proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Î?i dorise s? se fac? bufon înc? de dinainte de a sta în picioare dup? ce r?m?sese f?r? respira?ie, de emo?ie ?i încântare, la prima întâlnire cu Fridolin, clovnul ora?ului, la bâlciul de Pa?ti din parcul cu arini. Cu fesul lui de trei mo?uri str?lucitoare, cu nasul cât un balon deasupra unui zâmbet pân? la urechi mânjit cu ro?u fluorescent, cu hainele de paiete ?i cu tumbele infinite f?r? s?-i pese de praf, de ciulini ori de c?ru?ele vânz?torilor de pepeni, Fridolin era, pe drept cuvânt, superstarul tuturor copiilor urbei, imposibil de ignorat, iubit la prima vedere de orice privitor, mare sau mic, feminin sau masculin, în toat? firea sau nu. Jum?tate din copiii localit??ii purtau tricouri cu el, îi imitau împiedicatul profesionist ?i râsul în cascad? iar cealalt? jum?tate î?i propusese s? îmbr??i?eze meseria de clovn la maturitate, în ciuda protestelor p?rin?ilor ?i bunicilor. Micu?ul Andy, îns?, se afla cu un pas înaintea tuturor: î?i tot cump?rase, de pe la patru ani, cu banii din pu?culi??, doar accesorii de m?sc?rici de la magazinul de nimicuri din pia?? ori de la iarmarocul duminical de vechituri în loc de acadele, mori?ti, zmee, pufule?i ori trompete de mucava. Pe la zece ani a cunoscut clovni retra?i la pensie ori în mizeria uit?rii, s-a împrietenit cu ei ?i a primit pantofi cu vârful întors, ?alvari multicolori cu vedere la glezn? ?i fund mobil, ?epci turtite inten?ionat, mo?uri de sticl?, nasuri de gum? ?i papioane de staniol de jum?tate de metru. Începuse s? fie fericit. Pe la paisprezece ani înv??ase deja s? fac? gaguri pline de haz furate din repertoriul celor mai buni clovni ai lumii, ?tia s? se împiedice cu m?iestrie, domina toate trucurile smulgerii râsului în mas? ?i plângea la comand? cu lacrimi reale. Se sim?ea deja clovn. Câ?iva ani mai târziu a început s?-?i creeze propriile numere de bufonerie ?i s? caute circuri care s?-i ofere o ?ans?, s?-l bage în seam? cu un test de angajare sau m?car s? prind? o colaborare cu vreo trup? rural? cu scen? între tiribombe ?i rulota de vat? pe b?? prin târgurile de sezon. Nimic, îns?. Lumea râsului din aren? nu avea loc ?i pentru el. ?i atunci a decis s? plece în turneu de unul singur, cu autobuzul ?i c?rând în cârc? ditamai recuzita ?i butaforia din tabl?, ipsos, lemn ?i cârp? mâzg?lit? cu mânu?ele lui, întru delectarea spectatorilor la care visa cu disperare. Cobora în c?tune uitate de lume, î?i lipea pe garduri ?i gherete afi?ele scrise de mân?, ochea poiene ?i maidane aproape de ?coli ?i camine culturale ?i, punctual, d?dea reprezenta?ii gratuite. Nu a avut niciodat? nici m?car un singur spectator în acel an în care a dat ture prin jude?, întotdeauna cu ultimii bani din buzunar dar cu speran?ele intacte. Dezam?git ?i îndurerat, cu necesit??i ca mâncatul ?i îmbr?catul din ce în ce mai agresive, Andy s-a f?cut ?ofer de autobuz în cele din urm?. Dac? v? urca?i într-o bun? zi în vreun autobuz cu ?ofer îmbr?cat în cea mai pus? la punct costuma?ie de clovn pe care a?i v?zut-o vreodat? ?i cu zâmbet enorm, ro?u carmin, de la ureche la ureche, s? râde?i. E sigur Andy. Îl ve?i face fericit. ?i v? rog s? nu-i refuza?i darul de ciocolat? pe care vi-l va face, va fi o bombonic? umplut? cu iubire ?i recuno?tin??.