Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Sânge viu

de Zburlea Ariana

Ilarion se sim?ea plin de o dragoste diferit?, copil?reasc?. Mergea mai bine, respira mai liber. Chiar î?i ?inea spatele drept ?i nu vedea în ochi decât strada pe care trebuia s-o traverseze pân? s? ajung? la poarta azilului. Trântise u?a. S-a uitat la ceas, apoi la gr?din?. Era pustiu. Revenea taman la ora când b?trânii dormeau cu poft?. În camerele lor micu?e pluteau vise cu nepo?i perfec?i ?i preparate de s?rb?tori. Pentru c? avea înc? energie, s-a oprit s? admire florile. Un claxon de ma?in? i-a atras aten?ia. Din BMW-ul negru, care înc? avea farurile aprinse, cobora un b?rbat de aproape patruzeci de ani, vopsit, ferchezuit. Avea aproape doi metri ?i mergea ca un acrobat de circ, cu pa?i lungi ?i repezi. În întâmpinarea lui venea ca o prin?es? despletit? asistenta blond?. Crina... Ilarion aude în cap ?oapta numelui ei pentru prima dat?. Chipul b?rbatului care mai devreme exprima lini?te, acum e tensionat. E prea b?trân pentru ea, se gânde?te. Tipul necunoscut îi face semn Crinei s? se arunce în bra?ele lui înc? de pe alee. Niciunul nu scoate vreun cuvânt. Nici m?car un sunet. Amândoi par încânta?i ca dup? o târzie revedere. Î?i strivesc zâmbetele s?rutându-se cu capul plecat ba în dreapta, ba pe stânga. Ilarion e uluit. Nu mai v?zuse de ani de zile un cuplu care s? se s?rute în acea manier?. ?i el era privat de orice fel de afec?iune fizic?.
S-a ascuns pân? cei doi au urcat în cl?dire, apoi a mers tiptil pân? în fa?a ferestrei cabinetului. Pozi?ia lui era în a?a fel încât s? par? c? doar venea dinspre strad?. Nimic. Perdelele erau deja trase. Niciodat? n-au fost trase perdelele în cabinetul medical, î?i spunea el. Sim?ea atunci cum scânteia curiozit??ii u?or boln?vicioase se transforma în energie pur?. Una nou?, vie, care încingea la limita superioar? sângele. De?i îi alimenta pl?cerea demult uitat?, se sim?ea u?or ridicol ?i vinovat.
N-a mai stat pe gânduri. Impulsiv, a urcat treptele azilului cu grij?, s? nu trezeasc? vecinii. Din cauza adrenalinei ?i fiindc? se baza pe scuza unui posibil moment de senilitate, a riscat ?i a r?mas în fa?a u?ii cabinetului. Se apleac? privind în dreapta ?i-n stânga. E liber. Pe gaura cheii nu se v?d decât peretele ?i dou? umbre – prima, zvelt?, cu profilul unui sân plin ?i delicat, din mijlocul c?ruia r?sare un sfârc ca un bob de strugure negru, iar cealalt?, umbra încovoiata a trupului masculin. Încearc? s? î?i dea c?ma?a jos. Ilarion aude fâ?âitul hainelor, ?oaptele fine, gemetele înfundate. E confuz. Vedea în Crina un înger. În acest moment realizeaz? c? are ?i ea tenebrele sale. Pentru o secund?, se gânde?te ca ar trebui sa plece. Dar ignor? ?i acest gând. Cele dou? umbre par s? se contopeasc? hipnotic, formând o pat? neagr? unduitoare, cu mâini care se atrag ?i resping în acela?i timp. Suspinele inocente ale Crinei devin din ce în ce mai greu de ascuns. Mi?c?rile umbrelor au un ritm supranatural, de vis cu ochii deschi?i. Ascultând respira?ia grea a b?rbatului, Ilarion intuia, rând pe rând, fiecare atingere ca o ghear? în carne, fiecare mi?care brusc? ?i insa?iabil?. Sim?urile viscerale b?trânului, de?i anesteziate, receptau o pl?cere prelung? în creier. Ca un geam?t continuu dup? un desert exotic.
Dup? ce a p?rut c? momentul erotic s-a consumat, umbra Crinei a disp?rut, devenind trup. Ilarion o vedea goal? în toat? splendoarea. Incepea s? se panicheze. Continua s? priveasc? femeia deschizând vitrina cu medicamente. Lua o cutiu?? cu ceva ce p?rea a fi spray nazal. Trebuie s? pun zece de Bixtonim, spunea Crina c?tre b?rbat, râzând. B?rbatul o luase de b?rbie sa o s?rute. B?trânul î?i amintea c? mereu vedea ticul asistentei de a inspira scurt ?i intens pe nas. Momentul i-a confirmat b?nuiala c? poate suferea de o dependen??.
Ilarion s-a întors în camer? ca un fulger. Î?i repeta în gând acelea?i imagini, încercând s? în?eleag? ce a v?zut ?i mai ales de ce a sim?it nevoia s? fac? a?a ceva. Sim?ea urgen?a de a face o baie, poate s? se spele de acel sentiment extatic amestecat cu triste?e ori s? î?i ating? trupul ca în tinere?e.

Zburlea Ariana (crepuscul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro