Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cei care simt vântul dinl?untru

de Plesca Adriana Doina


Într-un ora? ca oricare altul, o femeie î?i bea cafeaua într-o diminea?? obi?nuit?. Str?zile p?reau la fel, oamenii la fel de gr?bi?i, dar ceva, undeva, nu mai era la fel.
Nu ?tia s? spun? ce. Poate lumina. Poate aerul. Poate t?cerea dintre dou? respira?ii.
La început a crezut c? e oboseala. Sau toamna. Dar în zilele care au urmat, a început s? simt? lumea altfel.
Frunzele nu mai c?deau doar pentru c? venea frigul, ci ca ?i cum se predau unui ritm mai mare decât ele.
Vântul nu mai era doar vânt, ci un mesager care trecea prin ea, ?optind ceva ce nu putea fi tradus în cuvinte.
Apoi au început s?-i par? ciudate lucrurile obi?nuite: conversa?iile f?r? con?inut, zgomotul constant al oamenilor care se prefac c? nu se tem. A sim?it c? nu mai poate tr?i la fel.
Nu din revolt?, ci dintr-o nevoie adânc? de adev?r.
Într-o sear?, a închis telefonul ?i a ie?it afar?. A mers mult, f?r? ?int?. Cerul era înalt ?i t?cut. Iar în t?cerea aceea, a sim?it ceva care o privea din interior: o prezen??.
Nu era o voce. Nu era o viziune. Era doar o siguran??.
C? totul are sens.
C? drumul, oricât ar p?rea haotic, duce spre lumin?.
?i c? adev?rata trezire nu înseamn? doar s? sim?i, ci s? în?elegi prin inim? ?i s? iube?ti prin minte, pân? când cele dou? devin una singur?.
A înv??at s? asculte. S? nu se mai team? de t?cere. S? nu mai fug? de propriul ei foc.
?i, mai ales, s? nu încerce s? trezeasc? pe nimeni.
Pentru c? a în?eles, într-o diminea?? limpede, c? fiecare om se treze?te atunci când îi vine timpul, nu când altcineva îl strig?, ci când sufletul îi deschide ochii.
Iar lumea, de fapt, nu se schimba în jurul ei. Ea era cea care se trezea.

Plesca Adriana Doina (Cozeta) | Scriitori Români

motto: Tr?ie?te cu entuziasm fiecare clip?

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro