Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

P?durea fericit? sau poate eu

de Sorin Stoica

În acea noapte de pustiu înghe?at a iernii lui '88 am fost fericit prima oar? cu adev?rat sau cel pu?in a?a mi se p?ruse atunci. Soldat fiind, f?ceam de gard? la un depozit de muni?ii de lâng? Tecuci, în p?dure ?i m? întrebam dac? î?i va mai aminti vreodat? cineva de mine s? m? scoat? de acolo. Gerul îmi p?rea cosmic, acel zero absolut de care citisem c? îmbrac? universul ?i în care cauciucurile devin casante. Plantat în post dup? miezul nop?ii, m-am pomenit singur cu p?durea paralizat? de ger, cu z?pada f?cut? solzi ?i cu cocoa?a enorm? din lumini? sub care se ascundea depozitul de grenade, gloan?e ?i alte nenorociri. Nu m-am mi?cat din loc minute bune, fascinat. Totul p?rea un decor american de film, perfect ?i parc? prea plin de cli?ee, ca într-un film ieftin dar cu buget mare. Luna nu lipsea, imens? ?i dodoloa??, albind scena ?i mai mult ?i f?când solzii z?pezii s? par? b?nu?i de argint. Eram singur pe lume. În sufletul meu, încântarea îi luase locul triste?ii de a p?zi tâmpenii militare ale unui regim absurd ?i de a pierde timp pre?ios din via?? stând ridicol cu mitraliera în mân? luni de zile, printre necunoscu?i ?i pentru o cauz? ?i ea necunoscut?. Gândeam în versuri minunate, vedeam culori nea?teptate ?i auzeam simfonii nescrise înc?, stare care mi-a muiat picioarele ?i m-a lungit în z?pad?, privind luna cum st?tea ea a?a splendid? printre copacii orfani de frunzi? ?i vopsind totul cu lapte ceresc. Am adormit. Visam realit??i paralele, toate frumoase, toate la o atingere de mitralier?, toate îmbr?cate în mantaua mea de soldat incompetent ce tocmai p?r?sise starea de r?zboi pe timp de pace pentru a c?l?tori în cea de beatitudine dat? de natur?. Probabil voi fi dormit o or? sau dou? secunde, nu voi ?ti nicicând. M-au trezit mângâieri reci de fulgi proaspe?i veni?i de nic?ieri direct pe chipul meu pe jum?tate înghe?at. M? feream clipind de parc? aripi de înger îmi gâdilau fericirea. Din când m? întorc acolo ?i tresar. Simt rece pe obraji ?i pe frunte chiar dac? e miez de var? sau dorm lâng? o sob?. Uneori vreau s? nu m? mai întorc niciodat? dar îmi amintesc de mitralier? ?i asta mi se pare din ce în ce mai mult o nuc? în perete.

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: S? m? la?i!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro