s? dispar? din nou, de aceast? dat? din c?ut?ri ?i din aten?ia publicului. Nevestei sale, îns?, continua s?-i apar? în vis noapte de noapte, mereu agitat, mereu tulburat, parc? urm?rit de cineva sau c?utând ceva imposibil de g?sit. ?i a fost atunci când, într-o joi, se întoarse ?i sun? la u?a familiei intrând de parc? nimic nu s-ar fi întâmplat, de parc? nu ar fi existat ?ase ani ?i dou? luni de la plecarea cu serviciul în nord, într-o luni. Nimeni din cei ai casei nu l-a privit ciudat, nimeni nu s-a ferit de îmbr??i?area lui, nimeni nu a pus nicio întrebare. Doar la mas? a mai fost a?ezat un tacâm iar televizorul a fost comutat pe canalul lui favorit. ?i a fost o sear? obi?nuit? în sânul familiei de?i atmosfera vibra de neobi?nuit. Dis de diminea?? ?i-a trezit nevasta ?i a rugat-o s? îl înso?easc?. A dus-o spre nord, aproape o or? de drum, coborând mult înainte de ora?ul la care crezuse ea c? se va merge. Acolo el a t?cut, a luat-o de mân? ?i a dus-o în liziera de la cotul râului unde, sub ni?te brusturi, i-a ar?tat un petic de p?mânt ?i ea a început s? în?eleag?. A dat frunze la o parte ?i a dat pietre ?i p?mânt cu mâinile însângerate, l?crimând, pân? a g?sit oase. A ?tiut c? erau ale lui, so?ul evaporat în urm? cu ?ase ani ?i un pic. S-a ridicat, l-a privit în ochii lui deveni?i, brusc, de spectru întors la realitatea Lumii de Apoi ?i i-a promis, plângând de-a binelea, c? îl va înmormânta cre?tine?te, cu slujb? ?i poman?. A fost atunci când el a disp?rut ca un fum, pentru totdeauna, ca o p?rere în care o mare de lacrimi adev?rate exprimau satisfac?ie ?i pace, în sfâr?it.
motto: S? m? la?i!
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro