Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Limite

de Paul Pietraru

- Cu sinceritate, Mioara...
- La fel de sincer?, Leti?ia, cu ea am avut primele orgasme, ea m-a dezvirginat, atunci când ?i eu am f?cut-o cu ea.
- Previzibile r?spunsurile voastre, dar asta pentru c? v? cunosc, prima mea iubire, adev?rat? spun, complet? ?i... a fost Leti?ia, tu draga mea, te adoram, dar nu te doream fizic, neap?rat, n-am nicio îndoial?.
- Pot s? citesc biletele, a spus Leti?ia, parc? u?or jenat?, desf?când deja mesajele, netezindu-le pe mas?, s? le putem vedea ?i noi: tu, Iona, ai scris Leti?ia ?i Mioara, e clar, tu ai scris Mioara ?i coleg? de facultate, iar eu am anticipat Leti?ia, pentru Mioara, ?i coleg? de liceu, pentru Iona. A fost o-ntrebare simpl?, la anticipate fiind 4 la 2, s? vedem mai departe.
- Putem rosti întreb?rile, dar parc? a? mânca ceva ?i a? mai bea o cafea, apoi s? r?spundem, ce zice?i?
- Eu zic s? l?s?m continuarea dup? mas?, poate coment?m ce-am scris, a sugerat Mioara, noi mergem s? aducem mâncare ?i cafea, s? nu zbori!
... - m?i tat?! niciuna s? nu fi sesizat dimensiunea iubirii mele pentru Leti?ia? sau apare pentru prima dat? trucarea adev?rului... în cazul ?sta fiind destul de nasol, c? nu ?tii la ce s? te mai a?tep?i.
- Vreau s? v? spun câteva vorbe, ni?te cuget?ri mai vechi, observa?ii de-ale mele, verificate în timp: ni se dezv?luie sufletul, nou? în?ine, prin reac?ii la fapte m?runte, reac?ii rapide ?i pline de semnifica?ii. Percep?ia celorlal?i, a ,,beneficiarilor" reac?iilor noastre, este esen?ial determinat? de ele. Cum vei fi judecat într-o clip? de adev?r, nu vei fi într-o via?? de minciun?, fiind la fel de valabil? ?i afirma?ia: dac? trece clipa adev?rului, po?i fi p?c?lit cu o via?? de minciuni... Trebuie neap?rat s? v? întreb, voi chiar nu a?i în?eles deloc iubirea mea total? pentru Leti?ia? Niciuna nu mi-a?i atribuit-o ca iubire esen?ial?, oare chiar n-am dovedit asta? nu c? a? fi vrut s-o fac, dar tot timpul am crezut asta, mai presus de orice îndoial?.
- Iona drag?, dac? r?spunsurile noastre nu sunt conforme cu a?tept?rile tale, nu înseamn? nici c? nu sunt adev?rate, nici c? tu n-ai reu?it s? transmi?i intensitatea iubirii tale. ?tii ce-nseamn?? Doar c? noi amândou?, în mod firesc, am asociat prima iubire cu prima tinere?e, cu ie?irea din adolescen??, vârsta iubirii pure, în plus, eu cunoscându-?i povestea, pe care chiar tu mi-ai spus-o, iar de la mine aflând-o ?i Mioara, mi-a venit firesc s? te asociez cu fata aceea.
- Iar eu am plusat la vârsta studen?iei, apreciind c? atunci ai avut capacitatea maximei iubiri. Cine s-a putut gândi c? tu ai a?teptat s? faci 50 de ani s? te-ndr?goste?ti, cu adev?rat, prima oar??
Exista în noi dorin?a jocului, s-a v?zut asta în viteza cu care am mâncat, Mioara a adunat resturile într-o parte a mesei, Leti?ia a turnat cafeaua în c?ni scoase din dul?pior, apoi am continuat:
- Ce-ai face dac? ai fi p?r?sit de iubitul t?u, de demult?
Reac?ia Leti?iei, ap?rut? aproape instantaneu, la încheierea întreb?rii mele:
- În ce condi?ii ?i-ai p?r?si omul iubit?
- Eu am tr?it experien?a, deja, ?i voi ?ti?i ce-am f?cut de-atunci, s? teoretizez nu-mi place ?i nu m? pricep - a punctat Mioara, absolut corect, dup? aprecierea mea. Eventual, s?-i r?spund Leti?iei... e mi?to jocul t?u, nebunule c?l?tor!
- ?i eu am fost p?r?sit? într-un fel, nu m? pot gândi la alt abandon mai greu de suportat, a?a c? nu voi scrie nici eu nimic, eventual voi comenta, poate...
- S?-n?eleg, deci, c?-mi r?mâne mie de r?spuns întreb?rii Leti?iei, o voi face cu toat? seriozitatea, de?i, poate, o s? vi se par? altceva. Voi r?spunde concret, cu inima strâns? de emo?ie: î?i spun cu toat? luciditatea, simt c? te voi p?r?si dac? vei pleca, doar dac? a? muri în clipa urm?toare plec?rii tale, nu a? face-o. Nu sunt nebun, sunt un olog care s-a chinuit atâ?ia ani doar ca s? te vad? pe tine, m? tot gândeam ce voi face s? nu suf?r dup? plecarea ta, iar Dumnezeu însu?i mi-a spus „du-te cu ea, oriunde ar merge du-te cu ea!” ?i asta voi face, nu ?tiu s?-?i spun în cât timp te voi urma, dar po?i fi sigur? c? nu te las prea mult timp singur?.
- E?ti nebun! Chiar nu e?ti normal! Cum s? faci asta? a strigat Leti?ia în trei etape, cu pauze între ele.
- Nu pleca, auzi! Nu pleca! ?i atunci r?mân ?i eu, am strigat r?bufnind în plâns. Ce s? mai fac aici f?r? tine?
- Doamne, Dumnezeule, Iona! Îmi rupi sufletul!
- Al meu e ??nd?ri!
- Ce m? fac eu cu tine, Iona? De ce suferi ca un câine?
- Voi era?i la început o pereche, tu ?i Mioara, apoi, de nevoie, a?i ajuns dou?, când am ap?rut eu era?i într-o continu? mi?care, mi-au trebuit câ?iva ani s? v? descop?r secretele stilului vostru inconfundabil de via??, aveam senza?ia c? mereu eram în urma voastr?, câ?iva ani m? bucuram doar s? te v?d, dar mereu sim?eam c? m? evitai, m? ocoleai, eu mul?umindu-m? cu foarte pu?in, apoi când te-am atins prima dat? n-am reu?it s? înv?? senza?ia, aveam s-o uit foarte repede, nu s-a repetat prea des, dup? ce m-am îmboln?vit, înainte de boala ta, m? gândeam c? nu vei mai r?mâne cu mine, dar tu ai r?mas, iar acum mi te r?pe?te via?a, definitiv, cursa mea de urm?rire ia sfâr?it, m? pot odihni, ?i m? voi odihni, îmi proiectez deja obeliscul.
- Eu nu mai joc, gata, e prea sadic jocul ?sta, în condi?ii normale ar fi atr?g?tor, dar cu atâ?ia bolnavi în trup?, nu are niciun rost, pentru mine ?i Iona nu-i potrivit, e prea dur!
N-am încercat niciunul s-o oprim, povara r?scolirilor în trecut ne speria pe to?i, am urm?rit-o în lini?te ridicându-se de la mas?, mergând la garaj, de unde a revenit cu un co? de nuiele ?i o foarfec? mic? pentru t?iat trandafirii.

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro