Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Seri de var?: Clopotni?a

de Sergiu Burlescu

E foc. Din clopotni?? iese fum în fiecare diminea??, pe la cinci. Un fum l?ptos, amestecat cu cea?a dimine?ii, se las? peste sat ca o n?fram? grea. Oamenii spun c? e semn r?u: strigoii s-au cuib?rit acolo, iar clopotele s-au încurcat cu cele de la cimitir.

B?trânele, la fântân?, î?i fac cruce ?i ?optesc c?, în fiecare sear?, blestematele ies s?-?i toceasc? ghearele ?i col?ii pe mieii frânge?i de pe turta oilor. ?i c? Dumnezeu ar fi pedepsit clopotul: de atunci, bate dogit.

Pe mine m? fr?mânta altceva: de ce mieii? De ce oile ?i nu oamenii?

Într-o noapte târzie, treceam pe uli??, dup? ce st?tusem la unchiul Ivan. Vântul r?scolea colbul de pe drumuri, iar respira?ia se îngreuna. De mult nu plouase; drumul de ?ar? nu mai mirosea a umed, a proasp?t. Era uscat, greu, ?i, dac? inspiram mai mult aer, mi se p?rea c? mi se umplu pl?mânii de cioburi ce-mi zgâriau pere?ii.

Câinii l?trau f?r? rost, parc? într-un cor: începu unul, apoi doi, ?i, pe rând, li se al?tur? tot satul. P?rea c? noaptea îns??i cânt? o rug? ciudat? prin glasurile lor. Totu?i, satul dormea strâns.

Când am ajuns la biseric?, am z?rit-o pe Lena. Descuia u?a clopotni?ei ?i urca sc?rile. Am r?mas nedumerit. Cum avea ea cheile? Numai p?rintele Arsenie ?i clopotarul Petrache le ?ineau, ?i tot satul ?tia asta.

Am mers acas?, dar somnul nu s-a lipit de mine. Eram curios ce caut? Lena acolo. Pân? la urm?, pe la trei, m-am dus din nou lâng? biseric?. M-am a?ezat în iarb?, ascuns, cu ochii pe turn. Roua rece îmi udase genunchii, iar frigul nop?ii mu?ca obrajii cu poft?. Din?untru veneau sunete stranii: chicoteli în?bu?ite, ?oapte, oft?ri. Uneori trosneau scândurile, alteori se auzea un geam?t prelung, ca al unei vaci bolnave.

Pe la patru, când abia se cr?pa de ziu?, l-am v?zut pe Petrache. Ie?ea din spatele clopotni?ei, cu c?ma?a lipit? de trup ?i obrajii încin?i. ?i-a aprins o ?igar?, dar mâna îi tremura. Tr?gea un fum greoi, când, deodat?, din întuneric, dou? mâini albe l-au smuls înapoi — ca ni?te gheare împietrite ?i înfometate. Se auzir? din nou chicoteli, apoi gemete sugrumate ?i lovituri u?oare în scândura clopotni?ei.

Dup? un sfert de or?, Petrache a ie?it iar. Ochii îi erau goi, privirea r?t?cit?. ?i-a aprins alt? ?igar? ?i st?tea ca o stafie — d?dea impresia c? se transform? încet în strigoi. Cu un sfert de ceas înainte de cinci, Lena a coborât. ?i-a strâns basmaua pe cap, s-a furi?at printre umbre ?i a disp?rut pe uli?a pustie.

Nu era nicio poveste. Lena era adev?ratul strigoi. Îi sugea vlaga lui Petrache, noapte de noapte. Iar el, sleit de puteri, mai tr?gea clopotele la r?s?rit ?i se târa spre cas?, la so?ia lui ?i la cei trei copii.

În noaptea aceea am visat ?i eu. În vis, clopotul b?tea singur, nimeni nu-l tr?gea. Din turn curgea sânge, ro?u ca jarul, iar mieii se pref?ceau în oameni care gemeau cu ochii da?i peste cap. Lena st?tea în vârf, cu basmaua fluturând, ?i râdea cu din?i lungi, ascu?i?i.

A doua zi, tata a venit s? m? ia la ora?. Se apropia începutul anului ?colar — treceam în clasa a ?asea. Am plecat, dar nu am spus nimic nim?nui. Tot ce v?zusem r?m?sese acolo, în clopotni?? — una dintre legendele satului.

Sergiu Burlescu (sergiu_sb) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro