proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Am intrat pe rând: întâi eu, apoi t?cerea mea. S-a f?cut lini?te. P?rea c? înghi?ise prea mult? ap? de ploaie ?i acum st?tea ghemuit? în buzunarul drept al pantalonilor. O r?suceam printre degete compulsiv, precum coroana bizonului de pe leul de 10.
Biroul era o înc?pere vast?, aproape cât o sal? de clas?. Lemnul masiv al mobilei str?lucea discret, lustruit. Sim?eam atmosfera regal? care mi se impregnase u?or în corp, cu fiorii neîmblânzi?i ai unei prezen?e cople?itoare. În mijloc, trona o mas? oval?, uria??, îmbr??i?at? de ?aisprezece scaune grele ?i t?cute, martore la convorbiri importante ?i ?edin?e severe. Ferestrele panoramice l?sau s? curg? o lumin? blând?, filtrat? de verdele parcului ascuns în inima universit??ii. Era o sal? de vis ?i totu?i, în acel moment, p?rea mai degrab? o sal? de judecat?.
Rectorul st?tea în cap?tul biroului, nemi?cat. T?cerea î?i ar?tase col?ii, dar el î?i p?stra calmul. Prezen?a lui ap?sa aerul, care se condensase prea tare împrejurul tâmplelor, rev?rsându-se în exterior, asemenea unui fluviu din meandrele lui. Emo?ia m? d?dea de gol, iar privirea mea alerga de pe un raft pe altul, de la ferestre la birou, apoi jos, în podea. Era o privire de iepure r?nit care fugea de respira?ia fierbinte a unui ciob?nesc irlandez.
Rectorul, un leu înf??urat în solemnitate, cu privirea fixat? asupra mea.
— Unde a?i intrat?
Întrebarea a t?iat lini?tea, acum vibrând adânc în mine ca sunetul reflectat de pere?ii interni ai unui clopot. În minte mi s-au adunat la un miting neanun?at, nedumerirea, indignarea ?i critica.
Curajul — „Ai intrat în cu?c? ?i ai încuiat porti?a dup? tine. Acum îmblânze?te leul.”
Am înghi?it în sec. Degetele mele aproape c? s?pau o gaur? în carne, de unde, poate, s-ar fi v?zut lumina ?i s-ar fi aruncat o scar? de salvare.
Logica — „Calm, e om, nu animal. Dar nu uita: omul poate sfâ?ia mai r?u decât o ma?in? de tocat.”
— A? vrea, cu permisiunea dumneavoastr?, s? continui studiile la Informatic?.
Critica a râs rece. — „Dumneavoastr?? Cam sus o iei.”
Frustrarea mi s-a urcat în obraji, ar?tându-?i culoarea precum tricolorul desf??urat în spatele rectorului.
— Acum?
— În?eleg c? e sfâr?it de octombrie... dar îmi doresc nespus.
— De unde veni?i?
— Litere, domnule.
— De ce?
— Pentru suflet.
— ?i Informatica?
— Pentru via??.
— De ce Litere?
Întrebarea a p?lit din nou obrajii. Pielea p?rea gata s? crape, iar prin fisuri s-ar fi putut vedea cum sângele î?i mâna curentul — o sta?ie de epurare suprasolicitat?.
Critica — „R?spunsul e slab.”
Sinteza — „Te-ai satisface dintr-o singur? firimitur? sau ai înfuleca toat? felia?”
— Credeam c?, dac? termin Literele, m? fac scriitor.
— Sunt mul?i scriitori veni?i din Informatic?, Fizic?, Inginerie ?i alte domenii.
— Just...
În t?cerea grea, am sim?it cum sufletul meu love?te în?untru, un prizonier care vrea s? sparg? zidurile. Îl vedeam gata s? se ridice, s? declare c? n-ar fi de acord, dar în clipa în care aproape ie?ea la suprafa??, leul s-a ridicat. A umplut înc?perea cu pa?i grei, ca ?i cum podeaua din lemn ar fi fost o savan?. Privirea lui a mu?cat din mine.
Sufletul a izbucnit, str?pungând pieptul, o lumin? vertical?. St?tea între noi doi, firav ?i curajos, un copil în fa?a unei fiare.
Logica — „Nu-?i fie fric?, n-ai pentru ce!”
Focusul — „Drept, spatele drept, capul sus.”
Curajul — „Prive?te-l în ochi, dar nu-l sfida.”
Leul s-a apropiat, adulmecând aerul. Era calm, nu sim?eam nicio agresiune, nici m?car nu-?i scosese col?ii. Fiecare pas p?rea o sentin??. Credeam c? îmi va sfâ?ia sufletul, dar el, nu s-a retras. Încrezut a atins fruntea leului.
Atunci s-a f?cut lini?te, limpede. Leul s-a întors recunosc?tor. Între judecat? ?i fiar? se n?scuse respectul.
Frica din mine s-a diminuat ?i s-a pitit în buzunarul drept, lâng? bizon. Acum le r?suceam pe ambele, l?sând loc unei admira?ii nea?teptate. De fapt, rectorul nici nu se clintise de la birou, dar întreaga înc?pere vibra altfel.
I-am întins dosarul.
— Vre?i s? studia?i Informatica?
Am dat din cap.
— Da, domnule.
— S? ?ti?i c? ave?i multe de recuperat.
— O.K., domnule.
— Bine, domnule! Nu O.K.! A?i studiat la Litere, nu Limbi Str?ine.
M-am f?cut ro?u tot, de parc? urechile îmi pompau lichidul din corp în locul inimii, inimii revenindu-i un rol secundar. Ferestrele mari s-au luminat brusc, ca ?i cum parcul de afar? ar fi venit în?untru. Leul disp?ruse, dar t?cerea r?m?sese ca o promisiune.