proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

c? situa?ia politic? a Romaniei a ajuns atât de grav? c? ne este ?i fric? s? vorbim despre ea. Spre a încerca s?-i facem fa?? suntem nevoi?i s? apel?m la str?vechea ipocrizie a lui f?-te frate cu dracul pân? treci puntea. Opinia public? înc? nu a ie?it de sub ?ocul “întâmpl?rilor” de la recentul congres al maghiarimii ardelene, unde premierul Romaniei s-a prezentat ca un oaspete în ?ara pe care o conduce în timp ce Victor Orban ?i-a etalat osânza de mare st?pân în Ardeal. Media de o anumit? culoare a luat foc. Dar s? fim corec?i, Bolojan, oricât de antipatic ne-ar fi, nu prea a avut pe unde întoarce c?ru?a. Omul a trebuit s? se comporte ca un politician, nu ca o capr? râioas? cu coada pe sus. Premierul Ungariei e prieten cu Trump, în timp ce actuala conducere de la Bucure?ti nu prea exist? în ochii s?i. A mizat pe democra?i ?i pe soro?ism ?i culege ce a sem?nat, spre paguba Romaniei. Primejdia e atât de mare c? treaba cu vizele a r?mas o bagatel?. Bolojan e din echipa care, dup? ce c? i-a luat scaunul preziden?iabilului aflat în gra?iile Noii Americi, îl mai ?i h?r?uie?te prin tot felul de procese tot încercând s? se demonstreze c? e omul ru?ilor. Politicianul român, prin vecinul s?u maghiar, c?ruia pare-se i-a f?cut ni?te servicii electorale pe vremea când era primar de Oradea, încearc? s? deschid? o u?? la Washington, care acum ne este încuiat? cu multe lac?te.
Orban a cântat, a jucat , s-a îmbr??i?at cu Bolojan, dar i-a spus-o clar – Romania e o ?ar? ca o c?pi?? strâmb?. Toat? intelighen?a noastr? ?tie ce a spus liderul budapestan, dar nu-i convine adev?rul ?i încearc? s? o dea cotit?. C?pi?a e strâmb? pentru c? vârful ei e deplasat, adic? cei care sunt acum la putere ?i prietenii lor europeni au strâmbat-o de la pozi?ia dreapt? prin ultimele alegeri. Uite c? neghioaba strategie de a se legitima politic în fa?a poporului, în condi?iile când nu ai realiz?ri pe plan intern, prin pericolul rus î?i arat? roadele ?i ele sunt ?i amare ?i otr?vitoare.
S? l?murim lucrurile. Orice s-ar spune ?i cine ar spune, nimeni din ?ara asta nu a vrut ?i nu vrea s? tr?ias? cu ru?ii. Avem o tragic? experien?? istoric? a vecin?t??ii cu ei. Ne tot retragem în fa?a lor de la Nipru, cedându-le teritoriu dup? teritoriu care , ast?zi, poart? nume ruse?ti. Am ajuns s? avem grani?? pe Prut cu cona?ionalii pe care, p?stori?i de un rege neam?, i-am predat f?r? s? tragem un glon?. Pe cel care a încercat s?-i aduc? acas? l-am adus în fa?a plutonului de execu?ie ?i îl mai consider?m ?i ast?zi criminal de r?zboi. Dar ne mir?m c? basarabenii au ajuns jum?tate ru?i, bucovinenii sunt ucraineni ?i încerc?m s? ne prefacem c? e un lucru normal în Europa Unit?. De la entuziasmul podului de flori am ajuns s? recunoa?tem statalitatea moldoveneasc? ?i s? legifer?m drepturile Ucrainei asupra teritoriilor noastre istorice. Adic? exact ceea ce se str?duiau, propagandistic ?i politic, s? ob?in? comuni?tii ru?i . Tocmai când Ceau?escu scosese din ghearele lor partea asta de dincoace de Prut ?i cerea anularea urm?rilor pactului Ribbentrop – Molotov ru?ii l-au împu?cat cu mâna noastr?. Nu se poate uita u?or acel: “Ceau?escu s? ne ier?i c?-n Decembrie-am fost be?i!” Nu-l plâng, miopia lui politic? i-a adus sfâr?itul. El a adus ?ara în izolare ?i a r?mas singur într-o vreme când lumea ?i Europa erau în schimbare. Dincolo de orice ideologie, când te consideri baciul na?iei, cum îi pl?cea s? i se spun?, nu po?i l?sa turma de izbeli?te în calea lupilor. ?i-a dorit s? moar? comunist ?i a reu?it, dar ?ara a r?mas neasigurat? ?i a urmat tot ceea ce se cunoa?te. Ambi?ia de a intra în istorie ca cel care a ridicat Romania la nivelul statelor dezvoltate l-a determinat s? strâng?, în a?a hal cureaua, încât popula?ia nu a mai suportat ?i s-a revoltat. Dar tocmai asta fac acum ?i ale?ii no?tri, f?r? s? se gândeasc? c? o r?zmeri?? intern? cu r?zboi la grani?? e man? cereasc? pentru cei care vor s? autonomizeze buc??i de ?ar?.
To?i românii se simt europeni ?i vor s? tr?iasc? al?turi ?i împreun? cu europenii. Numai c? ne-am dus acolo cu bucatele noastre ?i în loc s? primim un scaun la masa lor ?i s? osp?t?m împreun? am primit ?or?ul femeii de servici care, dup? ce i-a servit pe ceilal?i, se hr?ne?te ?i ea cu resturile. Am vrut s? locuim în Casa European?, dar ne-am trezit slujnica obligat? s? fac? menajul casei ?i s? spele vasele ?i veceurile. Nu e vina europenilor, între state nu exist? prietenii ?i du?m?nii ci numai interese. Am ajuns în starea umil? de azilan?i tolera?i ?i între?inu?i ai Europei din cauza alor no?tri.
Tânjind la un statut aparte, mai marii din fruntea ??rii ?i-au tr?dat poporul ?i au f?cut Occidentului concesii dup? concesii, ob?inând bun?voin?? pentru ei, dar sacrificându-?i turma. Cei care au citit Capitalul se întreab? cât de mare e profitul încasat de c?tre ??rile gazd? de pe urma celor ?ase milioane de români ?coli?i prin eforturile celor de acas?. Primul pre?edinte al ??rii era vehement contestat peste hotare pentru c? cerea compensa?ii financiare pentru ?colarizarea celor care emigrau din Romania. Ast?zi nici nu se mai discut? c?, prin plecarea lor, s?r?cim ?ara ?i îi îmbog??im pe al?ii. În schimb facem mare tam tam propag?ndistic pe seama sumelor pe care ace?tia le aduc acas?. Nu doresc s? fac un caz din asta, poate c? experien?a tr?irii în Occident e un beneficiu compensatoriu pentru Romania. Acolo înva?? democra?ie ?i civiliza?ie european? prin care, întorcându-se s? î?i fac? o “?ar? ca afar?”. Dar nu se întorc, conspira?ia politic? intern? ?i nu numai nu are niciun interes s? îi lase s? le strice ploile.
S-a instalat pe trupul ??rii o oligarhie egocratic?, incult? ?i hr?p?rea??, formt? preponderent din intelectualitatea alogen? ?i fo?tii baroni locali pe cale s? însc?uneze dinastii în prim?rii, unde ne permitem luxul unui func?ionar la zece locuitori ?i cabinetele puterii, unde trând?vesc beizadele, amante ?i lipitori de afi?e. Ni se prezint? statistici mincinoase cu venitul pe cap de locuitor, prin care ni se demonstreaz? cât de bine o ducem. Adev?rat, nu mai muncim duminici ca s? facem cincinale înainte de termen, nu mai sunt cozi la benzin? ?i nu mai circul?m cu ma?ina personal? în zile pare sau impare, magazinele sunt pline, dar tr?im pe datorie. L?s?m urma?ilor resursele naturale concesionate, industria privatizat? ce î?i externalizeaz? profitul, suprafe?e mari din ?ar? vândute la str?ini, o economie nes?n?toas? bazat? pe consum nu pe produc?ie, un aparat de stat corupt ?i nefunc?ional, o justi?ie aservit? ?i împrumuturi înrobitoare pe care abia le acoperim cu ?aizeci la sut? din produsul intern brut; ; ?i sarabanda împrumuturilor continu? ca adev?rat? politic? de stat nu pentru dezvoltare, ci pentru risip?. Fondurile europene, care puteau reprezenta un adev?rat plan Mashall, nu au fost absorbite pentru c? nu puteau fi furate, iar mizilicul care s-a luat a fost cheltuit pe borduri ?i panselu?e ori parcuri ?i bazine de înot la ?ar?. De trei decenii orbec?im pentru c? ne lipse?te un proiect de ?ar?. Din cele dou?zeci ?i trei de milioane cât eram, nici nu mai ?tim câ?i am mai r?mas în ?ar?. Rata de îmboln?vire cre?te de la an la an, speran?a de via?? e mult sub media european? ?i murim mai mul?i decât se nasc. Dac? trendul se men?ine, acest popor istoric care, demografic, e în sc?dere ame?itoare ca acum e un popor pe cale de dispari?ie. Nu mai avem politic? extern? ?i privim cu jen? cum reprezentan?ii no?tri de la vârf se gudur? pe lâng? mai marii Europei, a?teapt? ordine ?i indica?ii ?i î?i aranjaz? afacerile, în loc s? ne promoveze interesele.
M? doare c? am fost adu?i în starea asta generalizat? de nesfâr?it? vrajb? a unora împotriva celorlal?i. Se pare c? încercarea de r?zboi civil intern din Decembrie este continuat? prin alte mijloace, la fel de devastatoare. Nu po?i s?-?i vezi lini?tit de via?a ta când, la presiuni externe, se falsific? ori anuleaz? alegeri, iar democra?ia este suspendat? ?i oameni sunt împidica?i s? candideze. Când suntem teroriza?i cu tot felul de conspira?ii interne ?i se inventeaz? procese ca în triste vremuri de odinioar?. Asedia?i informa?ional din toate direc?iile am ajuns s? ne îndoim c? mai candideaz? cineva în ?ara asta la demnit??i publice pentru binele comunit??ii sau al tuturor. S-a n?scut o cârd??ie transna?ional? c? nu ?tii ce s? mai crezi. Te întrebi cât au b?gat în buzunarele proprii guvernan?ii care au privatizat, prin ordonan?e de urgen??, industria româneasc? pe un dolar sau la pre? de fiare vechi, dar ministrul transporturilor care a lichidat flota comercial? româneasc? – a treia din Europa? Cât a primit prim ministrul care a anulat datoria azerilor de la Pertomidia N?vodari, a salvat Belgradul de la inunda?ii, rev?rsând potopul peste satele române?ti ?i cât i s-ar mai fi cuvenit dac? îi reu?a exploatarea cu ceanur? a aurului de la Ro?ia Montana. Dar prim ministrul ?i ministrul de externe care au renun?at la mo?tenirea Gojdu în favoarea ungurilor? Cum e posibil ca un afacerist notoriu, ho? dovedit de justi?ie s? fie sc?pat de la pu?c?rie de fiul unui pre?edinte american?
M? doare c?, în loc s? citesc ori s? scriu, am ajuns s? tremur pentru fiecare dron? ce ne intr? în spa?iul aerian ?i pentru fiecare nou scenariu conspira?ionist. L-am urm?rit la televizor pe un celebru personaj postdecembrist cum detalia planul prin care oculta mondial? vrea s? fac? din Romania Noul Israel. ?i nu am putut r?mâne insensibil la unele dintre argumentele sale. În nebunia mea, am început s? descop?r indici c? statul e penetrat de grupuri ostile, c? Romania e pe cale s? devin? o ?ar? f?r? statalitate proprie. Am început s? v?d decizii ale guvernan?ilor care aparent fac bine, dar pe termen lung ?ubrezesc ?i mai mult ?ara. Nu pot s? nu observ cum corpora?iile str?ine ?i oligarhia intern? sunt protejate ?i întreaga povar? a crizei fiscale e pus? în spinarea poporului. Aflu din media c? tot felul de personaje, suspectate a fi în serviciul unor agenturi str?ine, sunt promovate în posturi de consilieri ori la vârful deciziei. De ce s? nu cred c? istoria, dac? nu ai înv??at nimic din ea, risc? s? se repete? În fond, au mai existat încerc?ri de înfiin?are a unui Israel European pe teritorii apar?inând românilor, polonezilor ?i ucrainenilor. Actualul Israel e o insul? cât dou? jude?e române?ti într-un teritoriu arab de câteva milioane de kilometrii p?tra?i. Poporul s?u, de la înfiin?are, supravie?uie?te eroic unui continuu asediu. Dac? mai marii lumii au ajuns la concluzia c?, istoric, proiectul nu e viabil ?i se caut? noi solu?ii? A r?mas celebr? ?i ne-a cutremurat declara?ia unui fost prim ministru israelian care anun?a c? ?ara sa cump?r? Romania.
Nu cred în acel scenariu, dar m? tem de o Europ? care nu mai e a na?iunilor, ci a unei birocra?ii suprastatale ?i globaliste. De aceast? conspira?ie m? tem cel mai mult. Un remember nu stric?. Pe la o mie trei sute ?i ceva un rege al Ungariei, parc? Leopold îl chema, a scos un soi de edict prin care proclama c? a fi nobil înseamn? a fi catolic. Mare parte a aristocra?iei române?ti din Transilvania, spre a-?i proteja statutul ?i averile a fost nevoit? s?-?i schimbe religia, ceea ce presupunea ?i maghiarizarea numelui ?i a limbii. Neavând ce pierde, marea mas? a popula?iei umile ?i-a p?strat religia, limba ?i etnia, îns?, decapitat? de elita care s? o mai reprezinte, a ajuns s? nu mai fie recunoscut? ca na?iune, românii fiind considera?i ni?te prip??i?i ?i tolera?i în ?ara str?mo?ilor. Au urmat sute de ani de rezisten?? ?i lupt? pentru supravie?uire etnic? prin grele jertfe ?i pentru emancipare na?ional?. Pe la 1848, Kossuth înc? declara: „F?r? maghiarizarea croa?ilor, a românilor ?i a sa?ilor, noi, maghiarii, suntem pierdu?i. Când am pierde cuvintele limbii materne, ne-am pierde ?i sufletul. A pierde na?ionalitatea este a muri ca popor, f?r? na?ionalitate via?a este de prisos… De aceea na?ionalitatea ?i limba e mai scump? decât libertatea, c?ci libertatea se poate recî?tiga, dar na?ionalitatea niciodat?!”. Concluzia logic?, românii care ?i-au pierdut numele, religia ?i cuvintele limbii materne ?i-au pierdut na?ia ?i odat? cu ea sufletul. Probabil, mul?i dintre ei, lipsi?i de suflet, sunt vinova?i pentru atrocit??ile s?vâr?ite chiar împotriva românilor în Ardeal. Devenind un adev?rat neam de martiri, urma?ii au reu?it s? tr?iasc? gloriosul moment al unirii cu ?ara. Cei boga?i s-au dus, au ajuns grofi ori în func?ii împ?r?te?ti ?i-au uitat originea, greu îi mai g?se?ti, sub nume ungure?ti sunt mor?i, dar poporul s?rac ?i umil, prin incalculabile sacrificii, ?i-a salvat, pân? la urm?, na?ia ?i ?ara lor româneasc?. De aceast? Europ? în care ne-am pierde sufletul ?i am muri ca na?ie m? tem. De aia m? doare sminteala ori mi?elia “prooccidentalilor” no?tri. M? tem ca unii dintre ei, prea tineri s? în?eleag?, s? nu fie, incon?tient, coloan? a cincea în pieirea românismului. Lor m? adresez: treze?te-te copile ?i nu te îmbuiba / cu ce azi cumperi din ai tr?d?ri-argin?i / tu e?ti n?scut dintr-un popor de sfin?i / n-auzi, nu vezi cum moare na?ia ta... / p?rin?ii au sc?pat din lumea comunist? / pl?tind cu cimitire ra?ia de libertate / nu te l?sa prostit cu func?ii ?i palate / naiv s? instalezi o er? globalist?!
Istoria se repet?, periculos, pe undeva. Suntem europeni ?i sigur vrem s? tr?im în continentul nostru ca acas?. Noi care avem o experien?? amar? dup? ce, prin revolu?ie mondial? socialist?, eram pe cale s? devenim poporul unic planetar al lumii comuniste sufl?m ?i-n iaurt. Cona?ionalul Emil Cioran, în modu-i spumos de a se exprima, ne avertiza: “...ca s? treci de la limba român? la limba francez? e ca ?i cum ai trece de la o rug?ciune la un contract.”
Poate c? unii dintre ai no?tri au o hipersensibilitate, simt mai timpuriu ?i mai profund pericolul. Dar lucid, oricât ai vrea s? vezi partea plin? a paharului, privind situa?ia Romaniei nu po?i s? nu te la?i cuprins de temeri. Se adun? destule semne descurajante. E suficient s? cite?ti articolul 1 din Constitu?ia ??rii unde se stipuleaz? c? “România este stat na?ional, suveran ?i independent, unitar ?i indivizibil, republic?, stat de drept, democratic ?i social, cu demnitatea uman? ?i drepturile omului ca valori supreme” ?i s? faci compara?ie cu realitatea din ce în ce mai ap?s?toare. Cât de conciliant ai vrea s? fi, nu po?i s? nu consta?i c? o clic?, având în spate o re?ea, ce se vrea invizibil?, de ?coli?i prin tot felul de funda?ii ?i organiza?ii dubioase din afar?, aproape mereu aceea?i în partide diferite, de aproape trei decenii s-a coco?at în fruntea statului, i-a sechestrat pârghiile guvern?rii ?i parc? la o comand? unic?, asemenea unui vierme, roade la r?d?cina copacului numit Romania, preg?tindu-i pr?bu?irea.
Jos conspira?ia, tr?iasc? na?ia!