Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Limite

de Paul Pietraru

- Eu cur?? trandafirii, tu, dac? vrei, tunde gazonul, i-a spus Leti?ia Mioarei care, pierdut? cine ?tie prin ce lumi, nici n-a confirmat, nici n-a infirmat, r?mânând mai departe în lumea ei îndep?rtat? ?i protectoare.
Totu?i, în cele din urm?, a luat în bra?e toate farfuriile ?i tacâmurile folosite, le-a dus în buc?t?rie, le-a sp?lat ?i a?ezat la scurs, a f?cut ordine, aranjându-mi ?i patul, a umplut o ma?in? de sp?lat cu haine, i-a dat drumul, a ie?it în livad? cu un vailing pe care l-a umplut cu mere, s-a a?ezat în foi?or, cur??ându-le, a intrat în buc?t?rie, le-a dat pe r?z?toare, preg?tind ?i compozi?ia pentru pl?cint?, a aprins focul la cuptorul aragazului, fixând timpul de coacere, abia atunci, dup? lunga t?cere, pornind ma?ina de tuns iarba, al c?rei zgomot f?cea imposibil? orice inten?ie eventual? de comunicare cu Leti?ia. St?team în c?rucior, aparent absent, dar cu mintea foarte activ?, prelucrând informa?iile adunate prin camera de luat vederi a ochilor, eram fascinat de faza retrac?iei în sine care ne-a cuprins pe to?i, dup? scurta disput? de idei pe tema înso?irii în eternitate. Nu eram certa?i, nu ?ineam niciunul mânie, nici n-aveam pentru ce, doar c? sim?eam, cred eu, nevoia de a r?mâne singuri, fiecare cu sine, analizând întâmpl?rile anterioare.
- Ce faci Iona? Joci singur? M-a-ntrebat Leti?ia v?zându-m? la mas?, scriind pe-un bile?el.
- Creez varianta virtual?, formulez întrebarea ?i-mi notez propria variant? a r?spunsurilor voastre, s? v?d ce-mi iese...
- Care este întrebarea zilei? A?a ar trebui s? juc?m, câte o întrebare pe zi.
- Cum ne vindec?m sufletul bolnav de nemurire?
- Dac? vrei, voi juca mai departe, dar vreau s? scrii ?i tu un r?spuns la propria întrebare, apoi, în ziua urm?toare voi întreba eu ?i vom r?spunde, din nou, amândoi.
- Perfect, Leti?ia! Cred c? ne vom distra de minune ?i ne vom cunoa?te ?i mai bine. Ce fain! Lans?m întrebarea diminea?a, citind r?spunsurile l?sate pe bile?ele aici în dul?pior, dup? cin?, la un pahar de vin. E?ti o femeie cu un suflet greu de g?sit, dar viu, arz?tor cu flac?r? mic? ?i continu?, uite acum am r?spuns întreb?rii cum a?i vrea s? fie partenerul ideal? A?a c? e?ti datoare cu dou? r?spunsuri, î?i las biletele preg?tite, cu întreb?rile scrise. Abia am terminat de scris cele dou? întreb?ri, când mi-a sunat telefonul, o doamn? de la cantina social? semnalând un eveniment, un b?rbat recalcitrant care f?cea scandal c? nu-i bun? mâncarea. Am lini?tit-o, spunându-i c? voi rezolva cât mai repede, deja c?utam num?rul lui Karol, prietenul meu agresor de etnie rom?, l-am salutat cu drag, rugându-l, dac? are timp ?i vrea, s? m? ajute, s? mearg? urgent la cantin?, s? cear? o por?ie de mâncare pe care s-o evalueze, verdictul lui hot?rând ?i solu?ia: fie rebelul are dreptate ?i ceva s-a stricat în func?ionarea buc?t?riei, fie rebelul este unul f?r? cauz? ?i atunci s? vorbeasc? cu el, s?-l potoleasc?, dac? vrea s? mai r?mân? abonat. Dup? ce se l?mure?te, s? vin? la o bere, c? nu ne-am v?zut demult. Dup? o jum?tate de or? au ap?rut amândoi, Karol ?i Karmen, coborând ferici?i din Audi-ul lor enorm. S-au a?ezat la masa din foi?or, le-am oferit vin, saleuri ?i fructe, bucurându-m? sincer de prezen?a lor .
- Spune Karol, care-i situa?ia? Ce-ai constatat?
- Domul Iona, ca s? fie adev?rat, am luat un copil cu noi, trimi?ându-l la rând pentru o por?ie, apoi, când s-a a?ezat la mas?, ne-a sunat ?i am intrat ?i noi, fotografiind tava, înainte de a mânca. Cred c?-i bai, domnu Iona, uita?i pozele, mâncarea e pu?in? ?i slab?, parc? a?a se spune când lipse?te carnea, doar varz? ?i ro?ii fierte cu o felie de parizer, ultima dat? era foarte bun? ?i mult?, acum... nu ?tiu, n-am vorbit cu nimeni dintre cei de dup? tejghea, oricum erau prea mul?i acolo, câ?i angaja?i sunt?
- La ora asta, trei, buc?t?reasa ?i dou? femei, poate patru, ?oferul care face aprovizionarea m?nânc? ?i el acolo, dar nu mai mul?i.
- Erau zece, i-am num?rat c? mi s-au p?rut prea mul?i, zece, dintre care doi copii, cred c? aici e baiul, dac? nu cumva sunt ?i banii prea pu?ini, c? s-au scumpit toate.
- Karol, asta este exclus, a reac?ionat cu promptitudine Leti?ia, în fiecare an actualizez suma per abonat cu indicele de infla?ie, adic? exact cu cât s-au scumpit alimentele cresc ?i eu suma alocat? cantinei, a?a am stabilit cu Iona, a?a am f?cut mereu, problema este în alt? parte, poate în buc?t?rie. Iona va trebui s? se l?mureasc?, apoi ?tie el ce are de f?cut.
- Voi face ce trebuie, dac? se fur?, pleac? to?i, m? rog, cei care fur?, nu ai dou?-trei femei tinere, harnice, de?tepte ?i mai ales cinstite, de?tepte s? în?eleag? bine ce-nseamn? cantina asta ?i cinstite s? nu fure, ia gânde?te-te ?i preg?te?te-mi un r?spuns, te rog!
- Anul viitor voi renun?a ?i eu s? m? mai ocup de firm?, va trebui s? g?se?ti pe cineva, a intervenit Leti?ia, con?tient? c? spusele ei pot influen?a deciziile luate pentru rezolvarea problemelor, dat? fiind subven?ia lunar? de sponsorizare a cantinei s?racilor, privirea mea aparent surprins?, de fapt real surprins? prin precizarea termenului înf?ptuirii, ?tiam c? va renun?a, dar nu ?tiam când, reac?ie la fel de spontan?, - când renun?i, vând firma, clar, dau sfoar? în ora? ?i vând firma, cu stocuri, cu ma?ini ?i utilaje, cu oameni, va fi greu de prev?zut ce se va întâmpla, dar nici eu nu m? mai pot ocupa de ea, ?i nici nu mai am trebuin??.
- Domnu Iona, n-a? putea s-o cump?r eu? E scump??
- Eu ?tiu? Stocurile, vreo 500000, utilajele... 100000, ma?inile 150000, sediul ?i depozitele... 500000, maxim un milion jumate de euro, depinde câ?i bani ai.
- Mai vorbim, oricum nu este urgent, dar va trebui s? m? ajuta?i o vreme, nu m? pricep, dar pot s? înv??.
- F?r? îndoial?, sunt oameni buni în firm?, te voi înv??a cum s?-i tratezi ?i vei reu?i, dar pân? atunci s? vedem ce facem cu povestea de la cantin?. Tu caut? fetele, eu te anun? când am o concluzie ?i am luat o decizie. O rezolv?m în câteva zile, dac? nu-i urm?re?ti, pân? la urm? cedeaz? tenta?iei, e groaznic ce mizerabili sunt oamenii, te ?in la curent.
I-am condus la ma?in?, revenind în foi?or ?i scriindu-ne, fiecare, r?spunsurile la cele dou? întreb?ri, pl?cerea de a dezvolta considera?iile pe temele lansate necesitând folosirea unor foi dintr-un bloc notes cu pagini u?or deta?abile.
- Sunte?i buni amândoi, a venit aprecierea Mioarei sosit? în foi?or cu o farfurie cu pl?cint?, trecând de la unul la altul, citind mesajele notate pe bilete, scrie?i frumos!
- Te bagi?
- Nu, nu mai vreau, eu doar voi citi textele voastre, dac?-mi permite?i. Hai s? vi le citesc acum, sunt excelente, pe m?sura întreb?rii - Cum ne vindec?m sufletul bolnav de nemurire?

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro